INSTITUTUL  NAŢIONAL PENTRU

ASOCIAŢIA  EVREILOR  DIN

 STUDIEREA  HOLOCAUSTULUI

ROMÂNIA

 DIN  ROMÂNIA  “ELIE  WIESEL”

VICTIME ALE HOLOCAUSTULUI

 

 

 

 

 

PROCESUL

GHETOURILOR  DIN

NORDUL  TRANSILVANIEI

 

Volumul  II - MĂRTURII

 

 

 

Volum alcătuit de  OLIVER  LUSTIG

 

Editura  A E R V H

Bucureşti 2007

 

 

 

 

Ghetoul  SIGHET

 

 

Consiliul evreilor din Sighetul Marmaţiei

Nr.24/1944

 

Onorat Domn Primar!

 

Având în vedere că majoritatea mamelor care locuiesc în cartierul izolat al oraşului sunt ocupate cu treburi în afara gospodăriei lor şi prin urmare copiii lor rămân nesupravegheaţi, a devenit necesară crearea unui cămin de zi pentru aceşti copii.

Din această cauză ne adresăm cu smerenie Domniei voastre să binevoiţi a permite aducerea în cartierul evreiesc izolat a mobilierului şi echipamentului fostului cămin evreiesc (grădiniţa evreiască) pentru a fi utilizate în scopul sus-menţionat.

Repetând solicitarea noastră, rămânem

 

Cu respect deosebit,

în numele Consiliului evreiesc,

Indescifrabil

Sighetul Marmaţiei, 8 mai 1944

 

 


 

 

 

SOLICITARE

 

 

Consiliul evreiesc din Sighetul Marmaţiei

 

Către onor.

Oficiu al Primarului oraşului judeţean Sighetul Marmaţiei

SIGHETUL MARMAŢIEI

 

Obiect:   solicitarea a 10 l. spirt denaturat şi

                                   30 l. petrol

                                    pentru dezinfectare

 

                                         Subsemnatul Consiliu îndrăznim să înaintăm

cu plecăciune solicitarea să binevoiţi a repartiza pe calea Oficiului de Aprovizionare publică

                                         10 l. spirt denaturat şi

                                         30 l. petrol.

De acestea este nevoie pentru sterilizarea instrumentelor medicale ale Casei de Sănătate a evreilor – pentru dezinfectare şi curăţenie.

 

                                    Cu repetarea solicitării noastre,

                                    ne exprimăm  cu supuşenie respectul,

 

                                                                                                În numele Consiliului Evreiesc

                                                                                                 două semnături indescifrabile

Sighetul Marmaţiei, 12 mai 1944

                                        


 

 

 

SOLICITARE

 

 

Consiliul evreiesc din Sighetul Marmaţiei

 

Către onor.

Oficiu al Primăriei oraşului judeţean Sighetul Marmaţiei

SIGHETUL MARMAŢIEI

 

 

 

Obiect: aprovizionarea cu lapte a cartierului evreiesc izolat

            Întrucât cei 2oo l. lapte aprobaţi nu acoperă nici în cea mai mică măsură nevoia zilnică a copiilor, bolnavilor, femeilor gravide  şi bătrânilor din cartierul evreiesc şi având în vedere că din punct de vedere sanitar, conform prescripţiilor medicale în materie, pentru hrănirea cu lapte a bebeluşilor ar fi de dorit  exclusiv un lapte proaspăt de la o singură vacă,

solicităm cu respect să binevoiţi a aproba ţinerea a trei vaci cu lapte alese de către Consiliul Evreiesc.

Cu repetarea solicitării noastre,

Cu respect supus,

Consiliul Evreiesc Sighetul Marmaţiei 

 

Menţiunea lui Hullmann la data de 11 mai 1944: fără obiect

 

 


 

 

 

SOLICITARE

 

 

 

Domnule Primar,

 

Din însărcinarea Consiliului Evreiesc din Sighetul Marmaţiei ne adresăm Domniei voastre cu solicitarea respectuoasă de a  binevoi să puneţi la dispoziţia cartierului evreiesc izolat cel puţin 20 de maşini de cusut pentru a putea rezolva cârpirea hainelor necesare atât pentru spital cât şi pentru locuitorii cartierului evreiesc.

Totodată vă rugăm cu respect să binevoiţi a pune la dispoziţia noastră 3 maşini de scris necesare pentru activitatea administrativă a Consiliului Evreiesc.

Mai solicităm cu respect să binevoiţi a dispune  repartizarea pentru Consiliul Evreiesc a deşeurilor de piele necesare cârpirilor şi pingelirilor, pentru a-i putea aproviziona pe locuitorii cartierului evreiesc.

Repetându-ne solicitarea,

Cu respect,

în numele Consiliului Evreiesc,

(trei semnături indescifrabile)

(Scris de mână)

Propun eliberarea maşinilor de cusut

Semnătură indescifrabilă

 

Mai jos, semnat:

Szabolcsi Geza, căpitan

 

 


d e p o z i ţ i a

 

martorei soţia lui dr Mezei Gheorghe

casnică; etatea: 24 ani; domiciliul: Sighet

8 Noiembrie 1945

 

[………………………………………………………………………………………………….].

În ziua precedentă adunării obiectelor de valoare, bijuteriilor şi banilor de la evrei, adică Sâmbăta, în ultima zi a Paştelui, cam pe la orele 5 sau jumătate sau şase după masă, a bătut toba, aducându-se la cunoştinţa evreilor că a doua zi este interzisă evreilor părăsirea domiciliului, deoarece se va face un recensământ al evreilor.

A doua zi dimineaţa, adică Duminică dimineaţa, pe la orele 10 – 1015, a sosit la locuinţa noastră comisia interetnică compusă din 6 persoane  şi anume: doi funcţionari, doi gardieni şi doi soldaţi.

După ce au intrat în casă, prima întrebare a fost: “câte persoane locuiesc în imobil”. După ce li s-a comunicat, au invitat pe absolut toţi membrii familiei să intre în camera alăturată, respectiv în antreul locuinţei, spunându-ne să nu ne mişcăm de acolo. Un soldat păzea în curte şi un soldat la poartă, ceilalţi patru au intrat în casă. Un funcţionar, după ce ne-a aşezat în antreul locuinţei, ne-a spus că suntem obligaţi a preda orice obiect de valoare, bijuterii, banii, tocuri rezervoare, aparate de fotografiat, binoclu, tacâmurile de alpaca şi argint, cum şi obiectele casnice de valoare, cheile de la prăvălie, cheile de la casele de bani, spunând că ascunderea oricărui obiect din cele cunoscute mai sus, se pedepseşte cu internarea şi chiar cu moartea.

Fiecare dintre membrii familiei au depus pe masă bijuteriile ce le avea: verighete de logodnă, inele, brăţări, ceasuri, cercei, tocuri rezervoare, tabechere de argint, banii etc. Ei au strâns toate aceste obiecte, după aceea un poliţist şi un funcţionar au făcut percheziţie domiciliară în toată casa, în pod, în pivniţă; au sechestrat: covoarele, maşinile de cusut, casa de fier şi toate celelale de valoare, făcând un inventar desptre toate aceste obiecte.

…………………………………………………………………………………………..

În primele zile ale internării în ghetou, adică până la internarea tuturor evreilor în ghetou, a fost linişte, şi fiecare care venea, de bine de rău, se putea aranja.

Internarea în ghetou a ţinut mai mult de o săptămână.

Între timp s-a constituit un “sfat evreiesc” şi o poliţie evreiască, pentru organizarea vieţii din ghetou.

În Sighet s-au constituit două ghetouri. Circulaţia, respectiv comunicaţia între ghetouri, era interzisă.

Până la terminarea internării în ghetou a tuturor evreilor era permisă circulaţia acestora în oraş de la 8 – 11.

Internarea evreilor în ghetou s-a făcut concomitent cu adunarea valorilor de la evrei. În unele cazuri, aceeaşi comisie îi şi interna.

După terminarea internării evreilor în ghetou - din moment în moment - ni se aducea la cunoştinţă altă restricţie. Spre exemplu: dacă veneau în ghetou ofiţeri germani sau unguri, ori ofiţeri de poliţie, străzile, în timpul cât parcurgeau strada, trebuiau să fie complet goale, evreii fiind obligaţi să intre în locuinţe;  peste câteva ceasuri s-a adus la cunoştinţa evreilor că trebuie să-şi radă bărbile, în caz contrar vor fi sancţionaţi şi anume doi sau trei din membrii „Sfatului evreiesc” vor fi omorâţi. Apoi am fost obligaţi să văruim geamurile care dădeau spre străzile locuite de creştini pentru a nu putea vedea în stradă. Am fost obligaţi să predăm bonurile pentru talpă şi zahăr, apoi bonuri-cartele pentru alimente.

După o zi sau două de la terminarea internării evreilor, ghetoul a fost împrejmuit cu gard de scânduri, iar partea ghetoului care dădea spre arterele principale de circulaţie, cu sârmă ghimpată.

În ghetouri au fost locuinţe mai mari unde erau adunate mai multe familii, în altele mai puţine, spre exemplu, într-o locuinţă cu trei camere şi bucătărie locuiau 5 (cinci familii).

Creştinii care locuiau pe teritoriul ghetoului nu au plecat de pe teritoriul ghetoului pentru că nu era obligatorie mutarea creştinilor din ghetou. S-au mutat numai funcţionarii superiori care locuiau în ghetou.

În curtea unde am fost încartiruiţi noi în ghetou, a locuit un funcţionar de la poştă (factor poştal) împreună cu familia. Îmi aduc aminte, că l-am întrebat de ce nu se mută din teritoriul ghetoului şi mi-a răspuns că nu primeşte locuinţă corespunzătoare. Că, intervenind la serviciul de închiriere de pe lângă Primărie şi cerând locuinţă în afara ghetoului, de la acel serviciu i s-a răspuns că “dacă nu vrea să locuiască pe teritoriul ghetoului, să închidă bine locuinţa, să-şi lase lucrurile acolo şi să-şi ia numai lucrurile strict necesare pentru cel mult trei săptămâni şi pe această durată să locuiască în oraş.”

Creştinii care locuiau în ghetou aveau bilet de trecere cu care îşi justificau intrarea sau ieşirea din ghetou.

După internarea evreilor în ghetou, li s-a interzis a circula cu trăsura în ghetou, proprietarii de trăsuri fiind obligaţi să predea trăsurile lor şi caii, unui creştin, ei nu puteau exercita meseria aceasta.

Apoi au obligat pe diferite fete şi băieţi precum şi pe bărbaţii mai în vârstă; să meargă prin oraş pentru inventarierea averilor rămase în casele părăsite. Fetele făceau inventarul, adică scriau în inventar ceea ce li se dicta de către membrii comisiei compusă din soldaţi, poliţişti şi funcţionari.

Şi eu încă am făcut parte dintr-o astfel de comisie, fiind chemată de un poliţist pentru a întocmi inventarul.

În fiecare zi se făcea inventarul averii ce era într-o casă mijlocie. Într-o casă mai mare, inventarierea dura şi 2-3 zile.

Funcţionarii comisiei dictau pentru a fi trecute în inventar toate obiectele aflate în locuinţe, cu excepţia lucrurilor care le plăceau ca: haine în stare bună etc. pe care şi le însuşeau.şi pe acelea le şi ridicau şi le duceau cu ei, adică cu o trăsură. Restul obiectelor rămâneau în locuinţă.

Aproape în fiecare zi se făceau percheziţii la diferite persoane din ghetou sau chiar străzi întregi, pentru a căuta obiecte de valoare presupuse ascunse. Cu acele ocazii, se făceau şi percheziţii individuale în felul că, fiecare om din cei percheziţionaţi era obligat să se dezbrace complet gol şi apoi era cercetat amănunţit de bărbaţii din comisiile de percheziţie care erau compuse în special din jandarmi şi poliţişti. Jandarmii făceau percheziţii chiar şi la femei. Câte odată, câte unul din jandarmi chema pentru percheziţionarea femeilor din locuinţa respectivă unde făcea el percheziţie, pe câte o ţigancă.

După cât îmi aduc aminte, aproximativ cu o săptămână înainte de a începe transportarea evreilor din ghetou spre destinaţia pe care noi nu o cunoaşteam, s-a făcut o mare razie şi percheziţie de către jandarmi.

Cu această ocazie, am auzit că în unele case s-au petrecut lucruri groaznice şi anume s-a procedat în felul următor: când jandarmii au intrat în locuinţă, au scos pe toată lumea afară, în curte. Au intrat în casă şi au răscolit toată casa, apoi invitau pe fiecare membru din familie pe rând şi-i făcea obiecţiuni, de ce are cutare sau cutare lucru, aceste observaţiuni însoţindu-le întotdeauna de palme sau chiar bătaie serioasă. Au chemat apoi pe rând femeile, le-au dezbrăcat în pielea goală, le-au aşezat la perete sub ameninţarea împuşcării şi un jandarm le făcea percheziţie chiar în vagin.

O asemenea percheziţie s-a făcut şi la familia Perl. Unul din membrii familiei şi anume Perl Fani este în prezent în Sighet.

Primul transport cu evrei deportaţi s-a făcut în ziua de 15 Mai 1944. Cu o zi înainte, cei destinaţi primului transport au fost transportaţi la sinagogă şi au fost percheziţionaţi îndeaproape în modul următor. La orele 6 dimineaţa, ne-am aranjat într-o coloană de câte cinci persoane într-un rând apoi ne-au dus în curtea sinagogii. Au separat apoi femeile de bărbaţi, şi au chemat separat pe femei în sinagogă, le-au dezbrăcat complet şi nişte femei ne-au percheziţionat. Au strâns foarte multe obiecte. Apoi am fost lăsate în ziua aceea acolo şi am dormit la sinagogă.

A doua zi, la orele 5, ne-au încolonat şi am pornit la gară. Pe drum, jandarmii loveau cu patul puştii în special în oameni bătrâni. Ne-au învagonat, îmbarcând 70 (şaptezeci) de persoane într-un vagon.

Ne-au silit să ne îmbarcăm repede, jandarmii lovind cu patul puştii pe cei care după părerea lor, se mişcau prea încet.

Apoi trenul a plecat şi vagonul închis de autorităţi nici n-a fost deschis.

Altceva nu ştiu.

După citire stăruie şi semnează.

 

 

Acuzator public                                                                                               Martor

Indescifrabil                                                                                          Rosenberg Margareta

 

d e p o z i ţ i a

 

martorului Obaltu Filip Francisc

comerciant de lemne; etatea: 49 ani; domiciliul: Sighet

5 Noiembrie 1945

 

[……………………………………………………………………………………………………]

Înspre sfârşitul lunii Mai a anului 1944, eu care am condus o exploatare de lemne în comuna Ieud, jud. Maramureş, într-o zi înainte de masă m-am dus călare pe drumul gării spre Vişeul de Jos. După comuna Cunea, m-am întâlnit cu un convoi de oameni care erau evreii strânşi în ghetoul din comuna Dragomireşti şi care, în acea zi, au fost escortaţi de jandarmi maghiari înspre gara Vişeul de Jos, pentru a fi îmbarcaţi în vagoane şi deportaţi. Am văzut că un evreu bătrân cu barba albă, care era deja obosit şi nu mai putea merge, a şezut jos pe marginea drumului şi a spus că el nu poate merge mai departe pe jos, şă că mai bine moare aici unde au murit şi toţi strămoşii lui şi că mai bine să fie împuşcat acolo, dar nu poate merge. La  aceasta un jandarm maghiar tânăr s-a dus la bătrân şi cu  arma automată l-a împuşcat în cap încât bătrânul a căzut mort imediat.

Eu am întrebat pe nişte femei din convoiul care venea mai în urmă, că cine era bătrânul şi ele mi-au răspuns că numele lui este Davidovici, cum îmi pot aduce aminte.

Interesându-mă că ce fel de jandarmi au fost, care au escortat  convoiul, am aflat că, la aranjarea ghetoului din Dragomireşti, au fost întrebuinţaţi jandarmi făcând parte din şcoala de jandarmi din Debreţin.

Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.

 

Acuzator public                                                                                               Martor

Indescifrabil                                                                                          Oblatu Filip Francisc

 

 


d e p o z i ţ i a

 

martorului Vogel Ignat

comerciant; etatea: 57 ani; domiciliul: Sighet

12 Noiembrie 1945

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

Eu am fost vicepreşedintele Comunităţii Evreieşti din Sighet. Preşedintele Comunităţii, pe nume Moscovici Lipot, care însă era un om bătrân şi din acest motiv aproape toată activitatea comunităţii era condusă de mine.

Ştiu că în această calitate, la sfârşitul lunii Martie 1944, am fost chemat împreună cu întregul Sfat Evreiesc al Comunităţii la poliţie, unde am fost primiţi de către şeful poliţiei cu numele de Toth Ludovic. Acesta ne-a adus la cunoştinţă că s-a hotărât adunarea tuturor obiectelor de valoare de la evrei şi ne-a pus în vedere că noi să aducem la cunoştinţa aceasta evreilor şi să le punem în vedere ca nu cumva careva din ei să ascundă din obiectele de valoare pentru că, în acest caz, vor fi sancţionaţi.

Am adus aceasta la cunoştinţa evreilor, totuşi nu s-a întâmplat nici o schimbare, valorile încă nu au fost adunate.

După vreo zece zile am fost din nou chemaţi la şeful poliţiei Toth Ludovic şi de data asta ne-a pus în vedere că suntem obligaţi a purta pe haină în mod vizibil steaua galbenă, fapt ce la fel trebuia să-l aducem la cunoştinţa evreilor.

După câteva zile, adică în ziua de 15 Aprilie 1944, într-o Sâmbătă, mai precis ultima zi a sărbătorilor de Paşti ale evreilor, m-a chemat pe mine şi pe Rozenkrancz tot şeful poliţiei şi ne-a cerut să-i designăm două sinagogi, fără se ne spună motivul pentru care îi sunt necesare. De altfel nici nu era permis să punem astfel de întrebări. În după masa aceleiaşi zile au fost arestaţi toţi membrii Sfatului Evreiesc (Judenrat) adică un număr de 8 membri, rămânând liberi numai subsemnatul şi Guttman Iacob.

Odată cu arestarea membrilor Sfatului evreiesc, au fost arestaţi şi toţi avocaţii evrei precum şi alte persoane care în ochii lor păreau suspecte.

În după masa aceleiaşi zile s-a adus la cunoştinţa evreilor prin bătaie de tobă, că începând din acea zi orele 6 (18) după masa este cu desăvârşire interzisă părăsirea domiciliului de către evrei până la noi dispoziţiuni.

A doua zi dimineaţa, adică în ziua de 16 Aprilie 1944, într-o Duminică, a început adunarea valorilor de la evrei, obiectele de valoare şi banii.

Adunarea valorilor a ţinut în total trei zile. În decursul acestor trei zile, am cerut audienţă la şeful poliţiei Toth Ludovic şi i-am cerut ca să permită evreilor accesul la piaţă, motivând această cerere cu aceea că deoarece dispoziţia de interzicere a circulaţiei a intervenit chiar în ultima zi a sărbătorilor Paştelui, evreii nu s-au putut aproviziona cu alimente şi astfel sunt sortiţi pieirii.

Şeful poliţiei m-a primit, m-a ascultat, însă a refuzat satisfacerea cererii.

În ziua de 21 Aprilie 1944 a început internarea evreilor în ghetou ............................

În tot acest timp evreii la fel nu au avut voie să părăsească locuinţa. Adică evreii începând de la data de 15 Aprilie, ultima zi a sărbătorilor Paştelui şi până la terminarea operaţiunilor de internare a evreilor în ghetou, aceştia nu au avut voie a părăsi domiciliul, în total mai bine de 11 zile.

În mod legal era permis ca să ducă cu sine în ghetou fiecare  persoană maximum 50 de kg. Totuşi, în unele cazuri nu s-a permis nici măcar 50 kg, iar în alte locuri s-a transportat peste această cantitate. Aceasta depindea de membrii comisiei respective [indescifrabil].

Posibilităţile de încartiruire într-o casă erau până la 20 de persoane, casă care avea 2 camere.

După vreo zece zile de la internare, au venit [ ....... ] jandarmii şi au făcut percheziţie din casă în casă. Aceasta s-a întâmplat la sfârşitul lunii Aprilie şi au adunat diferite obiecte, haine în stare mai bună, obiectele care puteau reprezenta oarecare valoare etc.

Cu această ocazie s-au făcut maltratări cu cea mai mare brutalitate făcându-se percheziţii corporale la femei de către jandarmi. În unele locuri s-au făcut şi de către femei percheziţiile. Percheziţiile corporale s-au efectuat în modul cel mai brutal. Dintre familiile care au fost percheziţionate corporal de către jandarmi îmi amintesc de familia Perl.

Viaţa în ghetou era insuportabilă din cauza lipsei de alimente deoarece toţi banii de la evrei au fost adunaţi şi toate obiectele de valoare astfel că în ghetou era o adevărată foamete. Pentru a putea face faţă lipsei de alimente, am format două cooperative respectiv două bucătării, publice, unde se alimenta tot ghetoul respectiv acele persoane care nu aveau nici un aliment acasă. După foarte multă stăruinţă am obţinut permisiunea de a aduna alimentele de pe la unele case evreieşti evacuate şi cu acele alimente am susţinut bucătăria.

Personal, ori de câte ori aveam ceva în legătură cu autorităţile în calitatea mea oficială stăteam de vorbă cu Toth Ludovic şi cu primarul Rednic Alexandru.

Deportarea primelor transporturi din ghetou s-a făcut la data de 15-16 Mai 1944 şi a durat 6-7 zile. În total au fost patru transporturi. Ultimele două transporturi au fost completate cu evrei din alte localităţi.

Cu două sau trei zile înainte de expedierea primelor transporturi, dr. Szollosy Tiberiu, avocat din Sighet, ne-a informat prin dr. Bercu că, după cum a auzit el, e vorba ca evreii să fie deportaţi în Rusia. De asemenea, mie personal mi-a spus Florea Vasile (Pellady) într-o Vineri, cu două zile înainte de deportare, primul transport fiind expediat Duminica, că în cazul când am ceva obiecte de valoare să le ascund, şi la fel dacă am vreun loc bun să mă ascund, să fug şi să mă ascund, dar în aşa fel să mă ascund ca să nu fiu găsit, căci dacă mă va găsi va fi bucluc cu mine, spunându-mi că el, după cum a auzit, dar nu este sigur, e vorba de deportare.

După cât ştiu, acolo unde Fillipon Bela, subnotar la primărie, a făcut percheziţie pentru valori sau cu internarea, evreii au fost în mod barbar maltrataţi.

Într-un vagon eram îmbarcaţi câte 70-80 de persoane, fără apă şi cu foarte mare greutate mi se permitea ca, la câte un transport să pot da câteva sute de kg de pâine.

Am intervenit la Feher, comisar de poliţie, ca să-mi permită să pun câte o vadră de apă în vagoane, dându-mi chiar vedrele, dar nu le-a pus în vagoane deşi le-a adunat în acest scop.

Altceva nu am de declarat.

După citire stărui şi semnez.

 

Acuzator public                                                                                               Martor

Indescifrabil                                                                                                   Ignat Vogel

 


d e p o z i ţ i a

 

martorului Palatiţ Ştefan

religia: ortodoxă

funcţionar; etatea: 41 ani; domiciliul: Sighet

4 Noiembrie 1945

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

În legătură cu ghetoul declar următoarele:

Nu am cunoştinţă de conferinţa de la Muncacevo prin care s-ar fi hotărât la consfătuirea ce a avut loc, înfiinţarea ghetoului. Ştiu însă că, în primăvara anului 1944, pe la sfârşitul lunii Martie sau începutul lunii Aprilie, a avut loc la primăria oraşului Sighet în cabinetul primarului, o consfătuire secretă când s-a hotărât înfiinţarea ghetoului [de către - nn] …………. de la Budapesta, primarul oraşului dr. Rednic Alexandru, primnotarul oraşului Hullman Francisc, dr. Akos Tiberiu ajutorul de notar azi în Ungaria, dr. Nador Alexandru consilier la primărie azi în Ungaria şi cineva de la legiunea de jandarmi. Pe toţi aceştia i-am văzut pe coridor trecând în cabinetul primarului.

Că la acea dată s-a hotărât înfiinţarea ghetoului ştiu de acolo că, în acea zi, primarul oraşului a ordonat funcţionarilor primăriei să se prezinte la şeful poliţiei, unde s-au format echipe care a doua zi dimineaţa au mers din casă în casă şi au ridicat banii, hârtiile de valoare cum şi orice alte obiecte de valoare. Toare acestea s-au făcut în mod cu totul secret şi funcţionarii care au fost însărcinaţi cu aceasta au ţinut lucrul în secret. Eu, numai dimineaţa am aflat aceasta când am văzut echipele pe stradă umblând din casă în casă şi valorile cum erau depuse la primărie.

În seara precedentă adunării valorilor de la evrei, noi funcţionarii primăriei am făcut la şapirograf nişte imprimate inventar de valorile care urmau a fi ridicate. Când am făcut imprimatele, noi bănuiam, mai bine zis ştiam că e vorba de obiecte ce se vor ridica de la evrei, însă nu ştiam când se va începe ridicarea lor. Noi am făcut imprimatele sub supravegherea unui funcţionar Suciu, care imediat după ce am făcut suficiente imprimate, a ridicat multiplicatorul.

Valorile, după ce s-au ridicat, au fost depuse la primărie şi anume: o serie la casierie în mâinile casierului Betlen Edmund care era ajutat de Perlaki Adalbert şi la contabilitatee în mâinile contabilului Tarbay Ludovic şi dr. Böhm Rudolf.

Nu ştiu dacă valorile adunate s-au predat acestora cu sau fără inventar.

Menţionez că, înainte de a se fi adunat valorile cu o zi {înainte} prin batere de tobe, s-a interzis evreilor de a părăsi locuinţa în tot timpul zilei. După câteva zile, s-a ridicat în parte această restricţie în sensul că, de la o anumită oră, pentru un timp scurt, s-a permis evreilor să părăsească locuinţa în scop de aprovizionare.

Încă înainte de a se fi adunat valorile de la evrei, toţi evreii mai bogaţi, cei bănuiţi că au sentimente comuniste şi intelectualii au fost adunaţi în sinagoga din str. Dr. Iosif Gabor unde au fost ţinuţi tot timpul, fiind păziţi de jandarmi.

În timpul ridicării valorilor, au fost duşi acolo şi acei evrei socotiţi bogaţi, la care rezultatul percheziţiei pentru ridicarea valorilor nu a fost conform aşteptărilor. În acel timp se spunea că aceştia vor fi împuşcaţi, sau în tot cazul internaţi separat, fiind consideraţi periculoşi.

Operaţia ridicării valorilor de la evrei a ţinut aproximativ 2-3 zile. În ziua a doua, primarul m-a chemat spunând să merg şi eu la adunat valorile în locul unora, însă eu am refuzat categoric şi astfel nu am mers. Refuzul meu nu a avut nici o urmare.

După terminarea adunării valorilor de la evrei, aceştia au fost internaţi în ghetou.

Nu ştiu modul în care s-a făcut internarea în ghetou. Ştiu însă că, operaţia internării a durat o zi sau două şi că în ghetou s-a făcut, evreilor internaţi, o nouă percheziţie şi s-a adunat şi restul valorilor ce au mai putut fi găsite la evreii din ghetou.

După adunarea valorilor, ştiu că au plecat din nou la Muncacevo primarul oraşului dr. Rednic Alex, comandantul pompierilor Iosif Kanyuk şi cred că şi Hullman, nu ştiu însă sigur. Seldaciuc Alexandru trebuie să ştie dacă a plecat sau nu.

Aceştia au plecat la Muncacevo în scopul de a se sfătui ce să facă cu valorile adunate de la evrei. Ştiu că după ce au venit înapoi de la Muncacevo, toate valorile adunate au fost duse cu camionul pompierilor la Muncacevo. Parte din aceste valori, spre exemplu aramă şi obiecte casnice au fost duse înapoi, întrucât, după cât se spunea la Muncacevo acele obiecte şi arama nu trebuia să fi fost ridicate. Arama,  după aceasta, a fost predată armatei.

Nu ştiu sigur, dar după cât îmi amintesc, la data când valorile au fost duse la Muncacevo, evreii erau deja internaţi în ghetou.

La început ghetoul era neîmprejmuit, numai după ................. împrejmuit cu gard de scânduri şi sârmă ghimpată.

Designarea teritoriului ghetoului a fost făcută de către şeful poliţiei, Toth Lajos şi inginerul şef al primăriei, anume Hendlery.

Menţionez că la consfătuirea secretă din cabinetul primarului prin care s-a hotărât internarea în ghetou a evreilor din Sighet, a luat parte şi comandantul pompierilor, anume Iosif Kanyuk, de origine din Szaboszlo sau Szaniszlo – Ungaria.

Aprovizionarea ghetoului se făcea cu evrei şi din banii lor proprii ce le mai rămăsese.

Eu nu am fost niciodată în ghetoul propriu zis ci numai în acea parte a ghetoului unde se aflau bolnavii de tifos, evrei şi creştini, şi acestora, după ce mi se dădeau bani de la casieria primăriei, eu le cumpăram alimente şi le predam celor din acel loc. Această operaţie am făcut-o întotdeauna împreună cu medicul oraşului cu numele dr. Forkievicz şi al doilea Harcos Gheorghe.

În teritoriul unde se aflau bolnavii de tifos şi unde duceam eu alimentele era ordonată cantina.

Înainte de internarea evreilor în ghetou, fiindcă se spunea că evreii vor lucra la dispoziţia primăriei pentru menţinerea curăţeniei oraşului, un anume Friedman Salamon din Sighet, comerciant de textile, a venit la mine şi m-a rugat să fac ceva şi să cer ca fetele lui să lucreze în grădina oraşului, să nu le ducă cumva altundeva şi să-şi bată cineva joc de ele. Eu am promis, totuşi l-am sfătuit să treacă pe la primar şi să întrebe unde vor fi repartizaţi evreii şi ce va fi cu ei. Acesta, împreună cu mine, a mers la primar, eu însă n-am intrat în cabinetul primarului şi, după ce a ieşit de la primar din cabinet, mi-a spus bucuros că primarul l-a asigurat că nu li se va întâmpla nimic, decât că vor rămâne în ghetou şi îşi vor alege primar şi ceilalţi funcţionari de a administraţie.

Rectific şi spun că, aceasta s-a întâmplat în timpul cât evreii erau internaţi în ghetou.

Peste câteva zile, toţi evreii din ghetou au fost ridicaţi din ghetou şi transportaţi, după cât am auzit ulterior, peste graniţă.

Am auzit că într-un vagon erau până la 80 de persoane. Ştiu chiar că, o anume văduva lui Caidl a murit din cauza aglomeraţiei din vagon chiar în gară, dar nu a fost ridicat cadavrul ei din vagon ci a fost închis vagonul şi trenul a plecat.

Această persoană îmi era o bună cunoscută şi m-am interesat de soarta ei şi atunci am aflat cele de mai sus.

Eu, în momentul când au îmbarcat pe evrei, discutând cu Saldaciuc, mi-am exprimat regretul spunând: “mulţi râd acum, dar vor fi mulţi care vor plânge pentru aceasta. Acum nu este cazul să râdem”.

Altceva nu ştiu.

Citindu-i-se, stăruie şi semnează.

 

Acuzator public                                                                                               Martor

Indescifrabil                                                                                                   Palatiţ Ştefan

 


SOLICITARE

 

GRUPAREA DEMOCRATICă

A EVREILOR DIN oraşul

siget şi jud Maramureş

Sighet, 25 Ianuarie 1946

 

 

Către Onor.

Poliţia oraşului de reşedinţă

S i g h e t

 

La înştiinţarea Dvs privitoare la arestarea criminalilor de război Adalbert Rátky, fost primar în Sighet precum şi Ioan Fehér, fost comandant al lagărului de internare condus de el, paralel cu ghetoul din Sighet, în grad de ofiţer de poliţie judiciară, avem onoarea a Vă comunica următoarele:

Primul criminal de război, Adalbert Rátky, a provocat - împreună cu ceilalţi complici - în anul 1941 prima deportare a evreilor din Sighet şi jud. Maramureş contribuind în modul cel mai eficace în vederea realizării acelei deportări care a avut drept rezultat că din oraşul Sighet însuşi, 200 de familii au devenit victime; ele au fost aruncate peste frontiera de la Jasina (Körösmző) unde călăii germani, imediat după preluarea lor, le-au masacrat în modul cel mai barbar.

După terminarea primei deportări, Adalbert Rátky a fost acela care a persecutat locuitorii evrei din oraş, dar şi din provincie, prin diferite măsuri abuzive în vederea obţinerii presiunilor nemaipomenite în contra evreimii, aşadar a împiedicat eliberarea actelor necesare pentru obţinerea cetăţeniei maghiare care era de natura cea mai periculoasă în detrimentul evreilor, fiind expuşi internării şi deportării repetate, iar prin împiedicarea eliberării acestor documente, mii de familii evreieşti au căzut sub controlul străinilor maghiari, care avea urme de ..............., maltratări, arestări, internări şi deportări, a împiedicat prin tot felul exercitarea comerţului, industriei, a meseriilor sub diferite motive şi uneltiri, a provocat diferite exproprieri a proprietăţilor evreieşti în mod cu totul arbitrar şi abuziv

Dar toate acestea pot fi dovedit şi astăzi prin audierea martorilor şi prin acte justificative aflate în arhiva oraşului Sighet.

 

Criminalul de război Fehér a fost acela care a preluat conducerea lagărului de internare, care a fost înfiinţat înaintea ghetoului din Sighet, la insistenţa organelor maghiaro-germane fasciste. Aceste lagăre au fost administrate în felul că, numitul criminal de război a arestat oameni nevinovaţi care au fost duşi sub comanda sa în două sinagogi din Sighet. El supraveghea în modul cel mai barbar aceste lagăre, bătându-şi joc în fiecare zi de cei nenorociţi aflaţi sub supravegherea sa.

Numitul a interzis aducerea alimentelor celor ţinuţi în aceste lagăre, fără ca el să fi fost îngrijit de asigurarea alimentării celor nenorociţi din acele lagăre. Numitul era acela care a şi condus aşa numitele comisii de percheziţie domiciliară la familiile evreieşti, precum şi jefuirea obiectelor preţioase şi a altor lucruri casnice aflate în locuinţe, jefuire pe care a executat-o în modul cel mai brutal.

Aproape în fiecare zi, în lagărele sus amintite a intimidat pe arestaţi sub diferite forme, că vor fi predaţi - chiar înainte de deportare - organelor barbare germane.

Insistăm să binevoiţi a cere extrădarea celor 2 criminali de război, ca să fie judecaţi în Sighet, pentru a putea efectua dovedirea necesară a vinovăţiei lor atât prin documente cât şi prin confruntări.

Cu toată stima,

Preşedinte                                                                                            Indescifrabil

Indescifrabil                                                                                         


Proces – Verbal

I N T E R O G A T O R

 

acuzat dr. Roysi Bela

8 Noiembrie 1945

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

Nu l-am cunocut personal pe pretorul Nurithazi, dar am auzit că era un om foarte şiret şi s-a purtat foarte rău cu populaţia românească.

În anul 1944 era primar la Sighet Gyulafalvi Rednik Alexandru. Eu fiind consultantul jurist-consult primăriei trebuia, conform legii, să particip la toate adunările (şedinţele) consiliului comunal, fără ca totuşi să câştig prin aceasta calitatea oficială de consilier communal. Deci, am participat ca consultant-jurist la toate şedinţele consiliului comunal.

În primăvara anului 1944, îmi amintesc că guvernul a suspendat consiliul comunal şi câteva luni, primarul a lucrat singur şi rezolva pe propria răspundere toate chestiunile pe care anterior le hotăra conform legii consiliului comunal. Această suspendare a consiliului şi concentrarea tuturor artribuţiunilor în mâna primarului a durat de când s-a pus chestiunea evreiască şi până când s-au terminat deportările.

Îmi amintesc că primarul Rednic, împreună cu subprefectul Iliny şi cu Toth Ludovic, şeful poliţiei, au făcut nişte călătorii la Muncacevo, unde după cum am putut afla s-au consfătuit cu Endre László. Deşi eu fusesem bun prieten cu Rednic, totuşi numitul nu mi-a comunicat nimic din cele ce hotărâseră la Muncacevo. Eram, fireşte, curios să ştiu şi eu situaţia, deoarece bănuiam că sunt chestiuni mari, dar se vede că au avut cu toţii consemn să păstreze cel mai strict secret. Totuşi am băgat de seamă că primarul şi alţii erau foarte nervoşi şi misterioşi în acelaşi timp şi simţeam că se pregăteşte ceva împotriva evreilor.

Îmi amintesc cum au început să efectueze măsurile hotărâte contera evreilor. Întâi s-a făcut percheziţia domiciliară la locuinţe, strângându-se valorile; iar la câteva zile s-a făcut internarea în ghetou. Operaţiunea internării s-a făcut pe cartiere şi a durat câteva zile, luând parte şi jandarmii şi funcţionarii.

Operaţiunile de internare erau dirijate pentru oraş de primarul Rednic. Executorul pe teren era Toth Ludovic, şeful poliţiei, care lucra mână în mână cu comandantul pompierilor, anume Kanyuk şi cu colonelul Sarvary – un colonel de jandarmi care venise special delegat cu această chestiune. Ştiu că maşina pompierilor era utilizată de dânşii pentru toate călătoriile făcute în legătură cu ghetoul. Subprefectul Iliny, împreună cu pretorii plăşilor se ocupau cu internările evreilor din judeţ. Printre pretorii cei care au câştigat faima de călăi încă de atunci, pentru zelul depus la executarea ghetourilor au fost Kadicsfalvi la Vişeul de Sus şi Nurithazi la Ocna Şugatag.

Fiind în Sighet, auzeam de la oameni că se petrec lucruri oribile în ghetou. Pe lângă percheziţiile corporale şi jefuirea valorilor, auzeam că au făcut percheziţii vaginale evreicelor în mod cu totul brutal şi că tratamentul era cu totul inuman. Acolo erau jandarmii de sub comanda colonelului Sarvary, care terorizau pe evrei şi comiteau împotriva lor jafurile şi bătăile. Menţionez că, nu era o trupă obişnuită de jandarmi, ci elevi din şcoala militară de jandarmi, aduşi în mod special pentru aceasta. (efectivul fiind o companie).

Deportarea s-a făcut cu trenurile, după scurt timp, astfel că toată lumea se mira de ce au mai făcut ghetou, care a comportat cheltuieli şi mutarea proprietarilor creştini din cartierul unde a fost ghetou.

În vagoane erau puşi evrei mult peste capacitatea vagoanelor, după cum am aflat. Am auzit de la oameni că unii evrei mai puţin rezistenţi mureau pe drum în vagoane.

Cred că ajutorul cel mai bun al primarului Rednic în chestiunea evreiască a fost Hullman, pe care totdeauna îl vedeam că el aranja chestiunile cu membrii sfatului evreiesc pentru ghetou.

Bethlen Edmund era un element foarte activ şi îl vedeam mereu amestecându-se în toate chestiunile cu evreii.

Prefectul de atunci, Szaplonczai, era un element de dreapta, era imredist şi a fost şi el de acord cu felul de a proceda cu ghetoul şi cu deportările.

În ce priveşte, în fine, pe dr. Szekely Akos, deputat, nu ştiu ce activitate a făcut în legătură cu chestiunea evreiască, dar vedeam că este pasiv şi îmi explicam acest lucru prin aceea că el era cam atacat, în ultima vreme, chiar şi de parlament pentru motivul că mama lui era de origine evreică.

După citire stărui şi semnez.

 

Acuzator public                                                                                               Martor

Indescifrabil                                                                                                  Rozsi Bela