INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU	ASOCIAŢIA EVREILOR DIN
STUDIEREA HOLOCAUSTULUI	ROMÂNIA
DIN ROMÂNIA “ELIE WIESEL”	VICTIME ALE HOLOCAUSTULUI

PROCESUL

GHETOURILOR DIN

NORDUL TRANSILVANIEI

Volumul II - MĂRTURII

Volum alcătuit de OLIVER LUSTIG

Editura A E R V H

Bucureşti 2007

Ghetoul SOMES DEJ

d e p o z i ţ i a

martorului Friedman Mor

croitor; etatea: 52 ani; domiciliul: Dej

1 Septembrie 1945

[………………………………………………………………………………………….]

Când au fost strânşi evreii şi eu am fost dus la casa lui Kahan unde am fost supus percheziţionării executate de nyilaşişti sub conducerea şefului percheziţiilor, a acuzatului principal Gecse Jozsef. Nu ţin minte numele celorlalţi.

Percheziţionarea femeilor a fost executată de acuzata Fekete Margit şi alte femei nyilaşiste care le-au deposedat de toate cu excepţia unui rând de îmbrăcăminte. Fekete Margit şi celelalte femei din echipă au despuiat femeile (evreice) şi le căutau şi în organul genital. Soţia, fiica şi cumnata mea (în prezent aflate în deportare) mi-au povestit că au fost percheziţionate şi la organele genitale.

În ghetou ne aflam aproximativ 8000 de persoane, locuiam sub cerul liber fiind interzis să ni se aducă sau să cumpărăm alimente. Comandantul ghetoului era acuzatul Takacs Emil, ajutat de inspectorii de poliţie Deysaknai, Garamvölgyi, Szomorjai, de nyilaşişti Gecse Jozsef, Fekete Jozsef, Szakacs Jeno, Lakadar şi alţii de numele cărora nu-mi aduc aminte. Aceştia îi terorizau, îi băteau cu bâte şi bastoane de cauciuc pe evrei. După internarea evreilor în ghetou, s-a constituit aşa-numitul comitet de investigare care i-a supus pe evrei unor bătăi groaznice, despuindu-i şi bătându-i cu bâte şi bastoane de cauciuc pentru a declara unde au pus ori au ascuns obiectele lor de valoare.

Investigarea se desfăşura în coliba de lângă ghetou. Într-o dimineaţă, cam în jurul orei 8, un poliţist a dat citire listei celor care erau duşi în colibă. Figuram şi eu pe listă; când am intrat în colibă m-am prezentat la Takacs Emil şi inspectorul de poliţie Garamvolgyi. Mai erau acolo şi alţi inspectori de numele cărora nu-mi aduc aminte. M-au întrebat unde mi-am ascuns obiectele de valoare şi deoarece eu nu am destăinuit, m-au dezbrăcat, obligându-mă să mă culc pe burtă, mi-au legat mâinile şi picioarele şi mă tot băteau cu un baston de cauciuc, un detectiv stând pe spatele meu ca să nu mă pot mişca. M-au bătut până am leşinat.După ce m-au stropit cu apă, m-au pus să stau timp de patru ore cu faţa la un copac.

Au fost supuşi unor investigaţii asemănătoare Ordentlich Ferenc, Bernat Samu, Bernat Dezső, Fulop Elek şi alţii care în prezent se află deportaţi cât şi dr. Weinberger şi fiii, care în prezent locuiesc la Dej. În cele treizeci de zile cât au stat în ghetou, Eidinger Ferenc şi alţii au murit de spaima bătăilor, 20 din cauza tratamentului inuman şi aproximativ zece nou născuţi. Erau foarte mulţi bolnavi cărora nimeni nu le purta de grijă, dr. Lehner a fost chemat degeaba în ghetou pentru a ameliora situaţia sanitară, nu a făcut nimic.

Deportările au început între 16 – 20 mai 1944, cu până la 90 de persoane înghesuite într-un vagon, fără apă, cu uşile zăvorâte. La ieşirea din ghetou am fost din nou percheziţionaţi de către Fekete Jozsef, Gecse Jozsef, Lakadar, Szakacs Jeno, Fekete Margit. Dezbrăcaţi la piele în şopronul de lângă colibă, evreilor li s-a luat tot ce le-a mai rămas cu excepţia unui rând de haine şi lenjerie, fiindu-le rupte toate actele şi fotografiile.

Percheziţia femeilor executată de acuzata Fekete Margit cu ajutorul mai multor femei nyilaşişte şi jandarmi şi am văzut cum investigau organele sexuale ale acestora. Am fost prezent şi am văzut cum a fost percheziţionată la organul sexual soţia mea, Furst Maria, fiica mea Friedmann Borbala (deportată) şi cumnata mea Furst Hani, prilej cu care a fost ucis dr. Biro. Nu am fost de faţă când Gecse Jozsef l-a bătut pe dr. Biro la poarta ghetoului, dar pentru că mă aflam în ghetou, cam la 100 m. pe o ridicătură, am văzut cum Gecse Jozsef l-a lovit în cap cu un baston de cauciuc pe dr.Biro, l-am văzut căzând, de unde rudele sale l-au dus până la vagon unde a decedat. Apoi m-am dus la vagon unde murise dr. Biro şi ajutat de Fulöp Elek, Bernat Samu şi alţi evrei de care nu-mi mai aduc aminte, l-am dus înapoi în ghetou unde l-am înmormântat.

Fiind deportat cu ultimul grup, ştiu că sus-numiţii inspectori de poliţie şi adepţi ai partidului cruci cu săgeţi au târât în pădure femeile tinere şi fetele violându-le ca apoi să le predea soldaţilor.

Despre acuzaţii Schönstein şi Székely Zoltán ştiu că împreună cu ceilalţi cruci cu săgeţi [adepţi ai „crucilor cu săgeţi” - nn] şi funcţionarii de la primărie dintre care îmi aduc aminte de numele lui Kis, au adunat lucrurile rămase în casele evreilor.

Acuzator public Martor

Indescifrabil Friedman Mor

d e p o z i ţ i a

martorului Szervacius Vasile

funcţionar; etatea: 43 ani; domiciliul: Dej

1 Septembrie 1945

[…………………………………………………………………………………………………..]

La începutul lunii mai 1944, la dispoziţia primarului din Dej, Veres Jenö de a se aduna cât mai multe scânduri; acestea au fost apoi transportate în trei camioane în pădurea Bungur. La întrebarea mea adresată directorului financiar Kiss Janos – în prezent arestat - de ce se transportă scândurile acolo,el mi-a răspuns că se construiesc barăci pentru refugiaţii din Ucraina.

Adunarea evreilor a avut loc pe 3 mai 1944. Anterior, în noaptea de 2 spre 3 mai am primit ordinul să ne adunăm la primărie unde se aflau următorii: şeful poliţiei, dr. Sarosi Gyula; primarul Veres Jeno, subprefectul Schilling Lajos în prezent arestat şi alţi funcţionari ai primăriei.

Dr. Sarosi a dat citire funcţionarilor şi financiarilor o dispoziţie conform căreia erau constituite 16 grupe. Fiecare grupă era formată din câte un financiar, un funcţionar şi un poliţist. Sarcina era de a-i scoate pe evrei din locuinţele lor, care să poată lua cu ei un pachet doar de cinci kilograme şi alimente pentru şase zile. În afară de asta să rechiziţioneze de la evrei, cu un proces-verbal în trei exemplare, tot aurul, argintul şi alte obiecte de valoare pe care evreii sunt obligaţi să le predea funcţionarilor de la primărie, iar aceştia, conform inventarului, comitetului de la primărie.

Toate lucrurile au fost adunate la primărie şi păstrate până în octombrie 1944 când, înainte de refugiu, au fost predate finanţiştilor care au vândut o parte a lucrurilor în prăvălia lui Wolf şi Fulop.

Inventarele au fost întocmite de directorul financiar dr. Gocse Karoly – în prezent refugiat; menţionez că financiarii au preluat în octombrie, înainte de refugiu, toate bijuteriile. Nu ştiu ce au făcut cu ele, am auzit că le-au dus în Ungaria. Ştiu că acuzaţii Schonstein Zoltan, Szekely Zoltan, Kiss Janos şi Szabo au participat la strângerea lucrurilor evreilor. Adunarea evreilor a fost executată de poliţiştii membri ale grupelor, pe sectoare, în casele lui Bakai, Kahan şi Pongracz, unde i-am văzut pe nyilaşiştii Gecse Jozsef, Fekete Jozsef şi Fekete Margit şi alţii de care nu-mi aduc aminte, care au executat percheziţiile. Nu ştiu, dacă evreii au fost bătuţi la percheziţie, dar am auzit că în ghetou au fost tare bătuţi.

După citire, s-a semnat

Acuzator public Martor

Indescifrabil Szervacius Vasile

d e c l a r a ţ i a

martorei soţia lui Schwartz Viktor

domiciliul: Dej

18 Noiembrie 1944

[…………………………………………………………………………………………………….]

La întrebările adresate ei, a răspuns următoarele: Am cunoştinţă despre faptul că Gecse Jozsef purta uniforma Partidului Crucilor cu Săgeţi şi era propagandistul acelui partid. A participat ca investigator la interogatoriile desfăşurate în curtea noastră. La acestea, care au avut loc în garajul din curtea noastră, a participat şi Fekete Jozsef.. Din garaj se auzeau în permanenţă vaiete, ba de multe ori ţipete disperate, ceea ce dovedeau că acolo aveau loc torturări serioase.

Am acoperit fereastra cu perdeaua la care Gecse Jozsef m-a întrebat de ce am acoperit, fereastra la care am răspuns că nu pot privi ce se întâmplă în curte la mine, la care Gecse Jozsef a zis că va fi bine să ştiu.

După citirea procesului-verbal l-am semnat.

Schwartz Viktorné

[…] A participat la interogatorii; pe evrei i-a mânat cu biciul în ghetou. A participat la toate torturile. Fără nici un drept, şi-a însuşit foarte multe haine şi obiecte de valoare. A avut un rol de conducere în formaţiunea crucilor cu săgeţi.(…) Bijuteriile şi hainele evreilor tăinuite pot fi găsite la mama şi soţia lui.

După citire, am semnat procesul-verbal.

Acuzator public Martor

Indescifrabil Schwartz Viktorné

d e p o z i ţ i a

martorului Goldstein Iosif

comerciant; etatea: 54 ani; domiciliul: Tg. Lăpuşului

[…………………………………………………………………………………………………….]

După ce evreii din Tg. Lăpuşului au fost strânşi în sinagogă, ne-au transportat şi internat în ghetoul din Dej, situat în pădurea Bungurului, într-o pădure împrejmuită cu reţea de sârmă.. În ghetou au fost internaţi aproape toţi evreii din jud Someş, în număr de 8500. Paza ghetoului a fost dată în primirea jandarmilor, poliţiştilor şi fasciştilor nyilaş din Dej. La o casă de lângă ghetou, nişte detectivi, împreună cu nyilaşişti pe care nu pot preciza cum îi cheamă, au organizat aşa numite anchete de torturi, unde au introdus evreii bănuiţi că şi-au ascuns lucruri şi i-au maltratat şi schingiuit în modul cel mai barbar, i-au descălţat şi dezbrăcat şi apoi cu bastoane de cauciuc i-au bătut la tălpile picioarelor şi peste corp încât ţipetele şi vaietele s-au auzit în întreg ghetoul. La torturi au fost supuşi {printre alţii} evreii: Burger Raţi din Tg. Lăpuş şi Rosenfeld Armin deportat, căruia i-au rupt mâna şi l-au dus înapoi la Tg. Lăpuş unde l-au obligat să sape locul unde şi-a ascuns lucrurile. Au mai fost bătuţi şi alţi evrei din Dej pe care nu-mi amintesc cum îi cheamă.

După 14 zile s-au făcut primele transporturi de evrei în Germania. La ieşirea din ghetou fasciştii nyilaşi din Dej au făcut percheziţii corporale la piele evreilor şi le-au confiscat absolut tot ce au găsit asupra evreilor, până şi actele de legitimaţie şi n-a lăsat evreilor decât un rând de haine îmbrăcat, pe care le-au schimbat cu haine rele anume aduse ca să schimbe hainele bune.

Când a fost percheziţionat dr. Biró Samoil din Tg. Lăpuşului am fost lângă el. Percheziţia ne-a făcut-o inculpatul Gecse Iosif şi mai erau încă acolo alţi trei inşi pe care nu ştiu cum îi cheamă. Percheziţia s-a făcut la uşa ghetoului într-o şură, şopron, iar la o parte s-a făcut afară. Mie, doctorului Biró şi altor evrei din Tg. Lăpuş ne-a făcut percheziţie Gecse Iosif. Eu, dr. Biró şi Rosenfeld Armin ne-am prezentat deodată la percheziţie în faţa inculpatului Gecse Josif cu hainele pe mână şi - când ne-am apropiat în faţa lui - am pus hainele jos dezbrăcaţi fiind în pielea goală. După ce am depus hainele jos înaintea inculpatului Gecse Josif, el a scotocit prin buzunare şi prin haine, şi tot ce a găsit în buzunare a scos afară şi aruncat pe o grămadă formată din lucrurile confiscate. Când inculpatul Gecse Josif mi-a făcut percheziţie, m-a lovit cu un baston de cauciuc peste spate şi când m-am aplecat să-mi ridic hainele de jos, mi-a aplicat o palmă peste faţă, apoi eu mi-am ridicat hainele de pe jos şi am ieşit afară din şopron la 4 paşi ca să mă îmbrac. În timpul ce eu mă îmbrăcam, inculpatul Gecse Josif a luat nişte acte, l-am auzit pe dr. Biró protestând să nu-i ia actele, căci pentru ele a muncit o viaţă întreagă. Atunci inculpatul Gecse Josif l-a lovit cu ciocanul de cauciuc peste spate, peste gât şi peste cap, spunându-i că nu îi trebuie acte căci merge la moarte. După ce i-a scotocit buzunarele şi i-a luat actele, când dr. Biró şi-a luat hainele pe mână şi a încercat să iasă afară, inculpatul Gecse Josif i-a mai aplicat un pumn peste cap în dreptul frunţii, deasupra urechii, în urma cărei lovituri l-am văzut căzând jos. Atunci, eu împreună cu Rosenfeld Armin ne-am repezit la dr. Biró, l-am ridicat ducându-l deoparte de şopron unde l-am îmbrăcat fără ghete, de unde l-am dus până lângă vagon la o distanţă de 150 m, unde atunci când l-am lăsat la pământ am constatat că era mort. În momentul morţii doctorului Biró au fost prezenţi mai mulţi evrei din alte localităţi. După aceasta, eu cu Rosenfeld Armin împreună cu alţi evrei din Tg. Lăpuşului am fost îmbarcaţi şi închişi în vagon, iar cadavrul dr. Biró a rămas lângă vagon cu alţi evrei.

[ ……………………………………………………………………………………… ]

Acuzator public Martor

Indescifrabil Goldstein Iosif

d e p o z i ţ i a

martorului Goldstein Iosif

comerciant; etatea: 54 ani; domiciliul: Tg. Lăpuşului

[…………………………………………………………………………………………………….]

[ ……………………………………………………………………………………… ]

Acuzator public Martor

Indescifrabil Goldstein Iosif

d e p o z i ţ i a

martorului Stössel Arthur

electrician; etatea: 28 ani; domiciliul: Dej

3 Septembrie 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

În luna Mai 1945, la exhumarea cadavrului advocatului dr. Biro Samoil, înmormântat în ghetoul din pădurea Bungur, am fost şi eu împreună cu detectivul Kovács Béla, Samuel Francisc, Veis Lipot şi l-am anchetat pe inculpatul Gecse Iosif, despre activitatea lui nyilaşistă voind să aflu despre legăturile lui cu ceilalţi nyilaşişti; pe lângă întrebările puse, l-am întrebat de ce a omorât pe dr. Biro Samoil. Atunci el ne-a răspuns că nu l-a omorât, ci numai l-a lovit cu un baston peste cap atunci când a ieşit din ghetou şi a mers spre vagon.

După exhumarea cadavrului, medicii dr. Biró Vasile, dr. Csipo şi judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Someş, dr. Bunea Ioan au constatat că moartea a provenit în urma loviturilor aplicate cu un baston peste cap şi s-au văzut urmele loviturilor pe craniu. La interogarea inculpatului de către comisia de anchetă n-am asistat, deoarece am plecat.

La exhumarea cadavrului a fost dusă inculpata Fekete Margareta, pe care am întrebat-o ce ştie ea despre furnizarea fetelor şi femeilor tinere din ghetou pentru ofiţerii nemţi şi unguri, despre rolul ei în partidul nyilaşist, despre vizita lui Szálasy la familia ei şi despre percheziţiile vaginale făcute evreicelor. Ea a recunoscut că are cunoştinţă că au fost trimise fete şi femei tinere în oraş pentru muncă şi a recunoscut că a făcut percheziţie vaginală la evreice bănuind că au ascuns în vagin bijuterii şi că în acel sens a primit ordin de la jandarmi. A mai recunoscut că a fost la ea acasă Szálasy, şeful Partidului Nyilaşist din Ungaria şi că a vizitat pe soţul ei Fekete Iosif.

Cu acea ocazie, în faţa evreicelor reîntoarse din deportare ale căror nume nu mi le amintesc, inculpata a fost întrebată de evreice de ce nu recunoaşte, căci chiar lor le-a făcut percheziţie vaginală.

...........................................................................................................................................

Martorul menţine declaraţiile de mai sus întocmai.

Acuzator

Indescifrabil Stössel Arthur

Gecse Iosif

Margareta Fekete

d e p o z i ţ i a

martorului Friedman Mor

croitor; etatea: 52 ani; domiciliul: Dej

1 Septembrie 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

Înainte de a se face strângerea în ghetou, a venit pe la casele evreilor o echipă formată dintr-un finanţist, un jandarm şi un funcţionar civil, pe care nu ştiu cum îi cheamă, şi au făcut percheziţie confiscând banii, ceasuri, bijuterii şi alte obiecte de valoare pe care le-au încărcat pe o trăsură şi le-au dus la Adm. Financiară. După aceasta au ridicat pe toţi evreii din case şi i-au strâns pe trei sectoare în oraş. Eu am fost strâns la casa lui Kahan. Acolo, după ce am ajuns ne-au supus la o percheziţie corporală făcută de nyilaşiştii inculpaţi Gecse Iosif şeful percheziţiei, şi alţi nyilaşişti pe care nu-mi amintesc cum îi cheamă. La femei, a făcut percheziţie inculpata Fekete Margareta şi alte femei pe car nu ştiu cum le cheamă. La percheziţie ne-au dezbrăcat la piele şi ne-au căutat prin buzunarele hainelor, prin căptuşeală şi ne-au confiscat tot ce au găsit afară de un rând de haine şi un pardesiu. La femei, inculpata Fekete Margareta şi cu femeile din banda ei a dezbrăcat femeile la piele şi le-a făcut percheziţii vaginale. Soţia, fiica şi cumnata mea azi deportate, mi-au spus că inculpata le-au făcut percheziţii vaginale. După percheziţie evreii au fost transportaţi la ghetoul din pădurea Bungur. La intrare în ghetou mi s-a făcut un nou control de către nyilaşişti pe care nu-mi amintesc cum îi cheamă. În ghetou, evreii în număr de circa 8000, au fost lăsaţi să trăiască timp de 30 zile în condiţii neomeneşti, fără apă, fără alimente, fără aşternut, fiind siliţi să doarmă sub cerul liber în pădure şi nu li s-a dat voie să aducă alimente din oraş sau să cumpere de la ţăranii ce veneau la oraş.

Comandantul ghetoului era inculpatul Takács Emil, ajutat de comisarii Dejaknai, Garanvoldi, Szomorayi şi nyilaşiştii Gecse Iosif, Fekete Iosif, Szsakacs Eugen, Lakadár şi alţii pe care nu mi-i amintesc.

Ei exercitau o teroare de nedescris asupra evreilor, anume îi băteau cu ciomegele şi cu bastoane de cauciuc.

După internarea evreilor în ghetou sau organizat aşa numite anchete de torturi la care evreii au fost supuşi la bătăi îngrozitoare dezbrăcându-i la piele şi bătându-i cu bastoane de cauciuc peste tălpile picioarelor şi corp ca să divulge locul şi persoanele la care au ascuns sau au dat în păstrare lucrurile. Tortura se făcea într-o colibă din marginea ghetoului. Într-o dimineaţă pe la orele 8 a venit în ghetou un poliţist pe care nu ştiu cum îl cheamă cu o listă şi a citit numele persoanelor ce au fost duse la coliba de torturi. Printre persoanele scrise pe listă am fost şi eu. Intrând în colibă m-am prezentat la comisarii Takács Emil, Garamvölgyi şi încă doi comisari pe care nu mi-i amintesc, care m-au întrebat de persoane la care am scuns lucrurile mele. Eu n-am divulgat nimic. Atunci m-au dezbrăcat la piele şi m-au obligat să mă culc pe burtă cu faţa la pământ, apoi mi-au sucit mâinile şi picioarele la spate şi m-au bătut cu un ciomag de cauciuc la tălpile picioarelor, în timp ce unul dintre ei mă apăsa cu piciorul pe spate ca să stau fix la pământ, până ce am căzut în stare de nesimţire. După un interval de timp în care n-am ştiut nimic despre mine şi după ce au turnat apă pe mine mi-am revenit şi am văzut că m-au dezlegat. După aceasta m-au obligat să mă ridic în picioare şi m-au obligat să stau în picioare cu faţa la pom lângă colibă timp de 4 ore, ceea ce eu n-am putut face fiindcă n-am putut să stau pe picioare din cauza că au fost umflate. La torturile la care am fost supuşi, au fost supuşi încă Hordentlich Ferenc, Bernat Samu, Bernat Desideriu, Fülöp Elek şi alţii de prezent încă deportaţi, precum şi Dr. Veinberger şi fii în prezent în Dej.

În timp de 30 zile cât au stat evreii în ghetou, evreul Eidinger Francisc a murit din cauza bătăii la care era avizat şi alţi 20 evrei din cauza condiţiilor neomeneşti la care au fost supuşi să trăiască, precum şi cca 10 copii nou născuţi. Foarte mulţi evrei s-au îmbolnăvit şi nu li s-a dat nici o atenţie deşi dr. Lehner a fost chemat de către evreii din ghetou pentru a le ajuta şi îndrepta situaţia sanitară. Însă cu toată intervenţia dr. Lehner n-a făcut nimic.

Între 15 – 20 Mai 1944 s-a făcut primul transport de evrei îmbarcând câte 90 de persoane într-un vagon de marfă. Şi nu au pus apă în vagoane şi ne-au ţinut cu uşile închise. La ieşiree din ghetou, la poarta ghetoului, evreilor li s-a făcut o nouă percheziţie de către inculpaţii Fekete Josif, Gecse Josif, Lakadár, Szakács Eugen, Fekete Margareta dezbrăcând pe toţi evreii la piele într-un grajd de lângă coliba de la poartă confiscând de la evrei tot ce a mai găsit, banii, bricege, acte, documente, diplome şi fotografii pe care le-au rupt şi ars, nelăsând asupra evreilor decât un rând de haine şi un rând de albituri. La femei percheziţia a făcut-o inculpata Fekete Margareta ajutată de nişte femei nyilaşiste din Dej pe care nu ştiu cum le cheamă şi de către soldaţii jandarmi şi i-am văzut făcând percheziţii vaginale la femei. Am fost prezent şi am văzut când a făcut percheziţie vaginală soţiei mele Fürst Maria şi fiicei mele Friedman Varvara deportate, şi evreicelor: cumnata mea Fürst Hani şi multe altele pe care nu le amintesc.

Eu am plecat cu ultimul transport la sfârşitul lunii Mai. Menţionez că în timpul cât au stat evreii în ghetou comisarii şi nyilaşiştii susnumiţi au ridicat fetele şi nevestele tinere şi le-au dus în pădure unde au coabitat cu ele şi le-au dat şi la soldaţi.

............................................................................................................................................

Acuzator public Martor

Indescifrabil Friedman Mor

d e p o z i ţ i a

martorului dr. Emanuil Veinberger

avocat; etatea: 51 ani; domiciliul: Dej

1 Septembrie 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

De la primarul dr. Veres, atunci când am stat de vorbă asupra locului ghetoului şi i-am reproşat că este un loc necorespunzător, fără apă fără case, fără soare în pădure mi-a răspuns că nu el este de vină, fiindcă medicul dr. Lehrer a propus locul.

În noaptea de 2-3 Mai 1944 s-a dat ordin de către poliţie ca în zilele de 3, 4, 5 şi 6 Mai evreii să stea la domiciliu între orele 5-16. În ziua de 3 Mai s-au instituit mai multe echipe formate fiecare din câte un detectiv, 2 jandarmi funcţionari de la primărie, 2 funcţionari de la Adm. Fin. şi câte un fruntaş de la partidul nyilaşist. Dintre cei care au făcut parte din echipe îi amintesc pe fostul administrator la primăria oraşului Pop azi Turda, Sönstein Anton, Szabó Emeric, Szakács Eugen, Szilágyi Zoltán, Gecse Iosif şi alţii de ale căror nume nu-mi amintesc. Procedeul de strângere s-a făcut în modul următor: echipele au intrat în casele evreilor şi i-au ridicat pe evrei, dresând un proces verbal în trei exemplare despre bunurile de valoare anume: covoare, veselă de argint, blănuri, bani, bijuterii, ceasuri, ridicând şi transportând aceste bunuri cu căruţele la primărie, iar restul bunurilor le-au lăsat în case fără pază. Asupra evreilor nu a lăsat decât suma de 50 pengő, 2 cămăşi şi un rând de haine şi un pardesiu şi li s-a dat timp de 10 minute pentru împachetarea alimentelor, apoi, strânşi în coloană, i-au internat pe sectoare în curţile caselor lui Bakay, Kahan, biserica romano-catolică şi în casa lui Erdélyi. Pe cei strânşi în curţi i-au supus percheziţiei făcută de către nyilaşişti exclusiv, fiind la uşa curţii de pază un singur poliţist. Percheziţia s-a făcut în două camere, una pentru bărbaţi şi alta pentru femei, dezbrăcându-i pe toţi până la piele; percheziţionându-le hainele le-au confiscat toate lucrurile ce au mai rămas asupra lor anume: cuţite, lampi electrice, brichete, portmonee, acte, verighete şi hainele ce le-au avut în plus după percheziţia făcută pe echipe. În casa unde am fost percheziţionat n-am văzut că nyilaşişti ar fi bătut pe evrei, am văzut însă când o femeie, al cărui nume nu mi-l mai amintesc, a prins de părul capului pe soţia mea îmbrâncind-o în cameră sub pretext că nu s-ar fi mişcat repede. În casa lui Erdélyi, unde s-a făcut percheziţia şi unde am fost şi eu percheziţionat împreună cu 150 de femei, bărbaţi şi copii, nu ştiu că s-ar fi făcut percheziţie vaginală femeilor. După percheziţie, încolonaţi, evreii au fost duşi în ghetoul din pădurea Bungurului. La intrarea în ghetou, evreii au fost din nou supuşi percheziţiei făcută exclusiv de nyilaşişti, eu n-am văzut cu acea ocazie să-i fi bătut. Eu am stat în ghetou din 5 Mai până în 5 Iunie.

Comandantul ghetoului a fost trimisul guvernului, Takács Emeric ajutat de jandarmi. Ulterior au fost aduşi jandarmi din alte oraşe, să nu aibă legături cu evrei din localitate. Evreii, în ghetou, au fost supuşi unui tratament neomenesc, au fost lăsaţi să doarmă pe pământ sub cerul liber fără mâncare, decât cu puţină mâncare ce au putut să ia de a casă, fără apă, fără closete, închişi într-o pădure împrejmuită cu sârmă ghimpată. În timpul cât evreii au stat în ghetou, au fost supuşi unor torturi sistematice exercitate de către nyilaşişti, în frunte cu inculpatul Gecse Iosif care aproape zilnic venea în ghetou, şi fără nici un motiv şi cu bastoane de cauciuc se repezeau la evrei şi i-au lovit unde i-au nimerit. Eu, nefiind internat în prima zi, ci numai la 3 zile, am intervenit la primarul dr. Veres, ca să aprovizioneze ghetoul cu apă, el a răspuns că, să ia măsuri că el n-are posibilitate, şi a lăsat pe evrei fără apă, 5 zile. După 5 zile am organizat noi, evreii, prin şoferul Izsák care ne-a cărat apă cu mare greutate la intervalul de 2-3 zile, primind fiecare persoană ½ litru apă. În ghetou erau internate 7860 de persoane. Prima dispoziţie luată a fost că ne-au tăiat părul la bărbaţi, iar femeilor li s-a scurtat. La intervalul de 8 zile s-au îmbolnăvit copii de pojar. Eu am intervenit la Takács Emeric să aducă pe doctorul oraşului, pe Léhner, pentru a lua măsuri de vindecare şi organizare a vieţii sanitare a ghetoului. Venind în ghetou, dr. Léhner a ordonat să se facă anumite gropi comune pentru bărbaţi şi femei servind drept closet. Eu am intervenit la dr. Léhner să admită internarea în spitalul oraşului Dej a evreilor bolnavi, însă el n-a admis şi n-a luat nici o măsură. Precizez că pentru îndreptarea vieţii sanitare a evreilor din ghetou, l-am chemat pe dr. Léhner în repetate rânduri, prin comandantul Takács Emeric. El a venit în mai multe rânduri, dar n-a luat nici o măsură făcând numai promisiuni.

După ce toţi evreii au fost internaţi în ghetou s-a început strângerea hainelor şi lucrurilor ce au mai rămas în case, afară de mobilă, adunându-le într-o prăvălie din oraş şi le-au vândut la licitaţie la preţuri derizorii; exemplu: o cămaşă cu 5 pengő care în realitate costa 70 pengő, o pereche de haine cu 50 pengő, în realitate costa 400 pengő. Strângerea lucrurilor din case a făcut de {către}Administraţia Financiară în colaborare cu Primăria. Dintre cei care au lucrat la strângerea lucrurilor {Îi} ştiu pe inculpatul Székely Zoltán, Sönstein Anton şi alţii, de care nu-mi amintesc.

În timpul când se făcea strângerea bunurilor de la casele evreilor în ghetou, la o colibă din marginea ghetoului, comandantul ghetoului Takács Emeric ajutat de comisarii Dézsaknai, Garamvölgyi şi Somorja precum şi de 10 nyilaşişti printre care îmi amintesc de Szakács Eugen şi Gecse Iosif, a organizat anumite anchete pentru a descoperi locurile şi persoanele la care evrei erau bănuiţi că şi-au ascuns diferite lucruri. Primul, care a fost supus la anchetă, am fost eu, în următoarele împrejurări. Într-o zi, pe la orele 6 dimineaţa, m-a chemat un nyilaşist al cărui nume nu mi-l amintesc şi m-a invitat să-l urmez până la coliba din marginea ghetoului. Intrând în colibă, am găsit pe comisarul Dézsaknai şi pe Garamvölgyi precum şi pe doi nyilaşişti al căror nume nu mi-l amintesc.

Cum am intrat în colibă, Dézsaknai mi-a dat ordin să mă dezbrac la piele şi să mă culc cu burta la pământ. După ce m-am dezbrăcat şi culcat cu burta la pământ, mi-au sucit mâinile la spate şi îndoindu-mi picioarele la spate, m-au legat cu picioarele de mâini cu nişte curele şi în gură mi-au băgat ciorapii scoşi din picioare. Stând în această poziţie, un nyilaş, pe care nu mi-l amintesc cum îl cheamă, m-a călcat cu piciorul pe spate ca să nu mă pot mişca, iar Dézsaknai a început să mă bată cu un ciomag de cauciuc tare ce nu se putea îndoi; m-au bătut {apoi} la tălpile picioarelor până ce am căzut în stare de nesimţire. După un interval de câteva minute de nesimţire, am simţit curgând pe cap apă rece, atunci am început să-mi revin şi am simţit că mâinile şi picioarele au fost dezlegate, iar ciorapii mi-au fost scoşi din gură. Revenindu-mi în fire, m-am sculat de la pământ şi comisarul Dézsaknai mi-a poruncit să dansez sârba în aşa fel ca să ating cu capul plafonul colibei ce era la o distanţă de un jumătate de metru de capul meu stând în picioare. Cu picioarele umflate plin de vânătăi am fost silit să dansez sârba, în care timp comisarul Dézsaknai m-a lovit cu bastonul de cauciuc peste burtă şi spate aplicându-mi nenumărate lovituri. După aceea, mi-a dat ordin să mă îmbrac însă eu n-am putut să-mi îmbrac pantalonii şi cizmele, fiindu-mi umflate picioarele, şi n-am putut să stau pe picioare. Atunci au venit 2 nyilaşişti şi prinzându-mă de subsuori, m-au scos afară din colibă şi m-au dus într-un grajd de lângă colibă, lăsându-mă zăcând pe jos în paie. Fiindcă eu nu le-am declarat locul unde îmi ascunsesem anumite lucruri, când stăteam pe paie în grajd am văzut aducând la colibă şi pe fii mei Weinberger Erik, deportat, în vârstă de 21 ani şi Weinberger Norbert în prezent în Dej,
str Calea Traian nr 20, în vârstă de 19 ani. Cum stăteam în grajd, am auzit ţipetele şi strigătele celor doi fii ai mei din colibă. După ce au ieşit din colibă desculţi, fiindcă nu s-au putut încălţa, târându-se pe picioare mi-au spus că au fost bătuţi de comisarul Dézsaknai la tălpile picioarelor şi la palme, pentru a-i sili să divulge locul şi persoanele unde depozitasem anumite lucruri, spunându-le că eu le-am spus deja, {dar} prea puţine locuri şi persoane.

După ce au scos afară pe cei doi fii ai mei din colibă, i-au obligat să stea în faţa colibei separaţi unul de altul la 50 m, şi la interval de o jumătate de oră am văzut pe un nyilaş aducând la colibă şi pe soţia mea şi, după ce au introdus-o în colibă, au chemat băieţii într-o cameră alăturată din colibă şi i-au pus să vadă cum urma să fie torturată soţia mea Weinberger Alis, în prezent în Dej. În momentul când au introdus-o în cameră, au obligat-o să indice locurile unde am ascuns lucrurile. Ea la început n-a spus; atunci i-au scos pantofii din picioare şi culcând-o cu faţa la pământ au bătut-o cu bastonul de cauciuc la tălpile picioarelor aşa de tare, încât eu din grajd am auzit ţipetele şi vaietele ei. După un interval de câteva minute, a venit la mine Dézsaknai şi mi-a spus că sunt un mincinos şi că soţia mea i-a indicat unde sunt lucrurile ascunse, anume la: primpretorul Barbos, la Mogojan, la dr. Miksa, la dna Moldovan şi alţi. Fiindu-mi frică să nu fiu torturat din nou, am aprobat că este adevărat.

După aceasta, fiindcă nici unul n-am putut umbla pe picioarele noastre, au chemat din ghetou cca 15 evrei, dintre care îmi amintesc pe Jonás măcelar din Dej şi alţi care nu mi-i amintesc fiind într-o stare de deprimare generală, care ne-au transportat de la colibă până în ghetou. După ce am ajuns în ghetou, având corpul şi tălpile picioarelor pline de vânătăi mi s-au făcut frecţii şi am fost pansat cu prosoape. După aceasta, timp de 12 zile am zăcut la pământ neputându-mă mişca. La fel au suferit şi soţia şi cei doi fii. Au fost torturaţi la fel ca şi mine, în colibă, evreii: Ordetlich Francisc mort în lagăr, dr. Agai deportat, fraţii Bernath deportaţi, dr. Schwimmel deportat, Kahán şi alţii.

Din cauza tratamentului neomenesc la care au fost supuşi evreii din ghetou, au murit în timpul cât au stat în ghetou cca 20 evrei, şi cca 7 copii noi născuţi.

După ce m-am reabilitat în urma torturilor, am cerut lui Takács să mă lase să intervin la autorităţile din Dej pentru suprimarea bătăilor la care erau supuşi evreii în ghetou şi îndreptarea situaţiei sanitare, însă Takács m-a refuzat şi a chemat pe medicul dr. Léhner care, venind în ghetou n-a luat nici o măsură, spunând că el nu poate face nimic.

Între 15 – 20 Mai 1944, au început primele transporturi de evrei din ghetou spre Germania [Polonia - nn]. Primul transport a avut un efectiv de cca. 3500 de oameni îmbarcaţi în 40 vagoane de marfă. La ieşirea transporturilor din ghetou, într-o colibă de lângă şosea, evreii au fost supuşi unei noi percheziţii făcute de jandarmi rurali şi de către nyilaşişti din Dej, în frunte cu Gecse Josif. La percheziţie au confiscat bărbaţilor actele, documentele, cărţi de rugăciuni dându-le foc, nelăsând asupra evreilor decât un rând de haine; la unii au luat pantofii în stare bună şi le-au dat pantofi răi; la fel au schimbat şi hainele bune cu cele rele iar unii au plecat fără pantofi. La 5 – 6 zile după primul transport s-a făcut al II-lea transport, cu care ocazie a fost omorât dr. Biro Samuil de la Tg Lăpuşului. Cine l-a bătut şi cine l-a omorât n-am văzut, însă imediat ce a murit am fost anunţat de un păzitor al ghetoului, pe care nu ştiu cum îl cheamă, să merg la faţa locului fiind între evreii încredinţaţi cu conducerea ghetoului. După ce am ajuns la faţa locului, la o distanţă de cca. 200 m. de poarta ghetoului de la şosea, am găsit în faţa vagonului pe avocatul dr. Biró mort, şi avea urme de lovituri de baston peste faţă, plin de vânătăi pe obraz, pe partea dreaptă. Eu imediat am întrebat cine l-a bătut şi omorât, iar evreul Landesmann, dintr-o comună din jurul Dejului, mi-a spus că inculpatul Gecse Josif l-a bătut pe dr. Biró. Atunci eu am plecat să caut pe Gecse şi l-am văzut plecând de la poarta din ghetou spre şoseaua Gherla – Dej. Precizez că eu am strigat după el, dar el probabil nu m-a auzit sau n-a voit să mă audă. Toţi evreii din ghetou au comentat şi au vorbit că inculpatul Gecse l-a bătut pe dr. Biró în momentul ieşirii din ghetou în poartă.

După moartea lui dr. Biró, inculpatul Takács Emeric mi-a spus că se va face anchetă de către o comisie instituită de autorităţile din oraş, dar ancheta eu n-am avut cunoştinţă să se fi făcut. În aceeaşi zi după masă, dr. Biró a fost înmormântat în ghetou.

În timpul cât evreii au fost internaţi în ghetou, inculpaţii Sönstein Anton, Székely Zoltan şi Kiss au venit mereu în ghetou. Sönstein aducea hârtie şi făcea note despre moartea evreilor. Eu l-am rugat să-mi aducă nişte dosare importante din biroul meu avocaţial, însă el nu mi le-a adus, ci le-a aruncat într-o pivniţă din locul unde eu le-am ascuns. Pe inculpatul Kiss l-am văzut că aducea de câteva ori pâine.

Informaţii asupra celor petrecute în ghetou pot să dea evreii Jonas măcelar din Dej, Friedmann, croitor din Dej, Izsák, şofer din Dej, Landesmann din Tg. Lăpuşului, Karl Mihai din Dej, Brener Max din Beclean, Legmann din Reteag.

Acuzator Martor

Indescifrabil Emanuil Veinberger

d e p o z i ţ i a

martorului Nicolae Schiller

avocat; etatea: 52 ani; domiciliul: Dej

26 Martie 1946

[…………………………………………………………………………………………………….]

La sfârşitul lunii Aprilie 1944, într-o Duminică, am primit ordin verbal de la fostul primar Veres să fac la locul numit Bungur adăposturi, cu material primit de la două magazii de scânduri de cherestea, precum şi birouri, magazii şi instalaţii sanitare. Ştiu că asupra locului a fost discuţie, însă venind subsecretarul de stat Endre, el a stabilit locul acesta unde urmau să fie strânşi evreii. Luni şi Marţi am lucrat conform ordinului şi miercuri dimineaţa au şi fost aduşi evreii în ghetou. Faţă de numărul de evrei - circa 10.000 de persoane - nu au fost suficiente materiale din cele 2 magazii din Dej şi nici mână de lucru şi atunci, găsind între evrei ingineri şi maiştri i-am încredinţat [însărcinat - nn] pe aceştia să continue lucrările, material fiind adus din Lăpuş din ordinul Prefecturii şi cu camioanele Prefecturii. După cât ştiu eu, atunci era prefect Bethlen Bela şi subprefect Schilling, însă amândoi îşi prezentaseră demisiile care nu fuseseră primite. Nu ştiu de unde a primit Veres ordin să se înfiinţeze ghetou şi în Gherla, unde s-a înfiinţat un ghetou la fabrica de cărămidă. Evreii au fost cazaţi în condiţii mizerabile având numai acoperiş la barăcile respective din cauza că, pentru pereţii laterali nu a fost material suficient. Oraşul dădea alimentele şi ei le pregăteau. Aicea au fost ţinuţi 3-4 săptămâni şi de aicea i-au încărcat în vagoane şi i-au dus. Ştiu că li s-a permis acestora să aducă numai o anumită cantitate de bagaje. În ghetou erau păziţi de poliţie şi de jandarmerie şi cât am stat eu acolo, n-am văzut să se poarte rău cu ei. Mi s-a spus că unii din ei au fost bătuţi şi forţaţi să spună unde au ascuns valorile. Despre lucrurile mai de valoare ridicate de la evrei, s-au dresat inventare de către primărie care apoi s-au predat Administraţiei. Primarul Veres a încercat să mute evreii din ghetou în case, la propunerea mea fiind desemnat şi cartierul, însă în urma rezistenţei populaţiei, şi cu ordinul [ ..... ] din Cluj, au rămas tot în ghetou.

Altceva nu ştiu.

După citire stărui şi semnez.

Acuzator public Martor

Indescifrabil Nicolae Schiller

d e p o z i ţ i a

martorei Abraham Rozalia

casnică; etatea: 20 ani; domiciliul: Dej

[…………………………………………………………………………………………………….]

Am fost şi eu internată în ghetoul din Dej. Mai mulţi evrei mi-au spus că, în camera de tortură era şi inculpata Fekete Margareta însă eu n-am văzut-o, pentru că n-am fost dusă în acea cameră. Din ghetou, eu am plecat cu al doilea transport şi, ajungând la Auschwitz, am găsit pe nepoata mea Gotesman Hermina, pe care întrebând-o unde este sora ei Carolina, mi-a spus că a murit. Întrebând-o cum şi din ce cauză a murit, mi-a spus că, în ghetou, înainte de a pleca din Dej, inculpata Fekete Margareta i-a făcut percheziţie în vagin cu un băţ, producându-i leziuni din cauza cărora n-a putut urina, şi după vreo 20 de zile de la percheziţie, a murit. Mi-a mai spus nepoata mea că, în tren, a avut mult necaz cu fetiţa Carolina din cauza bolii, şi că în lagăr a fost consultată de o doctoriţă evreică care a spus că, în urma percheziţiei vaginale i s-a inflamat băşica udului şi n-a putut urina.

Mie mi-au făcut percheziţie jandarmii, însă nu la vagin.

Cu nepoata mea am putut vorbi în lagăr numai cîteva clipe, astfel că nu mi-a putut da alte amănunte, spunând însă că şi ea a fost percheziţionată în vagin de Fekete.

Nepoata mea Gotesman Carolina care a murit, era în vârstă de 15 ani. Sora ei, Hermina încă nu s-a întors din deportare.

Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.

Acuzator public Martor

Indescifrabil Abraham Rozalia

d e p o z i ţ i a

martorului Steinfeld Desideriu

medic; etatea: 46 ani; domiciliul: Dej

26 Martie 1946

[…………………………………………………………………………………………………….]

Am locuit în Lăpuşul Românesc fiind medic de circă, din anul 1927 până în anul 1940.

În acel timp fiind în apropierea Tg. Lăpuşului am cunoscut şi am avut chiar relaţii de prietenie cu dr. Biró Samoilă din Tg. Lăpuşului.

În luna Mai 1940 am fost internat în ghetoul Bungur, din Dej. Când s-a făcut al doilea transport de evrei din ghetou spre Germania, cu acel transport a fost trimis şi dr. Biró Samoil din Tg. Lăpuş. Când a fost scos din ghetou, împreună cu familiile evreilor Fuchs, Rosenfeld şi Biner, în grup de cca 50, la poarta ghetoului, li s-au făcut percheziţie corporală în grupuri de câte 5-10, percheziţii făcute de detectivi şi nyilaşişti din Dej, dintre care nu reţin şi nu-l cunosc {pe} nici unul. La fiecare grup de percheziţie, erau şi jandarmi. Când li s-au făcut percheziţia, eu eram la o distanţă de cca. 20 metri de şopron. Cum s-a făcut percheziţia şi de cine, n-am văzut deoarece s-a făcut înăuntru. După ce au fost percheziţionaţi, familia dr. Biró şi alţi evrei din grupul lui, am văzut învălmăşeală, ceartă, împinsături când au ieşit din şopron şi din învălmăşeala aceea, unul a strigat chemând doctorul şi jandarmul. După aceasta, am văzut când un jandarm s-a dus în grupul evreilor şi anchetatorilor ce erau împreună cu dr. Biró probabil, după cum îmi amintesc şi l-am văzut, că a căzut jos şi a fost ridicat de către nişte evrei din jurul lui şi {de}soţia lui.

De ce a chemat doctorul, odată cu jandarmul, nu ştiu, am vrut să merg însă nu m-a lăsat.

Că dr. Biró a fost lovit de inculpatul Gecse Josif n-am văzut, şi nici nu-mi aduc aminte că ar fi fost la percheziţionarea lui dr. Biró, însă l-am văzut în mai multe rânduri în ghetou şi la percheziţii. Atunci când a fost percheziţionat şi dr. Biró, erau mai mulţi nyilaşişti şi poliţişti pe care nu-i reţin. Pe inculpatul Gecse Josif nu-l cunosc personal, numai l-am văzut în ghetou.

După ce dr. Biró a murit lângă vagon şi a fost dus înapoi în ghetou, l-am văzut că avea corpul peste tot plin de vânătăi, pe faţă avea mai multe vânătăi, iar la cap lângă tâmplă avea o lovitură mai puternică, dată cu un corp tare, în urma căreia a fost fracturat osul craniului şi era plin de sânge. Pe corp, la umăr şi la piept, am văzut că avea mai multe lovituri dintre care trei erau mai puternice. Cine i-a aplicat acele lovituri nu ştiu, pe jandarm l-am văzut lovind numai o singură dată; unde l-a lovit nu ştiu fiindcă a fost întors cu spatele către mine. Jandarmul care l-a lovit a fost şeful postului de jandarmi din Ileanda Mare.

Cine a chemat doctorul odată cu jandarmul şi pentru ce, nu ştiu şi nici vaiete n-am auzit decât strigăte de mai multe ori după medic şi după jandarmi, probabil pentru dr. Biró, deoarece după ce l-am văzut pe dr. Biró am văzut că avea urme de lovituri şi de unde deduc că a fost bătut.

Precizez în mod categoric, că pe jandarm nu l-am văzut lovind decât o singură dată pe dr. Biró şi nici nu pot preciza unde l-a lovit şi că ar fi murit în urma acelor lovituri. După ce am văzut cadavrul dr. Biró, deduc că lovitura care i-a cauzat moartea i-a fost aplicată în cap fracturându-i osul cranian, însă cine a aplicat-o, nu ştiu.

Eu am văzut pe dr. Biró mort la interval de un ceas după ce fusese încăierarea, iar vestea morţii o auzisem mai înainte cu ceva {timp}.

Acuzator Martor

Indescifrabil Steinfeld Desideriu

d e p o z i ţ i a

martorului Magda Ioan

plugar; etatea: 48 ani; domiciliul: Ciceul Giurgeşti

12 Septembrie 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

Cu ocazia adunării evreilor, în primăvara anului 1944, din ordinul învinuitului Laktos Francisc, aceştia au fost ridicaţi în timpul nopţii din paturi şi bătuţi de către oamenii învinuitului care erau recrutaţi dintre ungurii colonizaţi în comună. Aceştia au bătut pe evrei cu parii şi cu bâtele. Pe două fete evreice le-au bătut aşa de grav, încât uneia i-a rupt un braţ, iar pe cealaltă au orbit-o de un ochi.

Evreii adunaţi au fost duşi la şcoala primară din comună unde au stat sub paza gărzilor ungureşti recrutate din colonişti, care erau înarmate cu pari şi cu bâte, lovindu-i şi bătându-i mereu pe evrei. După ce evreii au fost adunaţi, învinuitul Laktos Francisc însoţit de impiegatul Szasz Alexandru, actualmente în comuna Uriu, jud Someş şi de jandarmii maghiari, a sigilat toate locuinţele evreilor, iar în nopţile următoare au ridicat de la domiciliul acestora tot ce evreii au avut mai de preţ, ca argintării, obiecte de valoare, blănuri, haine şi altele. Aceste obiecte şi le-au însuşit cei de mai sus, iar averile imobile - clădirile şi pământul evreilor - au fost împărţite la cele 12 familii ungureşti de vitézi.

[...........................................................................................................................................]

Altceva nu mai am de spus.

După citire, stărui şi semnez.

Acuzator public Martor

Indescifrabil Magda Ioan

d e p o z i ţ i a

martorei Simon Berta

croitoreasă; etatea: 18 ani; domiciliul: Dej

[…………………………………………………………………………………………………....]

Cunosc pe inculpata Fekete Margareta din ghetoul Dej, unde am fost transportată din comuna Uişor, jud. Someş, împreună cu mama şi cu două surori, fiind transportate de jandarmi mai întâi la Dej, la cazarma jandarmilor {unde}am fost percheziţionate de Fekete Margareta şi de o moaşă bătrână al cărui nume îmi scapă.

Am fost introduse într-o cameră cu o altă familie cu numele Izrael din comuna Uişor şi, acolo, Fekete Margareta ne-a percheziţionat pe noi, iar moaşa pe cealaltă familie. Percheziţionarea s-a făcut în modul următor: Fekete Margareta ne-a constrâns să ne dezbrăcăm complet {şi ne-a}aplicat percheziţie vaginală cu mâna. Tot aşa a procedat şi cu sora mea. Roza Simon, în prezent deportată. Iar mie şi sorei mele Elena, nu ne-a făcut percheziţie vaginală fiindcă am fost mai micuţe de statură, aşa încât a percheziţionat numai hainele noastre. Găsind 4 filféri în buzunarul meu, mi-a dat trei palme şi mi-a smuls o mulţime de păr din cap. În acelaşi timp, cealaltă femeie a făcut şi ea percheziţie vaginală la trei evreice, tot în prezenţa mea. În timpul percheziţiei, mama ca şi sora mea şi celelalte femei, au strigat şi au plîns din cauza durerii. Cu această ocazie, Fekete Margareta nu a luat nimic de la noi. Când am ieşit din cameră, am fost duse în ghetou de jandarmi, iar aicea am stat 4 săptămîni, până când am fost deportate.

În ghetou, am auzit de la Heim Frida, Veinstein Margareta, Hirsch Elena, Gottesman Hermina şi de la altele, în prezent toate deportate, că şi ele au fost supuse la percheziţie vaginală de Fekete Margareta.

Afară în ghetou, am văzut odată, când Fekete Margareta a lăsat toată apa adusă cu o maşină de pompieri să curgă pe pământ, din motivul că evreicele nu au stat în rând, ci au făcut o învălmăşeală.

Când am fost îmbarcaţi în vagoane, Fekete Margareta a percheziţionat pe rând pe evreice, ridicînd de la ele alimentele şi hainele care nu au fost strict necesare. Cînd a venit rîndul meu, m-a recunoscut; cu toate că am avut numai o rochie, a ridicat şi aceasta şi m-a lăsat să călătoresc numai în combinezon şi cu o pătură. Aceasta a fost o răzbunare din partea ei, fiind supărată că noi am putut cumpăra şi în ghetou în fiecare zi lapte, cu ajutorul subofiţerului de poliţie Nagy.

Cât timp a stat în ghetou, tatăl meu, în prezent deportat, a fost chemat de jandarmul
[indescifrabil - nn] şi dus afară din ghetou şi când s-a întors după două ceasuri, ne-a povestit că a fost bătut la tălpi de acest [indescifrabil - nn] şi de un oarecare Gyeke sau Gecse şi constrâns să mărturisească unde a ascuns bijuteriile.

Altceva nu am auzit despre acest Gecse.

Acuzator public Martor

Indescifrabil Simon Berta

d e p o z i ţ i a

martorului Haidiner Gheorghe

frizer; etatea: 27 ani; domiciliul: Dej

26 Februarie 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

Despre programul politic al partidului “Nyilas” nu ştiu nimic.

Ştiu însă c[ inculpatul făcea parte din acest partid. Ştiu că inculpatul se purta brutal cu evreii internaţi în pădurea Bungur; am văzut când a lovit pe o fată cu biciul şi chiar mie mi-a aplicat 3 lovituri de bici pentru că am dus mâncare logodnicei mele evreice. Eu umblam la bărbierit în pădurea Bungur şi acolo am auzit de la cei internaţi că inculpatul a bătut atât de grav pe dr. Biró Samuilă din Târgul Lăpuşului, încât acesta a decedat.

Altceva nu mai am de declarat.

După citire şi explicare declară că depoziţia este bine luată.

...........................................................................................................................................

Judecător de instrucţie Martor

Indescifrabil Haidiner Gheorghe

Grefier

Indescifrabil

d e c l a r a ţ i a

martorului Abraham Nathan

şofer; etatea: 33 ani; domiciliul: Dej

26 Martie 1946

[…………………………………………………………………………………………………….]

Am fost internat în lagărul de evrei din pădurea Bungur, Dej, de la 5 Mai 1944, până la data de 5 Iunie a.c. cu toţi evreii din oraşul Dej.

În acest timp eu personal am văzut pe numita Fekete Margareta, soţia lui Fekete Iosif, din oraşul Dej ................ care alături de poliţia maghiară a făcut percheziţie corporală femeilor de origine etnică evreice internate în lagăr, cu care ocazie a săvârşit acte de atrocitate contra acestora şi anume: am văzut când soţia mea, Abraham Ileana, a ieşit de la percheziţie plângând; fiind întrebată ce i s-a întâmplat, mi-a spus următoarele: că a fost percheziţionată în vagin cu un băţ şi cu degetele într-un mod cât se poate de crud provocându-i dureri de aşa natură că nu s-a putut deplasa pe picioare de la locul de percheziţie până în lagăr, din care motiv a fost transportată cu un camion.

Mi-a declarat că percheziţia s-a făcut de către Fekete Rozalia. (cu creionul a scris Margit).

Mai ştiu şi că numita Fekete Rozalia a făcut percheziţie la evreice în tovărăşia unei alte femei, tot de origine etnică maghiară, {pe} care după nume nu mi-o amintesc. (Voi preciza ulterior numele). Ridicând toate valorile de orice fel (bani, numerar, bijuterioi de tot felul ca inele, ceasuri, cercei, brăţări etc. precum şi haine).

Parte din aceste lucruri şi le-a însuşit, lucru ce am văzut cu ochii mei, când cu ocazia percheziţiei făcută la evreica Weiss Bela a ridicat un inel pe care l-a {băgat în} buzunar.

Mai ştiu şi aceea că, numita Fekete Rozalia în timpul cât făcea percheziţie corporală, evreica Rubin Helen a fost ghiontită în coaste cu pumnul, fapt văzut de mine personal.

Aceasta îmi este declaraţia pe care o susţin şi o semnez propriu.

Abraham Nathan

În completare revin asupra numelui de botez a numitei Fekete, întrucât adevăratul {ei} nume este Margareta şi nu Rozalia.

Abraham Nathan

Pentru conformitate

Secretar

Indescifrabil

d e c l a r a ţ i a

martorei soţia lui dr. Nagy Galaczi Ioan

casincă croitoreasă; etatea: 32 ani; domiciliul: Dej

[…………………………………………………………………………………………………….]

În luna Mai 1944 am fost internată în ghetoul din Dej. Aici am fost supuse toate femeile unor percheziţii corporale. La percheziţie am fost introduse pe rând într-o cameră a ghetoului. Când am intrat eu în camera de percheziţii, am găsit două femei, una ce părea tânără însă era cu părul alb şi căreia i se spunea “nemzetes asszony” purtându-se foarte respectuos cu ea, de unde am dedus că era o doamnă marcantă, şi inculpata Fekete Margareta. Imediat după ce am intrat, inculpata Fekete Margareta mi-a spus să las acolo paltonul şi jerseul ce-l aveam căci şi aşa nu voi mai avea nevoie de ele, fiindcă ne vor da nemţii altele. Eu am rugat-o să-mi lase paltonul şi jerseul însă ea mi-a spus pe un ton răstit să plec, ameninţându-mă că, să am grijă că vom mai avea noi socoteli împreună. Cu această ocazie, mi-a percheziţionat hainele amănunţit şi căutând banii şi bijuteriile şi negăsind nimic în afară de nişte medicamente pe care le luasem pentru mama mea şi o pereche de ochelari cu ramă de aur, pe care mi i-a confiscat, am fost scoasă afară intrând alta la rând. Paltonul şi jerseul nevoind să mi le dea, le-am lăsat acolo.

După vreo două săptămâni, am fost chemată într-o cameră unde am găsit trei indivizi între care unul era îmbrăcat în uniformă de nyilaş, de care ştiu că era lucrător sau funcţionar la fabrica Tracia şi al cărui nume nu mi-l amintesc, şi doi jandarmi. Odată cu mine a fost introdusă în cameră şi mama mea. Aici, individul îmbrăcat nyilaş, pe un ton ironic, mi-a cerut să spun unde am ascuns covoarele persane, bijuteriile, vulpile argintii şi banii, spunându-mi că el ştie că am avut şi că dacă nu voi spune, voi fi bătută crunt cu biciul pe care-l avea şi cu care m-a ameninţat mereu. Mama mea, temându-se să nu fiu bătută, m-a rugat să spun, însă eu am refuzat, spunându-i că nu vreau să fac neplăceri persoanelor la care mi-am ascuns lucrurile. Văzând că nu pot scoate de la mine nimic, nyilaşistul m-a somat să mă culc pe burtă şi să-mi dau pantofii şi ciorapii jos. Eu am refuzat, iar jandarmii m-au culcat jos pe burtă şi au început să mă lovească cu biciul la tălpi, însă nu pot preciza cine mă lovea deoarece, fiind culcată, nu vedeam şi după ce am fost lovită de mai multe ori, am leşinat. Ţin să menţionez că, în timpul când eu am fost bătută în modul descris mai sus, în cameră se mai găsea şi inculpata Fekete Margareta, care mânca cireşe sau fragi, şi care n-a făcut nici o obiecţie la modul cum am fost torturată. Eu n-am spus unde am ascuns valorile, mai ales că auzisem că, dr. Weiss, deşi a spus unde şi-a ascuns valorile şi au fost nenorocite atâtea familii, totuşi nu a fost cruţat de bătaie.

Când era să fim îmbarcate în tren, am fost percheziţionate din nou. Am fost introduse într-un şopron câte două-trei femei unde ni s-a făcut percheziţie din nou, la toate hainele şi pe întreg corpul. Am fost dezbrăcate la piele toate femeile şi apoi percheziţionate în vagin, urechi şi pe întreg corpul. Mie, mi-a făcut percheziţie vaginală inculpata Fekete Margareta şi un jandarm. În acel şopron erau mai mulţi bărbaţi, în număr de 5-6 şi vreo două sau trei femei. Femeilor care au fost introduse cu mine odată, le-a făcut percheziţie vaginală tot inculpata Fekete Margareta.

S-a întâmplat că unele dintre femei au opus rezistenţă şi atunci jandarmii le prindeau de picioare ţinându-le până ce erau percheziţionate în vagin de inculpata. Tot cu această ocazie, ni s-au luat toate alimentele şi, dacă unele aveau mai multe haine, li se lăsa un singur rând iar restul li se confisca.

Inculpata Fekete Margareta, pentru percheziţie în vagin, a uzat de un băţ sau creion spunând că suntem “curve de jidance”.

În urma percheziţiei făcute, eu m-am îmbolnăvit neputând urina timp de o săptămână din cauza rănilor produse în vagin.

În tren, ştiu că o fetiţă de 14-15 ani a murit din cauză că n-a putut urina, sângerarea din vagin producându-i răni grave şi îmbolnăvindu-se în urma percheziţiilor făcute de inculpata Fekete Margareta. Moartea acelei fetiţe s-a întâmplat după vreo 2 sau 3 săptămâni când am ajuns la Auschwitz. Aici, ea fiind voinică, la prima triere a fost trecută în partea dreaptă dar fiind bolnavă, când stăteam la apel şi nu era observată se rezema de noi ascunzând-o astfel.

Ştiu că această fetiţă, la îmbarcare în tren la Dej, a fost ridicată în vagon deoarece nu se putea urca şi tot timpul mersului zbiera de durere şi spunea că inculpata i-a făcut percheziţia vaginală într-un mod barbar. Noi, femeile, am bănuit că ei trebuie să-i fi făcut percheziţia cu vreun băţ cu aşchii şi că i-a rămas vreo bucată de băţ în vagin care i-a produs puroi, însă ea nu ne-a spus modul cum a fost percheziţionată deoarece îi era ruşine de noi fiind fată tânără.

[…………………………………………………………………………………………………….]

Acuzator public Martor

Indescifrabil Nagy G. Frida

d e p o z i ţ i a

martorului Steinfeld Herman

elev; etatea: 21 ani; domiciliul: Dej

26 Februarie 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

În zilele de 3-5 Mai 1944, după ce jandarmii şi poliţia au strâns evreii din Dej pe mai multe sectoare, eu am fost internat în curtea lui Pongratz împreună cu toţi evreii de pe str. Codorului. În timpul când eram adunaţi în curtea lui Pongratz, a venit o fetiţă de ungur ca să viziteze pe evreica Berkovits Faighi, şi cum ele stăteau de vorbă, a venit inculpatul Gecze Iosif la fata de ungur {şi i-a spus} să nu ia ceva lucruri de la evreică ca să le păstreze căci are s-o interneze şi pe ea.

De acolo, ne-au transportat la casa lui Bakai unde s-a făcut percheziţia.

La bărbaţi a făcut percheziţia Gecze Iosif, Szabo Francisc, Lacadat şi alţi nyilaşişti din Dej, confiscând de la evrei bijuteriile, hainele afară de un singur rând. La femei a făcut percheziţie inculpata Fekete Margareta cu alte femei nyilaşişte din Dej, pe care nu mi le amintesc cum le cheamă. Mama mea, Steinfeld Nelli din Dej, azi deportată, mi-a spus că, inculpata Fekete Margareta a percheziţionat-o făcându-i percheziţie vaginală cu un băţ.

Din casa lui Bakai, evreii au fost transportaţi în ghetoul din pădurea Bungur, iar inculpatul Gecze Iosif a fost comandantul ghetoului timp de trei zile predând apoi comanda unui poliţist ungur iar după această dată venea aproape zilnic prin ghetou. Cât timp a stat inculpatul în ghetou, de câte ori a apărut, avea o cravaşă de cauciuc în mână cu care bătea pe evrei.

Eu l-am văzut când dr. Biro a fost lovit şi a căzut jos în urma loviturilor ce i le-a dat inculpatul Gecze Iosif. Eu, împreună cu alţi evrei, am înmormântat pe dr. Biró în ghetou.

Când s-a făcut primul transport de evrei spre tren, inculpatul Gecze Iosif cu nyilaşiştii din Dej, împreună cu nişte poliţişti, a făcut percheziţie evreilor la ieşirea din ghetou şi la care a găsit câte ceva a început să-i bată din nou, cu ciomegele, cu pumnii. Pe mine m-a bătut odată inculpatul Gecze Iosif, lovindu-mă cu cravaşa peste spate, imputându-mi că nu am încărcat destul de repede maşina cu lucrurile luate de la evrei.

Când s-a făcut al doilea transport, la interval de o săptămână, data nu mi-o amintesc, am văzut când inculpatul Gecze Iosif a chemat la el pe evreul Haiman din Dej şi l-a întrebat să-i spună de unde a cumpărat zahărul, cafeaua, orezul şi apoi a început să-l ia la bătaie cu cravaşa iar în cele din urmă l-a apucat de barbă şi i-a smuls perii din barbă, până a sângerat, lăsându-l în pace numai în urma ţipetelor fiului său.

După ce evreii au fost strânşi în ghetou, inculpatul Gecze Iosif şi ceilalţi din banda lui, pe care nu-mi amintesc cum îi cheamă, împreună cu poliţiştii au organizat în ghetou anumite anchete prin torturi, la care erau supuşi evreii bănuiţi că şi-ar fi ascuns lucrurile şi le-ar fi dat pe la creştini să le păstreze. Tortura se făcea în modul următor: au legat pe evrei de picioare după ce i-au descălţat şi au început să-i bată cu bastonul de cauciuc la tălpile picioarelor până ce leşinau, apoi turnau apă peste ei ca să-şi revină. Aşa a bătut pe evreul Friedman Mor din Dej şi pe Steinfeld Samuilă care în prezent este deportat.

După ce am stat în ghetou 3 săptămâni, eu am evadat şi am stat ascuns într-un grajd la Balas Vasile din Viile Dejului.

Despre inculpatul Schönstein Anton ştiu că a fost agentul poliţiei maghiare şi a persecutat pe evrei, nelăsându-i să-şi facă cumpărăturile înainte de la ora 11. De la evreul Salamon, vecin cu el, ştiu că i-a luat casa şi s-a instalat în ea rupând gardul despărţitor şi a luat toate hainele, alimentele, mobila din casă etc.

Evreul Bistritz Iosif mi-a spus că a găsit în pivniţa lui Schönstein o bicicletă a lui Salamon.

...........................................................................................................................................

Acuzator public Martor

Indescifrabil Steinfeld Herman

d e p o z i ţ i a

martorului Kohl Emil

[…………………………………………………………………………………………………..]

Onor

C O M I S I A de P U R I F I C A R E

D e j

Subsemnatul Kohl Emil locuitor din Reteag în legătură cu criminalul de război Oláh Sándor din Reteag declar următoarele:

Susnumitul bandit Oláh Sándor începând din anul 1944 luna Martie cu ocazia retragerii trupelor hitleriste încontinu purta la el un revolver şi funcţiona şi circula pe străzile Reteagului împreună cu bandiţii SS.

În anul 1944 luna Aprilie susnumitul Oláh Sándor împreună cu doi nyilasi şi SS-işti s-a băgat în curtea bisericii evreieşti unde locuia familia Harnik şi familia Fried Lajos. Familia Harnik unde au fost trei fete pe care a vrut ca să-l nenorocească în mod fascist.

Familia Harnik din fericire nefiind acasă, bandiţii au intrat în casa lui Fried Lajos. Fried Lajos a fost scos din casă şi turnându-i petrol pe barbă l-au ars. După aceste chinuri groaznice, nenorocitul a fost dus pe podul de peste valea Reteagului şi aruncat în apă. După aceea i-a dat ordin să vină iarăşi sus pe pod, dar nenorocitul cu chinuri grele de abia a putut face câţiva paşi a fost împuşcat prin două gloanţe.

În noaptea de 2 Mai 1944 când au strâns evreii în ghetou şi el a luat parte. Acolo s-a purtat cel mai barbar. A bătut toată lumea strânsă acolo. Ştiind el însuşi că e criminal de război s-a dar voluntar în armata maghiară fascistă Szálasi şi s-a retras împreună cu trupele hitleriste până aproape de porţile Vienei. Rog onorata Comisie să fie pedepsit ……….. şi să fie tras pe ştreang în piaţa Reteagului.

Sunt în speranţa ca onorata Comisie o să satisfacă cererea de mai sus arătată ca de pildă fasciştilor şi criminsalilor de război.

Kohl Emil

Reteag la 8 Mai 1945

Pentru conformitate

Serviciul Siguranţei

Poliţia de Reşedinţă Dej

Indescifrabil

D E C L A R A Ţ I A

unui grup de martori

din Reteag

7 Iunie 1945

Subsemnaţii Stein Alice, Harnic Serena, Mendelsohn Helen, Mendelsohn Margit, Izsak Floretta, Neuwitz Bella, Hirsch Iuliana, Bergstein Dora foşti deportaţi, actualmente locuitori în comuna Reteag, în legătură cu criminalul de război Oláh Sandor, actual arestat la poliţia din Dej declarăm următoarele:

Susnumitul fascist care a ţinut în teroare toată comuna, dar mai ales barbariile pe care le-a făcut, când ne-a strâns în ghetou nu se poate scrie pe hârtie.

A luat parte la strângerea noastră în locul de adunare unde a fost pus de santinelă şi toată noaptea ne-a bătut cu un lemn: pe mine - Izsak Floretta - m-a bătut că am fost bolnavă mai multe săptămâni şi braţul stâng nu mi l-am putut mişca. Cu aceasta greşeală corporală numai prin minune am putut scăpa de crematoriul de la Auschwitz. M-a bătut că nu am vrut ca să mă supun ca să mă bestializeze.

A asistat la percheziţiile corporale a femeilor şi fetelor bătându-şi joc de noi şi exprimând cuvinte înjositoare faţă de noi.

În timpul când împreună cu Mendelsohn Margareta eram controlate de bestia criminală, Jancsó Rozalia, moaşa din localitate, susnumitul Oláh Sandor a spus următoarele: “Jó csirkehús lesz a német testvéreimnek.” [Ce carne de puicuţe pentru fraţii mei germani! - trad.n]

În continuu făcea propagandă contra armatelor aliate, el lipea afişele pe pereţii Reteagului, adevărat criminal de război.

.........................................................................................................................................

Cu deosebit respect

ss. Heuwitz Bella

ss. Harnik Serena

ss. Mendelsohn Margareta

ss. Bergstein Lori

ss. Izac Floretta

ss. Mendelsohn Elena

ss. Legman Margit

ss. Stein Alice

ss. Hirsch Iuliana

ss Nogavetz Helen

d e p o z i ţ i a

martorei Moskovits Margareta

casnică; etatea: 22 ani; domiciliul: Reteag-Someş

31 Iulie 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

Cunosc pe văduva Jancso Francisc de la Reteag din următoareele împrejurări.

În 1944, 3 Mai, când evreii au fost adunaţi pentru deportare, într-o ogradă din Reteag, nouă femeilor, susnumita învinuită ne-a făcut percheziţii corporale şi vaginale. În tot acest timp s-a purtat foarte dur şi batjocoritor. Când am ajuns eu la vizită, m-a pus să mă dezbrac, iar după ce m-am dezbrăcat, i-am spus că am menstruaţie şi să mă lase în pace, dar ea m-a aşezat pe o masă şi m-a pus să-mi ridic picioarele în sus, apoi în situaţia aceasta fiind, a deschis uşa chemând pe jandarmi şi pe boacteri care au început să râdă şi să-şi bată joc de mine. După aceasta, susnumita m-a căutat maltratându-mă într-un mod foarte dureros, suferind o foarte mare durere din cauza brutalităţii ei. După aceasta, în pielea goală, mi-a dat drumul afară, unde m-a văzut toată lumea. La fel a procedat şi cu Salamon Rozalia care era numai de 12 ani şi pe care a dezvirginat-o în aşa mod că, tot timpul a fost bolnavă în ghetou. Tot timpul ne-a apostrofat cu cuvintele că ce bine o să trăiască soldaţii germani pentru că o să aibă fete destule şi cu corpuri frumoase.

Altceva nu ştiu.

Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.

Acuzator public Martor

Indescifrabil Moskovits Margareta

D E C L A R A Ţ I A

martorei Matyas Elena

Subsemnata Matyas Elena, fostă deportată, actualmente locuitoare în comuna Reteag, în legătură cu moaşa comunală Jancso Rozalia declar următoarele:

Susnumita moaşă care a fost însărcinată să facă controlul corporal a ieşit în curte şi a întrebat, văzând pe un agent secret, în faţa publicului: vreţi să vedeţi o fată cu siluetă şi cu un corp minunat?

Atunci mi-a strigat numele şi m-a băgat în camera de control şi mi-a dat ordin să mă dezbrac şi m-a arătat bărbatului susnumit, [agentului secret - nn] ce siluetă sunt.

Atunci, ea a ieşit din cameră şi am rămas singură cu bărbatul care, cu sila a vrut să mă nenorocească. După câteva minute bune de chinuri a intrat moaşa râzând în cameră şi a exprimat următoarele, “még inkáb egy magyarnak, mint egy németnek” [Mai bine unui ungur decât unui german – trad n]. După mine a urmat sora mea cu numele Matyas Feigi care, nu cu mult înainte a născuse un copil; moaşa criminală s-a exprimat astfel: dumitale n-am să-ţi fac control mare fiindcă m-aţi plătit bine la naşterea copilului.

Prin prezenta declaraţie se poate cel mai bine constata că susnumita moaşă n-a fost silită de nimeni să facă barbariile şi porcăriile cu fetele pe care le-a controlat.

Barbariile pe care le-a făcut cu sute de fete, le-a făcut numai de voinţă fascistă, cu adevărată ură de rasă şi religie.

Tot la fel proceda şi cu femei bătrâne de 60 – 70 de ani, le dezbrăca complet şi le arăta jandarmilor făcând bătăi de joc, exprimând cuvinte “Na nézzenek már egy poshadt csolentes öreg zsidónét is” [“Ia priviţi şi o bătrână jidoavcă clocită” – trad n).

Rog Onor Tribunalul Poporului în numele tuturor deportaţilor care s-au întors la vetrele lor, dar şi în numele celor care au fost băgate în camere de gazare, ca susnumita fascistă şi bestială să-şi ia răsplata cuvenită.

Reteag la 25 Iulie 1945

Cu deosebit respect

Matyas Elena

D E C L A R A Ţ IA

martorei Mendelsohn Margareta

Subsemnata Mendelsohn Margareta fostă deportată, actualmente locuitor din comuna Reteag, în legătură cu criminala de război Jancso Rozalia declar următoarele:

Susnumita fascistă a îndeplinit în comuna noastră funcţia de moaşă comunală, a luat parte la controlul corporal al nenorociţilor deportaţi, femei şi fete.

În ziua când am fost adunaţi în ghetou pentru deportare am fost băgaăt într-o cameră unde mi-a dat ordin să mă dezbrac complet şi când eram dezbrăcată, a chemat nişte băieţi nyilaşişti şi jandarmi să mă vadă. Exprimă cuvinte josnice şi murdare ca: “milyen jól fognak élni az SS katonák ezzelfiatal lánnyal”. [“Ce bine vor trăi militarii SS cu această tânără fetiţă” – trad n.]

Eu m-am retras şi plângeam să-mi dea voie barem chiloţi să mi-i iau, atunci a început să strige: nici aşa nu mai sunteţi fete cinstite şi nu sunteţi consideraţi ca oameni, “jidani puturoşi”.

M-a culcat pe o masă şi în mod cel mai barbar m-a controlat în părţile interne sexuale, prin care nu se poate exprima pe hârtie ce durere am suferit. Fiind de 16 ani, necunoscând viaţa sexuală, vă puteţi închipui ce dureri mi-a produs barbara de moaşă cu atingerea ei barbară îndurând dureri săptămâni întregi, am suferit în lagărele de distrugere dureri insuportabile.

Ca apărare a criminalului de război, nu poate să fie că a fost ordin, fiindcă autorităţile din ghetou n-au controlat-o în ce mod a făcut ea controlul. Numai de ea a depins, şi ea a făcut {în mod} barbar batjocură de noi, fetele tinere.

Sunt în speranţa că Onor. Tribunalul Poporului va lua măsurile cuvenite împotriva criminalei de război şi va fi pedepsită conform legilor în vigoare.

Reteag la 25 Iulie 1945

Cu deosebit respect,

Mendelsohn Margareta

fostă deportată

d e p o z i ţ i a

martorului Iszak Floreta

casnică; etatea: 22 ani; domiciliul: Reteag-Someş

22 August 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

În 2 Mai, inculpatul Oláh Alex. împreună cu jandarmii din care îl cunosc pe unul anume Derr, refugiat, au arestat şi internat în ghetoul din Reteag în casa lui Zienreich 120 familii de evrei din Reteag. Cu ocazia strângerii evreilor inculpatul, cu toate că aveau voie, au interzis evreilor să-şi ia cu ei alimente şi haine; cazul petrecut cu familia Harnik căreia i-a interzis să-şi ia alimente şi haine. În tot timpul cât a durat strângerea evreilor numitul inculpat s-a purtat neomeneşte, înjurând şi ameninţând pe evrei spunând că nu ne vom mai întoarce niciodată de unde vom fi duşi.

Adunaţi în casa lui Zienreich, bărbaţii evrei au fost percheziţionaţi de jandarmi şi de inculpat într-o cameră luându-li-se bijuteriile, ceasurile, banii şi alte obiecte de valoare.

În camera vecină se făcea percheziţie femeilor evreice de către inculpata Jancso Rozalia, care dezbrăca femeile la piele căutând întâi hainele acestora şi apoi, aşa dezbrăcate, le întindea pe o masă făcându-le percheziţie vaginală cu degetul, fără mănuşă. Aceste percheziţii inculpata le făcea cu brutalitate neînchipuită încât pe mai multe femei le-am văzut ieşind plângând din camera de percheziţie, băgând groaza în acelea care aşteptau să le vină rândul.

Cunosc un caz când inculpata a făcut percheziţie femeii Adler, în vârstă de 70 ani, care a ieşit plângând din camera de percheziţii.

Eu încă am fost percheziţionată de inculpată atât corporal cât şi vaginal, într-un mod brutal. La camera de percheziţie a femeilor era un geam stricat care era acoperit cu o hârtie ruptă şi, prin această ruptură, jandarmii şi inculpatul Oláh Alex şi ceilalţi bărbaţi ce se găseau în camera alăturată priveau cum inculpata dezbrăca şi percheziţiona femeile, făcând diferite critici şi râzând de noi. Eu am rugat pe inculpata Jancsó să-mi da voie să pun o hârtie la geam pentru a nu fi văzută goală însă numita mi-a interzis spunând “că nu se uită nimeni la mine”. Am fost întinsă pe o masă şi făcându-mi-se percheziţie vaginală inculpata m-a lăsat în această poziţie spunându-mi să aştept şi ea a ieşit afară din cameră şi, după câteva clipe, a apărut cu inculpatul Oláh Alex pe care l-a introdus la mine în cameră şi ea rămânând afară spunând cu uşa întredeschisă “du-te înăuntru şi vezi ce carne bună pentru tine şi fă ce vrei cu ea”

Când l-am văzut pe inculpat, am sărit jos de pe masă strigând “să iasă afară şi să nu se apropie de mine, dar el s-a repezit la mine, a încercat să mă cuprindă în braţe şi să mă trântească pe masă, lucru care nu i-a reuşit din pricina opunerii mele categorice. În timpul acestei lupte cu inculpatul am fost prinsă de mai multe părţi ale corpului şi, în opunerea mea, m-am lovit la mâna stângă de masa în aşa mod că şi azi simt durere la mână. Menţionez că din pricina acestei lovituri, după deportarea mea în Germania am fost ameninţată să fiu dusă în crematoriu pentru că nu eram aptă de muncă, scăpând numai datorită rugăminţilor fierbinţi ale sorei mele şi asigurărilor că voi putea munci.

Mai arăt că în timpul cât mă luptam cu inculpatul Oláh Alex în camera de percheziţie, acesta văzând opunerea mea categorică după ce a început cu rugăminţi pentru a-i ceda la care eu am răspuns “dă-mi pace, ieşi afară obraznicule, căci mai bine mor decât să fiu a ta”. Văzând că nu-şi atinge scopul m-a repezit, înjurându-mă “du-te dracului” şi a trântit uşa după el.

Dra Mátyás Elena, atunci când s-a făcut percheziţie, mi-a spus că inculpata Jancsó Rozalia, după ce i-a făcut percheziţie a chemat pe un detectiv din Dej ce asista la percheziţie şi
i-a oferit-o lui ca s-o aibă, apoi mi-a spus că acel detectiv a încercat să o violeze.

Când evreii erau adunaţi din ghetoul din Reteag, inculpatul Oláh Alex - plimbându-se printre evreii din curte - a scuipat şi a înjurat pe evreii din curte: “jidani puturoşi, mergeţi departe şi niciodată să nu vă mai întoarceţi”.

În timpul când eram în ghetoul din Reteag voind să scriu o carte şi inculpatul observându-mă a chemat plutonierul de jandarmi care era la ghetou şi a cerut să mă pedepsească.

Despre moartea lui Fried Lajos am auzit de la mai mulţi locuitori din sat că inculpatul Oláh Alex împreună cu nemţii l-au împuşcat.

............................................................................................................................................

Acuzator public Martor

Indescifrabil Iszak Floreta

d e p o z i ţ i a

martorului Hirsch Iuliana

casnică; etatea: 29 ani; domiciliul: Reteag

[…………………………………………………………………………………………………….]

În ziua de 3 Mai 1944 evreii din Reteag au fost ridicaţi şi internaţi într-o casă a lui Zienreich din Reteag. Familia noastră şi cu familiile Mendelsohn şi Bernath n-am fost ridicate în prima zi ci numai a doua zi. După ce am fost ridicaţi de acasă şi internaţi în casa lui Zinreich, deoarece auzisem că evreicelor internate în ziua anterioară, inculpata Jancso Rozalia le făcuse percheziţii vaginale şi la anus când am ajuns eu cu surorile mele Hirsch Estera şi Frida, fiind familie săracă, am rugat pe inculpata să nu ne facă percheziţii vaginale şi anale, însă inculpata într-un ton batjocoritor şi cinic a spus că trebuie să facă şi că aşa îi place, apoi ne-a făcut percheziţii vaginale şi anale la toate trei într-un mod extrem de barbar şi murdar, chiar şi la surioara mea Hirsch Ester numai de 13 ani care a plâns şi am rugat-o să nu-i facă percheziţie, însă inculpata n-a voit s-o scutească. După percheziţie, sora mea cu numele Hirsch Estera a căzut bolnavă foarte grav, două săptămâni în care timp a slăbit foarte mult iar la 30 Mai 1944 când s-a făcut transportarea evreilor pentru Auschwitz, fiind bolnavă a fost clasată printre evrei bolnavi ce au fost arşi de vii în crematoriul Auschwitz.

Când inculpata a făcut percheziţia femeilor şi-a însuşit diferite lucruri, de la mama mea a cerut să-i dea un jerseu, deoarece n-are ce face cu el acolo unde va merge. La percheziţia corporală a femeilor dezbrăcate în pielea goală şi la percheziţiile vaginale şi anale a invitat pe inculpatul Oláh Alexandru, plut. Horváth, detectivul Ferencz din Dej şi soldaţi jandarmi, spunându-le să intre în cameră să vadă femeile în pielea goală. Inculpata a dat pe fetele Izsak Floreta, Izsak Margareta şi Matyas Elena inculpaţilor Oláh Alexandru şi detectivului Ferencz ca să coabiteze cu ele, care ştiu că le-au forţat şi a încercat să coabiteze cu ele.

Inculpatul Oláh Alexandru împreună cu un soldat neamţ în cârciuma lui Susa din Reteag au încercat să-l împuşte pe fratele meu Hirsch Mendel acuzându-l că ar fi avut legături cu comunişti însă i-a cruţat viaţa constrângându-l să le dea banii.

Încă din copilărie, inculpatul Oláh s-a manifestat ca un terorist al evreilor; când umbla la şcoală sora mea Hirsch Frida l-a văzut desenând spânzurători pentru evrei pe care, s-a exprimat că îi va distruge.

În primăvara anului 1944, când nemţii se retrăgeau de pe frontul rusesc şi am văzut mai multe coloane de prizonieri ruşi fiindu-mi milă de halul cum erau transportaţi, desculţi, dezbrăcaţi şi istoviţi de foame, eu împreună cu alţi evrei din comună am mers la convoiul de prizonieri şi le-am dat alimente, însă inculpatul Oláh Alexandru împreună cu fratele său Oláh Desideriu şi alţi nyilaşi au luat o pompă de la bicicletă şi a lovit pe prizonieri şi ne-a oprit să le mai dăm alimente.

După internarea evreilor în ghetou, inculpatul Oláh Alexandru împreună cu fratele său Oláh Desideriu şi cu alţi nyilaşi au jefuit averile evreieşti şi au întocmit liste de evrei bogaţi bănuiţi că ar fi ascuns bunuri care liste le-au adus în ghetoul din Dej unde evreii vizaţi au fost supuşi unor torturi groaznice de către patru detectivi şi de către nyilaşişti din Dej.

..........................................................................................................................................

Acuzator public Martor

Indescifrabil Hirsch Iuliana

d e p o z i ţ i a

martorului Harnik Gitta

casnică; etatea: 22 ani; domiciliul: Reteag

21 August 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

În luna Martie 1944, înainte de Paşte, într-o zi de Sâmbătă, după masă, pe la orele 13-16, inculpatul Oláh Alexandru împreună cu 3 ofiţeri nemţi, a venit în casă la noi, cerând să închiriem o cameră pentru ofiţeri. Acasă am fost eu împreună cu părinţii mei, Harnik Beniamin şi mama Frieda. Eu i-am răspuns inculpatului că n-avem cameră fiindcă o dădusem la nişte soldaţi unguri. Atunci inculpatul cu cei trei ofiţeri au ieşit din cameră în bucătărie unde s-au oprit, iar inculpatul arătând spre mine cu mâna a spus ofiţerilor nemţi în limba germană, “vedeţi, asta-i fata despre care v-am vorbit”.

După aceasta ei au plecat.

În ziua următoare, Duminica pe la orele 8 seara, inculpatul Oláh Alexandru, îmbrăcat în uniformă germană, împreună cu 3 ofiţeri germani, au intrat în casă la noi, şi fără nici o altă vorbă a început să strige repezindu-se la mine spunând “uite fata despre care v-am spus şi pe care v-am arătat-o, bestia, curva, jidanca, puturoasă, şi pe care vreau să o batjocoresc, şi cer să-mi fiţi de ajutor. La aceste cuvinte, eu, foarte necăjită şi fricoasă am început să plâng, rugându-l să mă lase căci eu nu i-am făcut nimic, el ce vrea de la mine, la care el a spus că va duce pe tatăl meu şi-l va omorî, apoi îşi vor bate joc de mine. În momentul când inculpatul şi cei trei ofiţeri nemţi au intrat în casă, mama mea şi cu sora mea, s-au ascuns în una din camere, de unde n-au ieşit până când ofiţerii cu inculpatul au ieşit din casă şi au mers spre Fried Lajos.

Menţionez că în casă cu mine era şi tatăl meu, respectiv în camera cu mine, în tot timpul discuţiei.

Inculpatul şi cu cei 3 ofiţeri, văzând că nu le-a reuşit să mă ademenească au cerut cheile de la sinagogă, spunând că au să ducă pe tatăl meu în biserică să-l omoare putând apoi să mă aibă. La auzul acestor cuvinte, eu am fugit afară din casă spunând că merg după chei la Fried Lajos. Atunci, inculpatul Oláh Alexandru şi cu cei trei ofiţeri au fugit după mine până în casă la Fried Lajos, unde au intrat cei trei ofiţeri nemţi, iar inculpatul Oláh Alexandru a rămas în curte aşteptându-mă pe mine crezând că voi ieşi afară.

Eu, auzindu-l vorbind că acuma au să mă prindă şi o să facă cu mine ce va vrea el, iar pe tatăl meu îl vor omorî, m-am ascuns într-o cameră la Fried Lajos. Între timp, cei trei ofiţeri şi cu inculpatul Oláh Alexandru au mers din nou la tatăl meu ca să-l prindă, dar cum nu era acolo s-au dus în sinagogă, de unde am auzit ţipete după ajutor. La auzul ţipetelor din sinagogă, am ieşit afară din casă şi am luat o scară din curtea noastră şi cu mama am mers la fereastră uitându-ne ce se petrece în sinagogă. În sinagogă, la o masă, am văzut că inculpatul Oláh şi cu cei trei nemţi ardeau barba lui Fried Lajos cu o lumânare, iar Fried Lajos se văita că este nevinovat, că n-a făcut nimănui nimic şi se ruga să-l lase în pace.

În timpul acela, auzind uşa sinagogii că cineva iese afară, eu m-am dat jos de pe scară şi am fugit spre vale unde m-am ascuns. După aceea, mama mea mi-a spus că cel care a ieşit afară a fost Oláh Alexandru, care m-a căutat pe mine întrebând că unde sunt, iar pe mama mea, după ce i-a dat 2 palme a aruncat-o jos de pe scară.

După ce eu m-am dat jos de pe scară am fugit la casa lui Rozenthal Iosif, situată la o distanţă de 20 m de la sinagogă şi de la casa lui Fried Lajos. Din casa lui Rozenthal, fiindcă era noapte cu lună, am văzut pe inculpatul Oláh Alexandru, pe cei trei ofiţeri nemţi şi cu Fried Lajos, când au ieşit din biserică şi l-am auzit zicând către Fried Lajos “acuma eşti aproape mort, barba ţi-e arsă, spune-ne unde este fata pe care o căutăm şi te lăsăm în pace şi dacă nu te omorâm”, iar după aceasta, trecând prin curtea sinagogii, ei au intrat din nou la Fried Lajos în casă să mă caute pe mine, unde negăsindu-mă au ieşit din nou afară în curte şi au început să strige către Fried Lajos că au să-l omoare fiindcă nu m-au găsit pe mine şi au ridicat pistolul către Fried Lajos spunând că au să-l împuşte, atunci Fried Lajos a început să zbiere şi a fugit spre podul văii Reteagului, iar inculpatul ce cei 3 ofiţeri nemţi au fugit după el şi aducându-l înapoi în curte lângă casa noastră, unde după ce toţi patru l-au prins, inculpatul Oláh Alexandru l-au împuşcat cu revolverul spunând cuvintele în limba maghiară: “de aceea te omorâm fiindcă nu am găsit fata pe care am căutat-o”, trăgând trei focuri de revolver.

După aceasta, toţi patru l-au tras pe pământ până pe pod de unde l-au aruncat în vale pe marginea apei, pe nişte pietriş.

A doua zi dimineaţa l-am văzut mort sub pod.

În ziua de 3 Mai 1944, inculpatul Oláh Alexandru cu jandarmii unguri şi alţi locuitori şi premilitari din comună pe care nu-mi amintesc cum îi cheamă au arestat şi internat în ghetou circa 120 de familii de evrei şi după ce ne-a internat în ghetou, inculpatul Oláh ne-a făcut percheziţii, confiscând alimente, haine, bani, bijuterii etc. Când m-a percheziţionat, inculpatul s-a adresat jandarmilor şi la cei din jur, spunându-le să nu-mi dea voie nimic cu mine, fiindcă am fost faţă de el respingătoare şi n-am vrut să stau de vorbă cu el, [ …. ], şi acum el fiind Domnul, are ocazia să-mi plătească.

Moaşa Jancsó Rozalia a făcut percheziţii corporale la femei într-un mod extrem de barbar, anume a dezbrăcat femeile în pielea goală şi într-o cameră le-a făcut percheziţii vaginale chiar la fetiţe de 6-12 ani. Aşa a făcut percheziţii la Blum Rozalia de 6 ani, Salamon Rozalia de 12 ani, Harnik Maria de 7 ani şi le-a dezvirginat cu degetul.

Când a percheziţionat pe evreica Izsak Florentina şi pe Matyas Elena, a introdus în cameră pe inculpatul Oláh Alexandru şi i-a spus că poate face cu ele ce vrea. Pe Matyas Elena a dat-o şi unui avocat din Dej al cărui nume nu mi-a amintesc. Fetiţele care au fost percheziţionate au fost bolnave timp de circa 2 săptămâni.

Toate femeile care au ieşit din camera de percheziţie le-am văzut ieşind plângînd.

Că inculpata Jancsó Rozalia a făcut percheziţii vaginale la femei şi la fetele sus amintite ştiu de la ele şi le-am văzut ieşind plângând din camera de percheziţie.

Pe mine m-a scutit inculpata Jancsó Rozalia să-mi facă percheziţie vaginală fiindcă sunt vecină cu ea. Când m-am dus la ea în camera de percheziţie mi-a spus că mie nu-mi face fiindcă mă iubeşte şi nu vrea să mă defloreze ca pe celelalte. Pe sora mea Harnik Serena a percheziţionat-o.

În ziua de 5 Mai am fost deportaţi în ghetoul din Dej, escortaţi de jandarmi.

[………………………………………………………………………………………….]

Acuzator public Martor

Indescifrabil Harnik Gitta

d e p o z i ţ i a

martorului Mendelson Margareta

casnică; etatea: 18 ani; domiciliul: Reteag-Someş

30 August 1945

[…………………………………………………………………………………………………..]

Cunosc pe inculpatul Oláh Alex şi ştiu că în anii 1941-1944 a fost un mare militant în partidul Nyilas. Clubul partidului era în casa fratelui său şi, pe el l-am văzut îmbrăcat în cămaşa verde a partidului şi cu insigna roşie cu zvastică.

În luna Martie 1944, când s-au retras nemţii de pe frontul rusesc în comuna Reteag, inculpatul Oláh Alex s-a înrolat voluntar ca agent de informaţii a Comandamentului nemţesc, în care calitate a umblat pe la casele evreilor cu soldaţi nemţi, jefuind în casele evreilor şi a informat pe nemţi despre casele evreieşti unde erau fete. De la fetele şacterului Harnic, am auzit că inculpatul Oláh Alex a mers la ele cu nişte ofiţeri nemţi şi a încercat s-o siluiască pe Harnic Gita. Tot de la familia Harnic, am auzit că inculpatul Oláh Alex ar fi asasinat pe evreul Fried Lajos.

În luna Mai 1944, inculpatul Oláh Alex, împreună cu jandarmii, au umblat pe la casele evreieşti şi a ridicat evrei internându-i în curtea casei lui Adler unde au fost supuşi percheziţiei. La bărbaţi a făcut percheziţie inculpatul Oláh Alex împreună cu jandarmi şi a confiscat de la evrei bijuteriile, banii, haine, alimente pe care am auzit că le-au împărţit între ei. La femei a făcut percheziţie inculpata Jancsó Rozalia, într-un mod foarte barbar, anume: a dezbrăcat femeile la pielea goală, le-a aşezat pe masă şi le-a făcut percheziţie vaginală cu mâna fără mănuşă, făcând percheziţie vaginală chiar la fetiţe de 13 ani, cazul fetiţei Solomon Rozalia de 12 ani. Mie, încă mi-a făcut percheziţie vaginală şi am simţit dureri şi am fost bolnavă 2 săptămâni.

Când inculpata Jancsó Rozalia a făcut percheziţie corporală la evreicele Mendelson Elena, la mine, şi la Izsak Florentina, a introdus în cameră pe Oláh Alex şi pe alţi tineri nyilaşişti, pe care nu mi-i amintesc, şi le-a spus să intre în cameră să vadă ce corp tânăr şi frumos ar fi bun pentru ei. De la Izsak Floreta am auzit că, atunci când a controlat-o Jancsó Rozalia, a introdus în cameră pe inculpatul Oláh Alex, lăsându-i singuri în cameră, iar inculpatul Oláh Alex a încercat să o siluiască.

Precizez că, atunci când inculpata mi-a făcut percheziţie vaginală m-a supus unor chinuri groaznice, fiind fată mare, în urma căprui fapt am fost bolnavă două săptămâni.

[........................................................................................................................................]

Acuzator public Martor

Indescifrabil Mendelson Margareta

d e p o z i ţ i a

martorului Bergstein Dora

croitoreasă; etatea: 23 ani; domiciliul: Reteag

22 August 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

Cunosc pe inculpatul Oláh Alexandru din copilărie, însă nu aşa de bine, fiindcă eu am fost mai mult plecată din Reteag. Ştiu că numitul a fost un mare nyilas, a făcut propagandă nyilaşistă lipind pe pereţii caselor din comună diferite caricaturi injurioase la adresa conducătorilor armatelor aliate şi Sovietice şi purta permanent pe reverul hainei zvastica germană. Am auzit că numitul inculpat s-a purtat în mod brutal şi absolut din ură de rasă cu premilitarii evrei şi români al căror comandant era.

În luna Mai 1944, când s-a făcut strângerea evreilor în ghetouri, inculpatul Oláh Alexandru împreună cu jandarmii, cu primarul Orban Imre şi premilitarii au umblat pe la casele evreilor strângând pe aceştia la casa lui Zienreich.

[..........................................................................................................................................]

Cu toate că evreilor li se permitea să ia cu ei haine şi alimente, inculpatul Oláh Alexandru împiedica prin înjurături şi ameninţări pe evrei să-şi ia lucrurile trebuincioase, spunându-le jidani puturoşi şi că nu vor avea nevoie de haine fiindcă nu se vor mai întoarce.

Cu toate că primarul şi jandarmii dădeau voie evreilor să-şi ia cu ei alimente şi haine, inculpatul se opunea şi interzicea din proprie iniţiativă, de unde deduc că avea un rol important în această organizaţie politică Nyilas deoarece ceilalţi se supuneau ordinelor lui.

Evreii au fost strânşi în curtea lui Zienreich unde, în două camere se făcea percheziţionarea lor. Într-o cameră erau percheziţionaţi bărbaţii, de către inculpat şi jandarmi luîndu-li-se toate valorile ca: bijuterii, bani etc, iar în camera învecinată se făcea percheziţionarea femeilor de către inculpata Jancsó Rozalia.

În timpul cât eram adunate în curtea casei, inculpatul Oláh Alexandru făcea spirite pe socoteala noastră spunând “ce carne de pui bună va fi pentru soldaţii germani aceste femei”. Eram introduse pe rând în camera învecinată cu aceea unde se făcea percheziţie bărbaţilor şi care avea un geam spart acoperit cu o hârtie ruptă.

Învinuita Jancsó Rozalia făcea în această cameră percheziţie corporală şi vaginală femeilor evreice. Nu ştiu numai din auzite că inculpata ar fi făcut percheziţii vaginale fetiţelor şi femeilor bătrâne.

Mie nu mi-a făcut percheziţie nici corporală nici vaginală, deoarece am stat în curtea casei şi n-am fost observată şi nici nu am fost chemată. Am văzut însă intrând în camera de percheziţie şi femei bătrâne şi fete, unele din ele ieşind aprinse la faţă însă n-am văzut pe nici una plângând şi nici nu am auzit ţipete.

După ce a ieşit de la percheziţie Izsak Florentina, mi-a spus că i s-a făcut percheziţie vaginală şi că inculpata Jancsó Rozalia ar fi introdus la ea pe inculpatul Oláh Alexandru.

După terminarea percheziţiei, am fost strânşi în piaţa satului şi puşi în căruţe. Inculpatul Oláh Alexandru ne-a fotografiat pe toţi şi a spus: “Na jidovilor, acum vă duceţi şi n-o să vă mai întoarceţi, rămâne aerul curat după voi”.

Cu privire la omorârea evreului Fried Lajos, n-am nici o cunoştinţă.

Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.

Acuzator public Martor

Indescifrabil Stern Dora