|
INSTITUTUL
NAŢIONAL PENTRU |
ASOCIAŢIA EVREILOR
DIN |
|
STUDIEREA HOLOCAUSTULUI |
ROMÂNIA |
|
DIN ROMÂNIA
“ELIE WIESEL” |
VICTIME
ALE HOLOCAUSTULUI |
PROCESUL
GHETOURILOR DIN
NORDUL TRANSILVANIEI
Volumul II - MĂRTURII
Volum alcătuit de
OLIVER LUSTIG
Editura A E R V H
INFORMARE
privind ghetoul din Sf Gheorghe
Tribunalul Poporului Cluj, Dosar nr. 89/194
[......................................................................................................................................]
La 28 aprilie 1944, la Sf.
Gheorghe [Endre László a] discutat cu conducerile autorităţilor
detaliile predării pe mâna călăilor, a evreilor din judeţul
Trei Scaune. (vezi numărul din 30 aprilie al ziarului Székely Nép).
Ei au elaborat împreună proiectul infernal pe care l-au
executat cu metode banditeşti: în seara zilei de 2 mai au trimis
citaţii tuturor localnicilor evrei somându-i să se prezinte a doua zi
la ora 6 dimineaţa, împreună cu toată familia, cu sugari,
bătrâni, bolnavi, având asupra lor documentele certificând
cetăţenia ungară. Când
toţi evreii din oraş erau strânşi în curtea poliţiei, li
s-a comunicat nefericiţilor că nu se vor mai putea întoarce
niciodată în căminele lor. S-a permis unui singur membru al fiecărei
familii să se întoarcă în locuinţă sub escortă, pentru
ca, sub ameninţarea cu moartea, să fie obligaţi să predea
toate obiectele de valoare, bani, bijuterii etc., permiţându-li-se să
împacheteze cele mai necesare alimente şi îmbrăcăminte pentru familie.
Evreii din împrejurimi,
conform indicaţiilor organelor de conducere, au fost treziţi noaptea
de către jandarmii cu pene de cocoş la pălărie şi
escortaţi cu baioneta la reşedinţa de judeţ.
d e p o z i ţ i a
martorului Schneider
Salamon
funcţionar; etatea: 39 ani; domiciliul:
Sfântu Gheorghe.
10 Septembrie 1945
[…………………………………………………………………………………………………..]
Am trăit la Sfântul
Gheorghe după ce am fost demobilizat din toamna anului 1943. La venirea guvernului Sztójay, în primele
zile ale lunii Aprilie aproape toţi bărbaţii evrei au fost
arestaţi. Arestarea s-a făcut de către poliţia
oraşului Sfântu Gheorghe în aşa fel că, am fost chemaţi sub
pretextul că trebuie să dăm unele lămuriri. În
momentul când am fost acolo, ni s-a declarat că, suntem
reţinuţi. Câţiva inşi, între care şi subsemnatul, am
fost puşi în libertate iar ceilalţi {au fost}trimişi
imediat în lagăr de internare. Cu excepţia unui evadat, nici unul nu
s-a mai întors.
La 2 Mai 1944 seara, s-au
înmânat, către toţi locuitorii evrei, citaţii prin care a doua
zi dimineaţa la ora 6 toată lumea să se prezinte cu toţi
membrii de familie şi cu actele doveditoare ale cetăţeniei
maghiare. Au folosit acest mijloc de inducere în eroare [pentru nn] ca nu cumva, cineva folosindu-se de
apropierea frontierei să poată scăpa. În acelaşi timp au
luat [măsuri nn] de
siguranţă pentru întărirea gărzilor. Deja, în aceste
măsuri luate, se constată un exces de zel în executarea ordinelor.
Unul dintre ofiţerii de
poliţie, chiar a făcut declaraţii liniştitoare spunând
că, nimic deosebit nu se va întâmpla.
După ce operaţiunea
de internare s-a făcut, atunci au declarat că nimeni nu mai poate
să se reîntoarcă la vetrele lor şi numai câte un membru de
familie însoţit de un agent de poliţie poate să se ducă
înapoi la locuinţă pentru un timp scurt, spre a aduna obiectele cele
mai necesare, dar mai ales pentru a ridica toţi banii şi valorile
aflate în locuinţă. Zelul autorităţilor în executarea cât
se poate de strictă a ordinelor a mers până acolo încât au mobilizat
şi vreo 100 de levenţi pentru a păzi şi mai bine
lagărul nostru. După ce am fost ţinuţi două zile la
poliţie, am fost transportaţi {într-o clădire}neterminată,
înghesuind 700 de persoane în pod şi pe un etaj. Din declaraţiile
unora dintre cei executaţi s-a văzut că, ei {încă de
pe}atunci au ştiut care este soarta noastră. Aici am trăit sub
supravegherea unui sublocotenent şi a unui plutonier din trupele SS
germane şi a unui plutonier de jandarmi ungur. A mai fost şi un
locotenent de jandarmi maghiar. Soldaţii şi ofiţerii din trupele
SS precum şi plutonierul de jandarmi ungur, au ordonat în cursul
anchetelor {pentru găsirea de}valori, examinări interne vaginale la
femei, făcute de moaşe. În general, au exercitat un tratament
înjositor, cu maltratări şi injurii grave. Plutonierul de jandarmi
le-a pus pe femeile noastre să transporte pietre grele fără nici
un sens, numai ca să fie chinuite. În timpul executării muncii, mereu
au fost maltratate. Peste două săptămâni, toţi am fost
transportaţi în Reghinul Săsesc. Transportul s-a făcut în
vagoane, înghesuiţi câte 60-70. Toţi bolnavii, şi cei din
spital, au fost ridicaţi şi duşi în Reghinul Săsesc.
Aici, am fost conduşi sub
pază severă, în curtea unei fabrici de cărămizi, stând
două săptămâni sub cerul liber, în ploaie şi vânt de
primăvară şi, de aici [am
fost] transportaţi, de asemenea înghesuiţi 70 persoane într-un
vagon, în lagărul de exterminare de la Auschwitz.
În timpul celor 2
săptămâni, toată lumea a fost supusă unei anchete speciale
pentru a declara valorile presupus ascunse. Aceste anchete erau inchiziţii
infernale, prin bătăi cu bâte de cauciuc la tălpi, la mâini, la
vârful degetelor; au împuns ace în vârful degetelor de la picioare; în organele
genitale ale femeilor – care au fost bătute - au băgat beţe de
cauciuc. Aceste fapte de cruzime au fost executate de persoane îmbrăcate
în haine civile care, după informaţiile de atunci, erau
subofiţeri de jandarmi.
Consider vinovat pentru aceste
fapte barbare săvârşite de autorităţile locale, în primul
rând pe dr. Szentivanyi Gábor prefectul judeţului, pe dr. Barabas Andrei
subprefect, pe dr. Viranyi Andrei primar, pe dr. Vincze şeful
poliţiei şi pe dr. Sztrokai Tiberiu fost ofiţer de poliţie.
[…………………………………………………………………………………………………..]
Altceva nu mai am de spus.
După citire, stăruie şi
semnează
Acuzator public
Martor
Indescifrabil Schneider
Salamon