|
INSTITUTUL
NAŢIONAL PENTRU |
ASOCIAŢIA EVREILOR
DIN |
|
STUDIEREA HOLOCAUSTULUI |
ROMÂNIA |
|
DIN ROMÂNIA
“ELIE WIESEL” |
VICTIME
ALE HOLOCAUSTULUI |
PROCESUL
GHETOURILOR DIN
NORDUL TRANSILVANIEI
Volumul II - MĂRTURII
Volum alcătuit de
OLIVER LUSTIG
Editura A E R V H
Consiliul evreilor din Sighetul Marmaţiei
Nr.24/1944
Onorat Domn Primar!
Având în vedere că
majoritatea mamelor care locuiesc în cartierul izolat al oraşului sunt
ocupate cu treburi în afara gospodăriei lor şi prin urmare copiii lor
rămân nesupravegheaţi, a devenit necesară crearea unui
cămin de zi pentru aceşti copii.
Din această cauză ne
adresăm cu smerenie Domniei voastre să binevoiţi a permite
aducerea în cartierul evreiesc izolat a mobilierului şi echipamentului
fostului cămin evreiesc (grădiniţa evreiască) pentru a fi
utilizate în scopul sus-menţionat.
Repetând solicitarea noastră, rămânem
Cu respect deosebit,
în numele Consiliului evreiesc,
Indescifrabil
Sighetul Marmaţiei, 8 mai 1944
SOLICITARE
Consiliul evreiesc din Sighetul Marmaţiei
Către onor.
Oficiu al Primarului oraşului judeţean Sighetul Marmaţiei
SIGHETUL MARMAŢIEI
Obiect: solicitarea a 10 l. spirt
denaturat şi
30 l. petrol
pentru dezinfectare
Subsemnatul Consiliu îndrăznim să înaintăm
cu plecăciune solicitarea să binevoiţi a repartiza pe calea
Oficiului de Aprovizionare publică
10 l. spirt denaturat şi
30 l. petrol.
De acestea este nevoie pentru sterilizarea instrumentelor
medicale ale Casei de Sănătate a evreilor – pentru dezinfectare
şi curăţenie.
Cu repetarea solicitării
noastre,
ne exprimăm cu supuşenie respectul,
În
numele Consiliului Evreiesc
două semnături indescifrabile
Sighetul
Marmaţiei, 12 mai 1944
SOLICITARE
Consiliul
evreiesc din Sighetul Marmaţiei
Către onor.
Oficiu al Primăriei oraşului judeţean Sighetul
Marmaţiei
SIGHETUL MARMAŢIEI
Obiect: aprovizionarea cu lapte a cartierului evreiesc izolat
Întrucât
cei 2oo l. lapte aprobaţi nu acoperă nici în cea mai mică
măsură nevoia zilnică a copiilor, bolnavilor, femeilor
gravide şi bătrânilor din
cartierul evreiesc şi având în vedere că din punct de vedere sanitar,
conform prescripţiilor medicale în materie, pentru hrănirea cu lapte
a bebeluşilor ar fi de dorit
exclusiv un lapte proaspăt de la o singură vacă,
solicităm cu respect să
binevoiţi a aproba ţinerea a trei vaci cu lapte alese de către
Consiliul Evreiesc.
Cu repetarea solicitării
noastre,
Cu
respect supus,
Consiliul
Evreiesc Sighetul Marmaţiei
Menţiunea lui Hullmann la
data de 11 mai 1944: fără
obiect
SOLICITARE
Domnule Primar,
Din însărcinarea
Consiliului Evreiesc din Sighetul Marmaţiei ne adresăm Domniei
voastre cu solicitarea respectuoasă de a
binevoi să puneţi la dispoziţia cartierului evreiesc
izolat cel puţin 20 de maşini de cusut pentru a putea rezolva
cârpirea hainelor necesare atât pentru spital cât şi pentru locuitorii
cartierului evreiesc.
Totodată vă
rugăm cu respect să binevoiţi a pune la dispoziţia
noastră 3 maşini de scris necesare pentru activitatea
administrativă a Consiliului Evreiesc.
Mai solicităm cu
respect să binevoiţi a dispune
repartizarea pentru Consiliul Evreiesc a deşeurilor de piele
necesare cârpirilor şi pingelirilor, pentru a-i putea aproviziona pe
locuitorii cartierului evreiesc.
Repetându-ne solicitarea,
Cu respect,
în numele Consiliului
Evreiesc,
(trei semnături
indescifrabile)
(Scris de mână)
Propun eliberarea maşinilor de cusut
Semnătură indescifrabilă
Mai jos, semnat:
Szabolcsi Geza, căpitan
d e p o z i ţ i a
martorei soţia
lui dr Mezei Gheorghe
casnică; etatea: 24 ani; domiciliul: Sighet
8 Noiembrie 1945
[………………………………………………………………………………………………….].
În ziua precedentă
adunării obiectelor de valoare, bijuteriilor şi banilor de la evrei,
adică Sâmbăta, în ultima zi a Paştelui, cam pe la orele 5 sau
jumătate sau şase după masă, a bătut toba, aducându-se
la cunoştinţa evreilor că a doua zi este interzisă evreilor
părăsirea domiciliului, deoarece se va face un recensământ al
evreilor.
A doua zi dimineaţa,
adică Duminică dimineaţa, pe la orele 10 – 1015, a
sosit la locuinţa noastră comisia interetnică compusă din 6
persoane şi anume: doi
funcţionari, doi gardieni şi doi soldaţi.
După ce au intrat în casă,
prima întrebare a fost: “câte persoane locuiesc în imobil”.
După ce li s-a comunicat, au invitat pe absolut toţi membrii familiei
să intre în camera alăturată, respectiv în antreul
locuinţei, spunându-ne să nu ne mişcăm de acolo. Un soldat
păzea în curte şi un soldat la poartă, ceilalţi patru au
intrat în casă. Un funcţionar, după ce ne-a aşezat în
antreul locuinţei, ne-a spus că suntem obligaţi a preda orice
obiect de valoare, bijuterii, banii, tocuri rezervoare, aparate de fotografiat,
binoclu, tacâmurile de alpaca şi argint, cum şi obiectele casnice de
valoare, cheile de la prăvălie, cheile de la casele de bani, spunând
că ascunderea oricărui obiect din cele cunoscute mai sus, se
pedepseşte cu internarea şi chiar cu moartea.
Fiecare dintre membrii familiei
au depus pe masă bijuteriile ce le avea: verighete de logodnă, inele, brăţări, ceasuri, cercei,
tocuri rezervoare, tabechere de argint, banii etc. Ei au strâns toate aceste
obiecte, după aceea un poliţist şi un funcţionar au
făcut percheziţie domiciliară în toată casa, în pod, în
pivniţă; au sechestrat: covoarele, maşinile de cusut, casa de
fier şi toate celelale de valoare, făcând un inventar desptre toate
aceste obiecte.
…………………………………………………………………………………………..
În primele zile ale
internării în ghetou, adică până la internarea tuturor evreilor
în ghetou, a fost linişte, şi fiecare care venea, de bine de
rău, se putea aranja.
Internarea în ghetou a
ţinut mai mult de o săptămână.
Între timp s-a constituit un “sfat evreiesc” şi o poliţie evreiască, pentru organizarea
vieţii din ghetou.
În Sighet s-au constituit
două ghetouri. Circulaţia, respectiv comunicaţia între ghetouri,
era interzisă.
Până la terminarea
internării în ghetou a tuturor evreilor era permisă circulaţia
acestora în oraş de la 8 – 11.
Internarea evreilor în ghetou
s-a făcut concomitent cu adunarea valorilor de la evrei. În unele cazuri,
aceeaşi comisie îi şi interna.
După terminarea
internării evreilor în ghetou - din moment în moment - ni se aducea la
cunoştinţă altă restricţie. Spre exemplu: dacă
veneau în ghetou ofiţeri germani sau unguri, ori ofiţeri de
poliţie, străzile, în timpul cât parcurgeau strada, trebuiau să
fie complet goale, evreii fiind obligaţi să intre în locuinţe; peste câteva ceasuri s-a adus la
cunoştinţa evreilor că trebuie să-şi radă
bărbile, în caz contrar vor fi sancţionaţi şi anume doi sau
trei din membrii „Sfatului evreiesc” vor fi omorâţi. Apoi am fost
obligaţi să văruim geamurile care dădeau spre străzile
locuite de creştini pentru a nu putea vedea în stradă. Am fost
obligaţi să predăm bonurile pentru talpă şi
zahăr, apoi bonuri-cartele pentru alimente.
După o zi sau două
de la terminarea internării evreilor, ghetoul a fost împrejmuit cu gard de
scânduri, iar partea ghetoului care dădea spre arterele principale de circulaţie,
cu sârmă ghimpată.
În ghetouri au fost
locuinţe mai mari unde erau adunate mai multe familii, în altele mai
puţine, spre exemplu, într-o locuinţă cu trei camere şi
bucătărie locuiau 5 (cinci familii).
Creştinii care locuiau pe teritoriul ghetoului
nu au plecat de pe teritoriul ghetoului pentru că nu era obligatorie
mutarea creştinilor din ghetou. S-au mutat numai funcţionarii
superiori care locuiau în ghetou.
În curtea unde am fost
încartiruiţi noi în ghetou, a locuit un funcţionar de la
poştă (factor poştal) împreună cu familia. Îmi aduc aminte,
că l-am întrebat de ce nu se mută din teritoriul ghetoului şi
mi-a răspuns că nu primeşte locuinţă
corespunzătoare. Că, intervenind la serviciul de închiriere de pe
lângă Primărie şi cerând locuinţă în afara ghetoului,
de la acel serviciu i s-a răspuns că “dacă nu vrea să
locuiască pe teritoriul ghetoului, să închidă bine
locuinţa, să-şi lase lucrurile acolo şi să-şi ia
numai lucrurile strict necesare pentru cel mult trei săptămâni
şi pe această durată să locuiască în oraş.”
Creştinii care locuiau în
ghetou aveau bilet de trecere cu care îşi justificau intrarea sau
ieşirea din ghetou.
După internarea evreilor
în ghetou, li s-a interzis a circula cu trăsura în ghetou, proprietarii de
trăsuri fiind obligaţi să predea trăsurile lor şi
caii, unui creştin, ei nu puteau exercita meseria aceasta.
Apoi au obligat pe diferite
fete şi băieţi precum şi pe bărbaţii mai în
vârstă; să meargă prin oraş pentru inventarierea averilor
rămase în casele părăsite. Fetele făceau inventarul, adică scriau
în inventar ceea ce li se dicta de către membrii comisiei compusă din
soldaţi, poliţişti şi funcţionari.
Şi eu încă am
făcut parte dintr-o astfel de comisie, fiind chemată de un
poliţist pentru a întocmi inventarul.
În fiecare zi se făcea
inventarul averii ce era într-o casă mijlocie. Într-o casă mai mare, inventarierea dura
şi 2-3 zile.
Funcţionarii comisiei
dictau pentru a fi trecute în inventar toate obiectele aflate în locuinţe,
cu excepţia lucrurilor care le plăceau ca: haine în stare bună
etc. pe care şi le însuşeau.şi pe acelea le şi ridicau
şi le duceau cu ei, adică cu o trăsură. Restul obiectelor
rămâneau în locuinţă.
Aproape în fiecare zi se
făceau percheziţii la diferite persoane din ghetou sau chiar
străzi întregi, pentru a căuta obiecte de valoare presupuse ascunse.
Cu acele ocazii, se făceau şi percheziţii individuale în felul
că, fiecare om din cei percheziţionaţi era obligat să se
dezbrace complet gol şi apoi era cercetat amănunţit de
bărbaţii din comisiile de percheziţie care erau compuse în
special din jandarmi şi poliţişti. Jandarmii făceau
percheziţii chiar şi la femei. Câte odată, câte unul din
jandarmi chema pentru percheziţionarea femeilor din locuinţa
respectivă unde făcea el percheziţie, pe câte o
ţigancă.
După cât îmi aduc aminte,
aproximativ cu o săptămână înainte de a începe transportarea
evreilor din ghetou spre destinaţia pe care noi nu o cunoaşteam, s-a
făcut o mare razie şi percheziţie de către jandarmi.
Cu această ocazie, am
auzit că în unele case s-au petrecut lucruri groaznice şi anume s-a
procedat în felul următor: când jandarmii au intrat în locuinţă, au scos pe toată lumea
afară, în curte. Au intrat în casă şi au răscolit
toată casa, apoi invitau pe fiecare membru din familie pe rând şi-i
făcea obiecţiuni, de ce are cutare sau cutare lucru, aceste
observaţiuni însoţindu-le întotdeauna de palme sau chiar bătaie
serioasă. Au chemat apoi pe rând femeile, le-au dezbrăcat în pielea
goală, le-au aşezat la perete sub ameninţarea
împuşcării şi un jandarm le făcea percheziţie chiar în
vagin.
O asemenea percheziţie
s-a făcut şi la familia Perl. Unul din membrii familiei şi anume
Perl Fani este în prezent în Sighet.
Primul transport cu evrei
deportaţi s-a făcut în ziua de 15 Mai 1944. Cu o zi înainte, cei
destinaţi primului transport au fost transportaţi la sinagogă
şi au fost percheziţionaţi îndeaproape în modul următor. La
orele 6 dimineaţa, ne-am aranjat într-o coloană de câte cinci
persoane într-un rând apoi ne-au dus în curtea sinagogii. Au separat apoi
femeile de bărbaţi, şi au chemat separat pe femei în
sinagogă, le-au dezbrăcat complet şi nişte femei ne-au
percheziţionat. Au strâns foarte multe obiecte. Apoi am fost lăsate
în ziua aceea acolo şi am dormit la sinagogă.
A doua zi, la orele 5, ne-au
încolonat şi am pornit la gară. Pe drum, jandarmii loveau cu patul
puştii în special în oameni bătrâni. Ne-au învagonat, îmbarcând 70 (şaptezeci) de
persoane într-un vagon.
Ne-au silit să ne
îmbarcăm repede, jandarmii lovind cu patul puştii pe cei care
după părerea lor, se mişcau prea încet.
Apoi trenul a plecat şi
vagonul închis de autorităţi nici n-a fost deschis.
Altceva nu ştiu.
După citire stăruie
şi semnează.
Acuzator public Martor
Indescifrabil Rosenberg
Margareta
d e p o z i ţ i a
martorului Obaltu
Filip Francisc
comerciant de lemne; etatea: 49 ani; domiciliul: Sighet
5 Noiembrie 1945
[……………………………………………………………………………………………………]
Înspre sfârşitul lunii
Mai a anului 1944, eu care am condus o exploatare de lemne în comuna Ieud, jud.
Maramureş, într-o zi înainte de masă m-am dus călare pe drumul
gării spre Vişeul de Jos. După comuna Cunea, m-am întâlnit cu un
convoi de oameni care erau evreii strânşi în ghetoul din comuna
Dragomireşti şi care, în acea zi, au fost escortaţi de jandarmi
maghiari înspre gara Vişeul de Jos, pentru a fi îmbarcaţi în vagoane
şi deportaţi. Am văzut că un evreu bătrân cu barba
albă, care era deja obosit şi nu mai putea merge, a şezut jos pe
marginea drumului şi a spus că el nu poate merge mai departe pe jos,
şă că mai bine moare aici unde au murit şi toţi
strămoşii lui şi că mai bine să fie împuşcat
acolo, dar nu poate merge. La aceasta
un jandarm maghiar tânăr s-a dus la bătrân şi cu arma automată l-a împuşcat în cap
încât bătrânul a căzut mort imediat.
Eu am întrebat pe nişte
femei din convoiul care venea mai în urmă, că cine era bătrânul
şi ele mi-au răspuns că numele lui este Davidovici, cum îmi pot
aduce aminte.
Interesându-mă că ce
fel de jandarmi au fost, care au escortat
convoiul, am aflat că, la aranjarea ghetoului din
Dragomireşti, au fost întrebuinţaţi jandarmi făcând parte
din şcoala de jandarmi din Debreţin.
Citindu-i-se şi declarând
că este exactă, martorul semnează.
Acuzator public Martor
Indescifrabil Oblatu
Filip Francisc
d e p o z i ţ i a
martorului Vogel
Ignat
comerciant; etatea: 57 ani; domiciliul: Sighet
12 Noiembrie 1945
[…………………………………………………………………………………………………….]
Eu am fost
vicepreşedintele Comunităţii Evreieşti din Sighet.
Preşedintele Comunităţii, pe nume Moscovici Lipot, care
însă era un om bătrân şi din acest motiv aproape toată
activitatea comunităţii era condusă de mine.
Ştiu că în
această calitate, la sfârşitul lunii Martie 1944, am fost chemat
împreună cu întregul Sfat Evreiesc al Comunităţii la
poliţie, unde am fost primiţi de către şeful poliţiei
cu numele de Toth Ludovic. Acesta ne-a adus la cunoştinţă
că s-a hotărât adunarea tuturor obiectelor de valoare de la evrei
şi ne-a pus în vedere că noi să aducem la cunoştinţa
aceasta evreilor şi să le punem în vedere ca nu cumva careva din ei
să ascundă din obiectele de valoare pentru că, în acest caz, vor
fi sancţionaţi.
Am adus aceasta la
cunoştinţa evreilor, totuşi nu s-a întâmplat nici o schimbare,
valorile încă nu au fost adunate.
După vreo zece zile am
fost din nou chemaţi la şeful poliţiei Toth Ludovic şi de
data asta ne-a pus în vedere că suntem obligaţi a purta pe haină
în mod vizibil steaua galbenă, fapt ce la fel trebuia să-l aducem la
cunoştinţa evreilor.
După câteva zile,
adică în ziua de 15 Aprilie 1944, într-o Sâmbătă, mai precis
ultima zi a sărbătorilor de Paşti ale evreilor, m-a chemat pe
mine şi pe Rozenkrancz tot şeful poliţiei şi ne-a cerut
să-i designăm două sinagogi, fără se ne spună
motivul pentru care îi sunt necesare. De altfel nici nu era permis să
punem astfel de întrebări. În după masa aceleiaşi zile au fost
arestaţi toţi membrii Sfatului Evreiesc (Judenrat) adică un
număr de 8 membri, rămânând liberi numai subsemnatul şi Guttman
Iacob.
Odată cu arestarea
membrilor Sfatului evreiesc, au fost arestaţi şi toţi avocaţii
evrei precum şi alte persoane care în ochii lor păreau suspecte.
În după masa
aceleiaşi zile s-a adus la cunoştinţa evreilor prin bătaie
de tobă, că începând din acea zi orele 6 (18) după masa este cu
desăvârşire interzisă părăsirea domiciliului de către
evrei până la noi dispoziţiuni.
A doua zi dimineaţa,
adică în ziua de 16 Aprilie 1944, într-o Duminică, a început adunarea
valorilor de la evrei, obiectele de valoare şi banii.
Adunarea valorilor a
ţinut în total trei zile. În decursul acestor trei zile, am cerut
audienţă la şeful poliţiei Toth Ludovic şi i-am cerut
ca să permită evreilor accesul la piaţă, motivând
această cerere cu aceea că deoarece dispoziţia de interzicere a
circulaţiei a intervenit chiar în ultima zi a sărbătorilor
Paştelui, evreii nu s-au putut aproviziona cu alimente şi astfel sunt
sortiţi pieirii.
Şeful poliţiei m-a
primit, m-a ascultat, însă a refuzat satisfacerea cererii.
În ziua de 21 Aprilie 1944 a
început internarea evreilor în ghetou ............................
În tot acest timp evreii la
fel nu au avut voie să părăsească locuinţa. Adică
evreii începând de la data de 15 Aprilie, ultima zi a sărbătorilor
Paştelui şi până la terminarea operaţiunilor de internare a
evreilor în ghetou, aceştia nu au avut voie a părăsi domiciliul,
în total mai bine de 11 zile.
În mod legal era permis ca
să ducă cu sine în ghetou fiecare
persoană maximum 50 de kg. Totuşi, în unele cazuri nu s-a
permis nici măcar 50 kg, iar în alte locuri s-a transportat peste această
cantitate. Aceasta depindea de membrii comisiei respective [indescifrabil].
Posibilităţile de
încartiruire într-o casă erau până la 20 de persoane, casă care
avea 2 camere.
După vreo zece zile de la
internare, au venit [ ....... ] jandarmii şi au făcut
percheziţie din casă în casă. Aceasta s-a întâmplat la
sfârşitul lunii Aprilie şi au adunat diferite obiecte, haine în stare
mai bună, obiectele care puteau reprezenta oarecare valoare etc.
Cu această ocazie s-au
făcut maltratări cu cea mai mare brutalitate făcându-se
percheziţii corporale la femei de către jandarmi. În unele locuri
s-au făcut şi de către femei percheziţiile.
Percheziţiile corporale s-au efectuat în modul cel mai brutal. Dintre
familiile care au fost percheziţionate corporal de către jandarmi îmi
amintesc de familia Perl.
Viaţa în ghetou era
insuportabilă din cauza lipsei de alimente deoarece toţi banii de la
evrei au fost adunaţi şi toate obiectele de valoare astfel că în
ghetou era o adevărată foamete. Pentru a putea face faţă
lipsei de alimente, am format două cooperative respectiv două
bucătării, publice, unde se alimenta tot ghetoul respectiv acele
persoane care nu aveau nici un aliment acasă. După foarte multă
stăruinţă am obţinut permisiunea de a aduna alimentele de
pe la unele case evreieşti evacuate şi cu acele alimente am
susţinut bucătăria.
Personal, ori de câte ori
aveam ceva în legătură cu autorităţile în calitatea mea
oficială stăteam de vorbă cu Toth Ludovic şi cu primarul
Rednic Alexandru.
Deportarea primelor
transporturi din ghetou s-a făcut la data de 15-16 Mai 1944 şi a
durat 6-7 zile. În total au fost patru transporturi. Ultimele două
transporturi au fost completate cu evrei din alte localităţi.
Cu două sau trei zile
înainte de expedierea primelor transporturi, dr. Szollosy Tiberiu, avocat din
Sighet, ne-a informat prin dr. Bercu că, după cum a auzit el, e vorba
ca evreii să fie deportaţi în Rusia. De asemenea, mie personal mi-a
spus Florea Vasile (Pellady) într-o Vineri, cu două zile înainte de
deportare, primul transport fiind expediat Duminica, că în cazul când am
ceva obiecte de valoare să le ascund, şi la fel dacă am vreun
loc bun să mă ascund, să fug şi să mă ascund, dar
în aşa fel să mă ascund ca să nu fiu găsit, căci
dacă mă va găsi va fi bucluc cu mine, spunându-mi că el,
după cum a auzit, dar nu este sigur, e vorba de deportare.
După cât ştiu, acolo
unde Fillipon Bela, subnotar la primărie, a făcut percheziţie
pentru valori sau cu internarea, evreii au fost în mod barbar maltrataţi.
Într-un vagon eram
îmbarcaţi câte 70-80 de persoane, fără apă şi cu
foarte mare greutate mi se permitea ca, la câte un transport să pot da
câteva sute de kg de pâine.
Am intervenit la Feher,
comisar de poliţie, ca să-mi permită să pun câte o
vadră de apă în vagoane, dându-mi chiar vedrele, dar nu le-a pus în
vagoane deşi le-a adunat în acest scop.
Altceva nu am de declarat.
După citire stărui
şi semnez.
Acuzator public Martor
Indescifrabil Ignat Vogel
d e p o z i ţ i a
martorului Palatiţ
Ştefan
religia: ortodoxă
funcţionar; etatea: 41 ani; domiciliul:
Sighet
4 Noiembrie 1945
[…………………………………………………………………………………………………….]
În legătură cu
ghetoul declar următoarele:
Nu am cunoştinţă de conferinţa de la Muncacevo prin care s-ar fi hotărât la consfătuirea ce a avut loc, înfiinţarea ghetoului. Ştiu însă că, în primăvara anului 1944, pe la sfârşitul lunii Martie sau începutul lunii Aprilie, a avut loc la primăria oraşului Sighet în cabinetul primarului, o consfătuire secretă când s-a hotărât înfiinţarea ghetoului [de către - nn] …………. de la Budapesta, primarul oraşului dr. Rednic Alexandru, primnotarul oraşului Hullman Francisc, dr. Akos Tiberiu ajutorul de notar azi în Ungaria, dr. Nador Alexandru consilier la primărie azi în Ungaria şi cineva de la legiunea de jandarmi. Pe toţi aceştia i-am văzut pe coridor trecând în cabinetul primarului.
Că la acea dată s-a hotărât înfiinţarea ghetoului ştiu de acolo că, în acea zi, primarul oraşului a ordonat funcţionarilor primăriei să se prezinte la şeful poliţiei, unde s-au format echipe care a doua zi dimineaţa au mers din casă în casă şi au ridicat banii, hârtiile de valoare cum şi orice alte obiecte de valoare. Toare acestea s-au făcut în mod cu totul secret şi funcţionarii care au fost însărcinaţi cu aceasta au ţinut lucrul în secret. Eu, numai dimineaţa am aflat aceasta când am văzut echipele pe stradă umblând din casă în casă şi valorile cum erau depuse la primărie.
În seara precedentă
adunării valorilor de la evrei, noi funcţionarii primăriei am
făcut la şapirograf nişte imprimate inventar de valorile care
urmau a fi ridicate. Când am făcut imprimatele, noi bănuiam, mai bine
zis ştiam că e vorba de obiecte ce se vor ridica de la evrei,
însă nu ştiam când se va începe ridicarea lor. Noi am făcut
imprimatele sub supravegherea unui funcţionar Suciu, care imediat după
ce am făcut suficiente imprimate, a ridicat multiplicatorul.
Valorile, după ce s-au
ridicat, au fost depuse la primărie şi anume: o serie la casierie în
mâinile casierului Betlen Edmund care era ajutat de Perlaki Adalbert şi la
contabilitatee în mâinile contabilului Tarbay Ludovic şi dr. Böhm Rudolf.
Nu ştiu dacă
valorile adunate s-au predat acestora cu sau fără inventar.
Menţionez că,
înainte de a se fi adunat valorile cu o zi {înainte} prin batere de tobe, s-a interzis evreilor de a părăsi
locuinţa în tot timpul zilei. După câteva zile, s-a ridicat în parte
această restricţie în sensul că, de la o anumită oră,
pentru un timp scurt, s-a permis evreilor să părăsească
locuinţa în scop de aprovizionare.
Încă înainte de a se fi
adunat valorile de la evrei, toţi evreii mai bogaţi, cei
bănuiţi că au sentimente comuniste şi intelectualii au fost
adunaţi în sinagoga din str. Dr. Iosif Gabor unde au fost ţinuţi
tot timpul, fiind păziţi de jandarmi.
În timpul ridicării
valorilor, au fost duşi acolo şi acei evrei socotiţi
bogaţi, la care rezultatul percheziţiei pentru ridicarea valorilor nu
a fost conform aşteptărilor. În acel timp se spunea că
aceştia vor fi împuşcaţi, sau în tot cazul internaţi
separat, fiind consideraţi periculoşi.
Operaţia ridicării
valorilor de la evrei a ţinut aproximativ 2-3 zile. În ziua a doua,
primarul m-a chemat spunând să merg şi eu la adunat valorile în locul
unora, însă eu am refuzat categoric şi astfel nu am mers. Refuzul meu
nu a avut nici o urmare.
După terminarea
adunării valorilor de la evrei, aceştia au fost internaţi în
ghetou.
Nu ştiu modul în care s-a
făcut internarea în ghetou. Ştiu însă că, operaţia
internării a durat o zi sau două şi că în ghetou s-a
făcut, evreilor internaţi, o nouă percheziţie şi s-a
adunat şi restul valorilor ce au mai putut fi găsite la evreii din
ghetou.
După adunarea valorilor,
ştiu că au plecat din nou la Muncacevo primarul oraşului dr.
Rednic Alex, comandantul pompierilor Iosif Kanyuk şi cred că şi
Hullman, nu ştiu însă sigur. Seldaciuc Alexandru trebuie să
ştie dacă a plecat sau nu.
Aceştia au plecat la
Muncacevo în scopul de a se sfătui ce să facă cu valorile
adunate de la evrei. Ştiu că după ce au venit înapoi de la
Muncacevo, toate valorile adunate au fost duse cu camionul pompierilor la
Muncacevo. Parte din aceste valori, spre exemplu aramă şi obiecte
casnice au fost duse înapoi, întrucât, după cât se spunea la Muncacevo
acele obiecte şi arama nu trebuia să fi fost ridicate. Arama, după aceasta, a fost predată
armatei.
Nu ştiu sigur, dar
după cât îmi amintesc, la data când valorile au fost duse la Muncacevo,
evreii erau deja internaţi în ghetou.
La început ghetoul era
neîmprejmuit, numai după ................. împrejmuit cu gard de scânduri
şi sârmă ghimpată.
Designarea teritoriului
ghetoului a fost făcută de către şeful poliţiei, Toth
Lajos şi inginerul şef al primăriei, anume Hendlery.
Menţionez că la
consfătuirea secretă din cabinetul primarului prin care s-a
hotărât internarea în ghetou a evreilor din Sighet, a luat parte şi
comandantul pompierilor, anume Iosif Kanyuk, de origine din Szaboszlo sau
Szaniszlo – Ungaria.
Aprovizionarea ghetoului se
făcea cu evrei şi din banii lor proprii ce le mai rămăsese.
Eu nu am fost niciodată
în ghetoul propriu zis ci numai în acea parte a ghetoului unde se aflau
bolnavii de tifos, evrei şi creştini, şi acestora, după ce
mi se dădeau bani de la casieria primăriei, eu le cumpăram
alimente şi le predam celor din acel loc. Această operaţie am
făcut-o întotdeauna împreună cu medicul oraşului cu numele dr.
Forkievicz şi al doilea Harcos Gheorghe.
În teritoriul unde se aflau
bolnavii de tifos şi unde duceam eu alimentele era ordonată cantina.
Înainte de internarea evreilor
în ghetou, fiindcă se spunea că evreii vor lucra la dispoziţia
primăriei pentru menţinerea curăţeniei oraşului, un
anume Friedman Salamon din Sighet, comerciant de textile, a venit la mine
şi m-a rugat să fac ceva şi să cer ca fetele lui să
lucreze în grădina oraşului, să nu le ducă cumva altundeva şi
să-şi bată cineva joc de ele. Eu am promis, totuşi l-am
sfătuit să treacă pe la primar şi să întrebe unde vor
fi repartizaţi evreii şi ce va fi cu ei. Acesta, împreună cu
mine, a mers la primar, eu însă n-am intrat în cabinetul primarului
şi, după ce a ieşit de la primar din cabinet, mi-a spus bucuros
că primarul l-a asigurat că nu li se va întâmpla nimic, decât că
vor rămâne în ghetou şi îşi vor alege primar şi
ceilalţi funcţionari de a administraţie.
Rectific şi spun că,
aceasta s-a întâmplat în timpul cât evreii erau internaţi în ghetou.
Peste câteva zile, toţi
evreii din ghetou au fost ridicaţi din ghetou şi transportaţi,
după cât am auzit ulterior, peste graniţă.
Am auzit că într-un vagon
erau până la 80 de persoane. Ştiu chiar că, o anume văduva
lui Caidl a murit din cauza aglomeraţiei din vagon chiar în gară, dar
nu a fost ridicat cadavrul ei din vagon ci a fost închis vagonul şi trenul
a plecat.
Această persoană îmi
era o bună cunoscută şi m-am interesat de soarta ei şi
atunci am aflat cele de mai sus.
Eu, în momentul când au
îmbarcat pe evrei, discutând cu Saldaciuc, mi-am exprimat regretul spunând:
“mulţi râd acum, dar vor fi mulţi care vor plânge pentru aceasta.
Acum nu este cazul să râdem”.
Altceva nu ştiu.
Citindu-i-se, stăruie
şi semnează.
Acuzator public Martor
Indescifrabil Palatiţ Ştefan
SOLICITARE
GRUPAREA DEMOCRATICă
A EVREILOR DIN oraşul
siget şi jud Maramureş
Sighet, 25 Ianuarie 1946
Către Onor.
Poliţia oraşului de
reşedinţă
S i g h e t
La înştiinţarea Dvs
privitoare la arestarea criminalilor de război Adalbert Rátky, fost primar
în Sighet precum şi Ioan Fehér, fost comandant al lagărului de
internare condus de el, paralel cu ghetoul din Sighet, în grad de ofiţer
de poliţie judiciară, avem onoarea a Vă comunica
următoarele:
Primul criminal de război, Adalbert Rátky, a provocat -
împreună cu ceilalţi complici - în anul 1941 prima deportare a
evreilor din Sighet şi jud. Maramureş contribuind în modul cel mai
eficace în vederea realizării acelei deportări care a avut drept
rezultat că din oraşul Sighet însuşi, 200 de familii au devenit
victime; ele au fost aruncate peste frontiera de la Jasina (Körösmző) unde
călăii germani, imediat după preluarea lor, le-au masacrat în
modul cel mai barbar.
După terminarea primei
deportări, Adalbert Rátky a fost acela care a persecutat locuitorii evrei
din oraş, dar şi din provincie, prin diferite măsuri abuzive în
vederea obţinerii presiunilor nemaipomenite în contra evreimii,
aşadar a împiedicat eliberarea actelor necesare pentru obţinerea
cetăţeniei maghiare care era de natura cea mai periculoasă în
detrimentul evreilor, fiind expuşi internării şi deportării
repetate, iar prin împiedicarea eliberării acestor documente, mii de
familii evreieşti au căzut sub controlul străinilor maghiari,
care avea urme de ..............., maltratări, arestări,
internări şi deportări, a împiedicat prin tot felul exercitarea
comerţului, industriei, a meseriilor sub diferite motive şi uneltiri,
a provocat diferite exproprieri a proprietăţilor evreieşti în mod
cu totul arbitrar şi abuziv
Dar toate acestea pot fi
dovedit şi astăzi prin audierea martorilor şi prin acte
justificative aflate în arhiva oraşului Sighet.
Criminalul de război
Fehér a fost acela care a preluat conducerea lagărului de internare, care
a fost înfiinţat înaintea ghetoului din Sighet, la insistenţa
organelor maghiaro-germane fasciste. Aceste lagăre au fost administrate în
felul că, numitul criminal de război a arestat oameni nevinovaţi
care au fost duşi sub comanda sa în două sinagogi din Sighet. El
supraveghea în modul cel mai barbar aceste lagăre, bătându-şi
joc în fiecare zi de cei nenorociţi aflaţi sub supravegherea sa.
Numitul a interzis aducerea
alimentelor celor ţinuţi în aceste lagăre, fără ca el
să fi fost îngrijit de asigurarea alimentării celor nenorociţi
din acele lagăre. Numitul era acela care a şi condus aşa
numitele comisii de percheziţie domiciliară la familiile
evreieşti, precum şi jefuirea obiectelor preţioase şi a
altor lucruri casnice aflate în locuinţe, jefuire pe care a executat-o în
modul cel mai brutal.
Aproape în fiecare zi, în
lagărele sus amintite a intimidat pe arestaţi sub diferite forme,
că vor fi predaţi - chiar înainte de deportare - organelor barbare
germane.
Insistăm să
binevoiţi a cere extrădarea celor 2 criminali de război, ca
să fie judecaţi în Sighet, pentru a putea efectua dovedirea
necesară a vinovăţiei lor atât prin documente cât şi prin
confruntări.
Cu
toată stima,
Preşedinte Indescifrabil
Indescifrabil
Proces – Verbal
I N T E R O G A T O R
acuzat dr.
Roysi Bela
8 Noiembrie 1945
[…………………………………………………………………………………………………….]
Nu l-am cunocut personal pe
pretorul Nurithazi, dar am auzit că era un om foarte şiret şi
s-a purtat foarte rău cu populaţia românească.
În anul 1944 era primar la
Sighet Gyulafalvi Rednik Alexandru. Eu fiind consultantul jurist-consult
primăriei trebuia, conform legii, să particip la toate adunările
(şedinţele) consiliului comunal, fără ca totuşi
să câştig prin aceasta calitatea oficială de consilier communal.
Deci, am participat ca consultant-jurist la toate şedinţele
consiliului comunal.
În primăvara anului 1944,
îmi amintesc că guvernul a suspendat consiliul comunal şi câteva
luni, primarul a lucrat singur şi rezolva pe propria răspundere toate
chestiunile pe care anterior le hotăra conform legii consiliului comunal.
Această suspendare a consiliului şi concentrarea tuturor
artribuţiunilor în mâna primarului a durat de când s-a pus chestiunea
evreiască şi până când s-au terminat deportările.
Îmi amintesc că primarul
Rednic, împreună cu subprefectul Iliny şi cu Toth Ludovic, şeful
poliţiei, au făcut nişte călătorii la Muncacevo, unde
după cum am putut afla s-au consfătuit cu Endre László. Deşi eu fusesem bun prieten cu
Rednic, totuşi numitul nu mi-a comunicat nimic din cele ce
hotărâseră la Muncacevo. Eram, fireşte, curios să ştiu
şi eu situaţia, deoarece bănuiam că sunt chestiuni mari,
dar se vede că au avut cu toţii consemn să păstreze cel mai
strict secret. Totuşi am băgat de seamă că primarul şi
alţii erau foarte nervoşi şi misterioşi în acelaşi
timp şi simţeam că se pregăteşte ceva împotriva
evreilor.
Îmi amintesc cum au început
să efectueze măsurile hotărâte contera evreilor. Întâi s-a
făcut percheziţia domiciliară la locuinţe, strângându-se
valorile; iar la câteva zile
s-a făcut internarea în ghetou. Operaţiunea internării s-a
făcut pe cartiere şi a durat câteva zile, luând parte şi
jandarmii şi funcţionarii.
Operaţiunile de internare
erau dirijate pentru oraş de primarul Rednic. Executorul pe teren era Toth
Ludovic, şeful poliţiei, care lucra mână în mână cu comandantul
pompierilor, anume Kanyuk şi cu colonelul Sarvary – un colonel de jandarmi
care venise special delegat cu această chestiune. Ştiu că
maşina pompierilor era utilizată de dânşii pentru toate
călătoriile făcute în legătură cu ghetoul.
Subprefectul Iliny, împreună cu pretorii plăşilor se ocupau cu
internările evreilor din judeţ. Printre pretorii cei care au
câştigat faima de călăi încă de atunci, pentru zelul depus
la executarea ghetourilor au fost Kadicsfalvi la Vişeul de Sus şi
Nurithazi la Ocna Şugatag.
Fiind în Sighet, auzeam de la
oameni că se petrec lucruri oribile în ghetou. Pe lângă
percheziţiile corporale şi jefuirea valorilor, auzeam că au
făcut percheziţii vaginale evreicelor în mod cu totul brutal şi
că tratamentul era cu totul inuman. Acolo erau jandarmii de sub comanda
colonelului Sarvary, care terorizau pe evrei şi comiteau împotriva lor
jafurile şi bătăile. Menţionez că, nu era o trupă
obişnuită de jandarmi, ci elevi din şcoala militară de
jandarmi, aduşi în mod special pentru aceasta. (efectivul fiind o
companie).
Deportarea s-a făcut cu
trenurile, după scurt timp, astfel că toată lumea se mira de ce
au mai făcut ghetou, care a comportat cheltuieli şi mutarea
proprietarilor creştini din cartierul unde a fost ghetou.
În vagoane erau puşi
evrei mult peste capacitatea vagoanelor, după cum am aflat. Am auzit de la
oameni că unii evrei mai puţin rezistenţi mureau pe drum în
vagoane.
Cred că ajutorul cel mai
bun al primarului Rednic în chestiunea evreiască a fost Hullman, pe care
totdeauna îl vedeam că el aranja chestiunile cu membrii sfatului evreiesc
pentru ghetou.
Bethlen Edmund era un element
foarte activ şi îl vedeam mereu amestecându-se în toate chestiunile cu
evreii.
Prefectul de atunci,
Szaplonczai, era un element de dreapta, era imredist şi a fost şi el
de acord cu felul de a proceda cu ghetoul şi cu deportările.
În ce priveşte, în fine,
pe dr. Szekely Akos, deputat, nu ştiu ce activitate a făcut în
legătură cu chestiunea evreiască, dar vedeam că este pasiv
şi îmi explicam acest lucru prin aceea că el era cam atacat, în
ultima vreme, chiar şi de parlament pentru motivul că mama lui era de
origine evreică.
După citire stărui
şi semnez.
Acuzator public Martor
Indescifrabil Rozsi Bela