INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU	ASOCIAŢIA EVREILOR DIN
STUDIEREA HOLOCAUSTULUI	ROMÂNIA
DIN ROMÂNIA “ELIE WIESEL”	VICTIME ALE HOLOCAUSTULUI

PROCESUL

GHETOURILOR DIN

NORDUL TRANSILVANIEI

Volumul II - MĂRTURII

Volum alcătuit de OLIVER LUSTIG

Editura A E R V H

Bucureşti 2007

Ghetoul SALAJ SIMLEU

D E N U N Ţ

Către

Comisiunea de epuraţie

Şimleul Silvaniei

Subsemnaţii Weinberger Pal, Adler Iosif, Weinberger Palma, Paszternak Mozes şi Davidovits Jozsef, care am scăpat din ghetou depunem următoarea mărturie:

La închiderea noastră în ghetou pe teritoriul acestuia existau două fântâni, dintre care una avea microbi şi o plantă ciudată care ne pricinuia tuturor o diaree de nedescris, iar în cealaltă fântână era apă bună de băut. Conform dispoziţiei date de domnul dr. Molnar, din fântâna cea bună puteau bea doar jandarmii, ca nu cumva evreii s-o murdărească – pe noi ne-a obligat să folosim doar fântâna nesănătoasă, în van reclamau toţi medicii din ghetou, degeaba vedea dr. Molnar că la WC oamenii stau aproape spasmodic, degeaba vedea că în excremente era mai mult sânge decât altă materie , în van i se raporta că 70% din locatarii ghetoului suferă de boli diareice, toate acestea nu au avut nici un efect, el răspundea să bem din Crasna, dar după câteva zile a interzis şi asta, ca Doamne fereşte să nu murdărim râul Crasna. Ştim că din această cauză şi în urma enormei lipse de medicamente ceea ce s-a produs pentru că a pus să fie adunate de la toată lumea medicamentele care după ce au fost predate au fost transportate mai departe – mulţi au pierit deja în ghetou, alţii în tren.

Cu onoare Vă rog să binevoiţi a cerceta reclamaţiunea {noastră} şi în caz de nevoie a {ne} şi asculta urmând ca numitul să fie judecat potrivit normelor înfiinţate de către F.N.D. din 8 ianuarie 1945.

Şimleu Silvaniei, la 23 Aprilie 1945

Cu stimă,

Davidovits Iosif

Adler Iosif

Weinberger Pal

Paszternak Mozes

Weinberger Palma

d e p o z i ţ i a

martorei Adler Bella

casnică; etatea: 20 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

27 Iunie 1945

[…………………………………………………………………………………………………..]

Pe timpul când a fost preconizată adunarea evreilor din localitate în ghetouri, noi toţi evreii am fost adunaţi în sălile Şcolii Primare Evreieşti unde apoi, noi femeile am fost introduse într-o sală a acestei şcoli unde apoi pe rând, câte una am fost introduse într-o altă sală

Aşa s-a întâmplat şi cu mine, aşa încât am urmat şi eu la rând. Am intrat în sala unde am fost apoi dezbrăcată complect, apoi percheziţionată pretutindeni de către aceasta Duha Irina care şi-a introdus mâna în vaginul meu bruscându-mă; tot atunci m-a ponegrit în fel şi chip cu cele mai defaimante expresii în faţa mai multor bărbaţi {aflaţi} de faţă. Tot atunci am fost martora oculară a faptelor acestei femei când, de pe capul unei evreice, a apucat boneta parocha de pe capul acesteia şi a aruncat-o, fălindu-se că a găsit în aceea bani şi un inel.

Aceasta-mi este declaraţia pe care o susţin cu aceea că cer pedepsirea cu pedeapsa gravă a aceste fiinţe lipsită de bun simţ pentru faptele ei barbare cu care am fost tratate noi toate cele de faţă.

Şeful comisariatului Martor

Indescifrabil Adler Bella

Şeful biroului de siguranţă

Indescifrabil

d e p o z i ţ i a

martorei Adler Rachela

casnică; etatea: 21 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

27 Iunie 1945

[……………………………………………………………………………………………………]

Pe timpul când evreii erau adunaţi pentru a fi apoi deportaţi [duşi - nn] în ghetouri, noi, toţi evreii din localitate am fost adunaţi în primul rând în Şcoala Primară Evreiască unde, apoi, era vorba că vom fi supuşi unei vizite medicale ce a fost preconizată. Noi cu toţii aici adunaţi, dintre noi femeile am fost separate aparte: apoi am fost adunate într-o sală, urmând a intra în sala de consult aşa cum era vorba; apoi am urmat la rând. Cum intru în sală mi se adresează aceea Duha Irina: să mă dezbrac complect. Eu fireşte, la cele adresate m-am dezbrăcat complet apoi, ea a trecut la percheziţia asupra mea, procedând în modul cel mai brutal şi defaimant, în mod bestial, întroducându-şi mâna în vaginul meu, aplicând în acest corp sensibil forţări fizice în urma cărora am suferit mult şi blamându-mă prin expresiile ei în faţa bărbaţilor {aflaţi} de faţă. Apoi, având pe mine îmbrăcate două haine dintre care una mai caldă, fiindcă era timpul cam răcoros, ea a tras-o de pe mine lăsându-mă într-o haină slabă din care cauză, eu fiind şi cam bolnăvicioasă am suferit mult.

Aceasta-mi este declaraţia pe care o susţin şi semnez propriu şi cer pedepsirea inexorabilă a acestei fiinţe lipsită de bun simţ, sadică.

Şeful comisariatului Martor

Indescifrabil Adler Rachela

Şeful biroului de siguranţă

Indescifrabil

d e p o z i ţ i a

martorei: Markovits Viorica

casnică; etatea: 18 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

28 Iunie 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

Am fost deportată din ghetoul Şimleu Slivaniei. Înainte de a fi dusă în ghetou, am fost percheziţionată de Duha Irina în felul următor: a ordonat să mă dezbrac complet, a percheziţionat hainele şi după aceea a pipăit tot corpul meu, chiar şi la vagin, introducând şi un deget; în acest timp am stat în picioare, în prezenţa mai multor bărbaţi. A luat de la mine chiar şi fotografia tatălui meu şi a aruncat-o înjurînd. Ne-a batjocorit spunând că noi nu mai avem nevoie de nimic.

În ghetou am auzit de la Davidovits, că băiatul Farmati a schingiuit pe cuscrul Moscovits pârjolindu-l cu o lumânare.

Am auzit că şi notarul Kartaj, în prezent {aflat} în loc necunoscut, a schingiuit pe evrei.

............................................................................................................................................

Şeful comisariatului Martor

Indescifrabil Markovits Viorica

Şeful biroului de siguranţă

Indescifrabil

DECLARAŢIA

unui grup de supravieţuitori

din Şimleu Silvaniei

2 Aprilie 1945

Subsemnaţii locuitori din Cehul Silvaniei, în prezent reîntorşi din lagărele de deportare din Germania, prin prezenta declarăm următoarele:

În luna Mai a anului 1944, când fasciştii ne-au deportat de la Cehul Silvaniei şi ne-au dus în ghetoul din Şimleu Silvaniei, autorităţile fasciste l-au întrebat pe dr. Molnar Francisc, care a fost medicul oraşului şi este şi astăzi, dacă locul mlăştinos unde se va instala lagărul este bun sau nu pentru ghetou. El a declarat că locul este foarte sănătos şi bun de locuit pentru deportaţi. Aceasta a declarat şi în faţa Comitetului evreiesc din ghetou, care protesta în contra. De fapt, locul a fost mlăştinos, pe malul râului Crasna, care distrugea şi pe cel mai sănătos om. Când a plouat puţin, a fost un noroi şi o apă atât de mare, încât aproape i-a înecat pe cei mai mici. Nu era acolo nici o casă în care să stăm cel puţin noaptea; am locuit în corturi făcute de noi din cerşafuri şi am dormit pe pământul gol şi, când ploua, eram într-un pericol foarte mare.

Prin aceasta el a ajutat cel mai mult la distrugerea sănătăţii, care era ţelul, adică scopul autorităţilor fasciste în legătură cu cei deportaţi.

Apoi, împreună cu prim pretorul din Şimleu Silvaniei, Krasnai, care a fost şeful lagărului [ghetoului - nn], a ordonat fetelor tinere să se dezbrace până la piele, apoi le-a ordonat să intre în apa din apropiere, să râdă, iar ei le-au fotografiat scriind sub fotografii ”Ilyen az erkölcs a zsidó táborban” [“Aceasta este morala în taberele evreieşti”- trad n]

Tot el a ordonat ca latrinele să fie împrejurul lagărului, n-a dat voie ca să fie făcute cel puţin garduri, ca să nu fie văzuţi unii de alţii în timpul săvârşirii golirii, ci însuşi el cu primpretorul fotografiau [când îşi făceau nevoile fiziologice - nn] şi scriind cuvinte batjocoritoare sub ele. Aceste fotografii le împărţea printre prieteni cu mare plăcere şi le punea în geamurile prăvăliilor din oraş pentru public.

El a fost acela care a ajutat cel mai mult autorităţile fasciste la distrugerea oamenilor şi copiilor nevinovaţi şi a face ură de rasă între popoare.

Declaraţia de mai sus o susţinem şi în faţa judecătorilor pe care o semnăm cu mâna noastră proprie.

Rugăm autorităţile competente pentru luare măsurilor necesare.

Deportaţii:

Havas Gyula s.s. Klein Maria s.s.

Frenkel Leona s.s. Deutsch Klara s.s.

Ferencz Sára s.s. Denics Józsefné s.s.

Klein Edit s.s. Indescifrabil s.s.

Sigiliul Poliţiei Oraşului Şimleu Silvaniei

Indescifrabil

d e p o z i ţ i a

martorului Davidovits Iosif

domiciliul: Şimleu Silvaniei

28 Iunie 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

Pe timpul când evreii erau deportaţi în ghetou, am cunoştinţă că jandarmii unguri l-au escortat la locuinţa lui pe Moscovits Sane; după aceea, a fost predat lui Farmati Alexandru care, după ce i-a fost predat lui, i-a pus întrebarea: “mă cunoşti pe mine?!!”. Fireşte, susnumitul Moskovits i-a replicat: “nu vă cunosc”. Atunci acest Farmati i-a spus: eu sunt acela, căruia i-ai vândut var cu preţ scump şi acum îţi plătesc.

Atunci acest Farmati a început a se năpusti asupra lui rupând cămaşa de pe Moskovits, apoi a început a-l bate crunt, aprinzând în acelaşi timp o lumânare şi pârjolindu-l pe subsuori. Toate aceste mi le-a povestit susnumitul Moskovits după reîntoarcerea lui în ghetou - unde mă găseam şi eu - bătut şi ars, într-o stare deplorabilă. Acest Farmati, singur a solicitat jandarmilor extrădarea acestui evreu, numai ca să-şi poată manifesta furia pe acest biet om.

Aceasta-mi este declaraţia pe care o susţin şi o semnez propriu.

Şeful comisariatului Martor

Indescifrabil Davidovits Iosif

Şeful biroului de siguranţă

Indescifrabil

d e p o z i ţ i a

martorului Feigher Armin

comerciant ; etatea: 35 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

19 Februarie 1946

[…………………………………………………………………………………………………….]

Lazar Iosif a fost acela care, în oraşul Şimleu Silvaniei, a instigat contra evreilor, a pus la cale autorităţile locale contra evreilor şi el personal a făcut propagandă antisemită şi anticomunistă şi el personal a săvârşit atrocităţi contra evreilor. Toate acestea le-a săvârşit din diligenţă personală, deoarece propriu-zis .el nu avea nici o calitate oficială şi nici o funcţie publică, însă, e probabil că acţiunea lui antisemită era determinată şi de dorinţa de a pune mâna pe averi evreieşti.

Dânsul alunga din piaţă pe evreicele venite să facă cumpărături şi le apostrofa cu expresii injurioase. Astfel a insultat şi pe soţia mea şi a lovit-o cu piciorul declarând că jidanii nu trebuie să cumpere nimic. Dânsul era mâna dreaptă a lui Petchech, şeful poliţiei locale al cărui colaborator era. De la un funcţionar poliţienesc din localitate cu numele de Monostory, care era un om cumsecade şi a dat dovadă de bunăvoinţă, am auzit că, prin Martie sau Aprilie 1944, când deja în Ungaria era la putere guvernul Sztójay, şeful de poliţie Petchech împreună cu Lazar Iosif au întocmit o listă cuprinzând 25 de evrei care erau figurile cele mai reprezentative ale populaţiei evreieşti din localitate şi care erau sortiţi să fie exterminaţi astfel cum au fost executaţi în toamna anului 1940 românul Oltean Florian şi evreul Moscovitz Zaide.

Cei 25 au fost arestaţi şi ţinuţi timp mai îndelungat în arestul poliţiei locale unde au fost bătuţi şi maltrataţi în modul cel mai crunt de către şeful poliţiei Bele Setech şi de către Lazar Iosif, iar peste câtva timp au fost duşi din acest oraş şi nu s-au mai reîntors acasă dintre ei decât numai Krecs Alexandru, iar cu ceilalţi nu se ştie ce s-a întâmplat, însă e mai mult ca sigur că au fost exterminaţi. Printre cei 25 au fost Kenger Bartolomeu, Frankovici Alexandru, Löve Nandor, Krecs Alexandru, dr. Pory Solodar, dr. Brül Martin, Swartz Dezideriu, tăbăcarul Izsak, tăbăcarul Berger şi Iozsef Elias. Aceştia sunt aceia de care îmi amintesc eu. Şi eu am fost pus pe lista celor 25, însă am fugit de acasă chiar în momentul când era să fiu arestat şi am stat ascuns în oraş până în 3 Mai 1944 când am auzit că evreii au fost adunaţi spre a fi închişi în ghetou. Îngrijorat de soarta familiei mele, mi-am părăsit ascunzişul şi am mers acasă unde mi-am găsit casa înconjurată de armată şi de levenţi; împreună cu toată familia mea am fost conduşi spre ghetoul orăsenesc înfiinţat la şcoala evreiască din localitate. Tatăl meu, Feigher Solomon era un om religios şi m-a rugat să am grijă şi să păstrez Tora, adică cărţile lui Moise. În drum spre şcoala evreiască eu duceam în mână Tora. Întâlnindu-mă cu Lazar Iosif, acesta mi-a smuls Tora din mână şi a aruncat-o la pământ încât s-a distrus. Tatăl meu, fiind foarte religios, văzând această scenă de profanare a unei opere religioase, cuprins de o mare durere sufletească, a leşinat şi a căzut la pământ. Atunci acolo, în plină stradă, Lazar Iosif a lovit cu piciorul în burtă pe tatăl meu care zăcea leşinat la pământ.

Ajungând în curtea şcolii evreieşti, am văzut acolo că erau puşi, cu faţa spre zid, în curtea şcolii, cinci evrei şi anume Weisz Chaim, hahamul Adler, un membru al familiei Abraham, un membru al familiei Mozesz şi Feldman Iosef. Aceştia au rostit rugăciuni acolo, în curtea şcolii, conform ritualului religiei noastre şi Lazar Iosif i-a pedepsit cu aceea că i-a pus cu faţa la zid şi i-a ţinut aşa cinci ore în timpul cărora i-a lovit cu picioarele şi cu puşca, încât zidul era stropit cu sângele ţâşnit din rănile victimelor şi poate că şi astăzi se mai văd acolo petele de sânge.. Dintre cei cinci, singur Weisz Chaim s-a reîntors acasă, iar Feldman Iosef a decedat din cauza bătăii suferite cu acea ocazie, chiar în timpul călătoriei spre Germania. Cu aceiaşi ocazie, Lazar Iosif, cu un ciomag şi apoi cu arma luată de la un trăgător din reuniunea trăgătorilor, bătea în mod crunt pe evreii adunaţi acolo. Astfel l-a bătut pe Klerman Ludovic pentru că acesta avea ceva alimente în geamantanul său, iar pe Kiss Alexandru, casier pensionar la C.F.R. l-a bătut pentru că, de asemenea, a găsit ceva pâine la el.

Lazar Iosif, cu acea ocazie, ne-a percheziţionat şi ne-a luat totul, astfel încât am fost duşi în ghetoul din comuna Cehei fără ca să avem alimente la noi şi, din cauza aceasta, noi am îndurat foamea cea mai groaznică care pe majoritatea dintre noi ne-a slăbit, încât am ajuns în aşa hal de slăbiciune fizică încât în lagărul de la Auschwitz cei mai mulţi dintre noi au ajuns în partea stângă ca fiind incapabili de muncă, şi au fost arşi în crematoriu.

Tot atunci, în curtea şcolii evreieşti pe înserate, la un moment dat, Lazar Iosif a dat ordinul ca în decurs de 5 minute toţi evreii să se aşeze sub acoperiş. Era însă imposibil ca toţi cei peste 2000 (două mii) de evrei adunaţi acolo să poată încăpea în clădirea şcolii şi astfel cei mai mulţi au rămas sub cerul liber, şi sub pretextul acesta, Lazar Iosif i-a luat la bătaie cu un ciomag pe evreii care nu au putut intra sub acoperiş şi cei mai mulţi erau aceia care nu au putut intra sub acoperiş. Autorităţile au dat dispoziţia că evreii pot duce cu sine câte un pachet de 50 kg conţinând alimente şi haine, însă Lazar Iosif ne-a luat pachetele şi ne-a spus că acolo unde vă duceţi voi jidanii nu vă trebuie mâncare. Am fost duşi astfel în ghetoul din comuna Cehei lipsiţi de alimente. Îmi amintesc că Lazar Iosif a luat pachetele cu alimente de la Perlmuter Henric care nu s-a mai reîntors acasă, de la Weisz Samoilă care avea 10 copii şi din toată familia s-a reîntors acasă numai un singur copil şi de la Adler Eugen care avea 2 copii dintre care numai unul a rămas în viaţă căci s-a ascuns. În ghetou, de abia ni se dădea la ..... zile câte 160 – 170 gr de pâine. A 3-a zi după închiderea noastră în ghetou, au fost aduşi acolo evreii din provincie care însă nu au fost percheziţionaţi de Lazar Iosif şi astfel au putut aduce cu ei pachetele cu mâncare. Noi, evreii din Şimleu Silvaniei, am fost astfel nevoiţi să cerşim alimente de la evreii aduşi din provincie, pentru ca să nu murim de foame. Tatăl meu, om bătrân, a mers la ei şi le-a cerşit câţiva cartofi pentru ca să nu murim de foame. Eu eram cu soţia mea, cu băieţaşul meu de 4 ani şi cu fetiţa mea în vârstă de 6 luni, însă [atât nn] soţia [cât nn] şi copiii mei au fost arşi în crematoriul de la Auschwitz. Băieţaşul meu avea toracele fracturat şi din cauza aceasta era aşezat cu toracele în ghips. Ajuns în ghetou, nu aveam ce să dau de mâncare copiilor şi din cauza aceasta băieţaşul meu în timpul nopţii izbucnea în plâns din cauza foamei şi îmi spunea “tată, de ce m-ai adus aici ca să flămânzesc, du-mă acasă de aici”. Medicul dr. Marcovici Iacob a auzit în timpul nopţii cuvintele băieţaşului meu şi i-a dat o bucată de pâine deoarece avea pâine primită de la colegii săi, medici din localitate. Am avut noroc cu aceea că, soţia lui Braum Gabriel lucra la bucătărie şi ne aducea de acolo pâine mucegăită pe care o muiam în apă şi cu aceasta hrăneam copiii. Evreii din oraşul Şimleu Silvaniei, flămânziţi în timpul cât au stat, 4 săptămâni, în ghetoul din comuna Cehei şi în timpul celor 4 zile de călătorie spre Auschwitz, au ajuns aici complet distruşi fiziceşte şi, fiind astfel incapabili de muncă, au fost aşezaţi în partea stângă şi au fost arşi în crematoriu. Din ghetou, noi am fost duşi în mai multe transporturi spre Auschwitz. Transportul I şi al II-lea nu au primit nimic de mâncare pe drum. Evreii din transportul al III-lea au primit ceva pâine, însă cu mare greutate şi în cantitate insuficientă.

Am văzut când a fost urcat în vagon rabinul Ehnerach Samoilă în etate de 80 ani, care a cerut să i se admită conform ritului nostru religios să îmbrace un palton lung dar nu i s-a admis şi a fost lăsat numai în vestă şi pantaloni, iar jandarmii şi primpretorul Krasznai Vasile l-au bătut crunt şi astfel a trebuit să facă călătoria până la Auschwitz îmbrăcat numai în vestă şi pantaloni.

În ghetoul din comuna Cehei exista o cameră de tortură unde erau torturaţi evreii spre a fi siliţi să mărturisească locul unde ar fi ascuns lucrurile preţioase. Aceste torturi erau aplicate de un anume Sarkady care fusese plutonier de jandarmi la Jibou şi de Lazar Iosif care s-a purtat ca un adevărat călău. Torturile aplicate de aceşti călăi evreilor închişi în ghetou întrec tot ce poate născoci mintea omenească. Astfel, femeile închise în ghetou erau torturate de aceşti călăi în felul că li se introduceau femeilor bastoane în organele genitale. Soţia lui Grosz Mauriţiu a fost supusă acestei torturi barbare, care era aplicată mai ales femeilor ai căror soţi nu erau închişi în ghetou ci erau duşi în detaşamentele de lucru. Prin aceste atrocităţi căutau aceşti călăi să scoată de la bietele femei că, în lipsa bărbaţilor lor de acasă, [locul nn] unde au ascuns lucrurile preţioase.

Tatăl meu, Feigher Solomon, încă a fost dus în acea cameră de tortură unde l-a interogat plutonierul Sarkady. Tatăl meu a declarat că nu are giuvaericale iar plutonierul Sarkady nu a mai stăruit ci l-a lăsat pe tatăl meu să plece din camera de tortură fără să-i facă ceva. A doua zi însă, a venit Lazar Iosif şi a dispus că tatăl meu să fie adus în camera de tortură unde l-a chinuit în modul cel mai îngrozitor. Eu stăteam afară, însă nu am putut asculta ţipetele de durere ale tatălui meu ci m-am îndepărtat de acolo la o distanţă de vreo 30 – 40 de paşi. Plutonierul Sarkady şi Lazar Iosif au pus pe tatăl meu să se descalţe apoi, timp de vreo jumătate de oră l-au bătut cu bastonul de cauciuc peste mâini şi peste tălpile picioarelor care i s-au umflat îngrozitor, apoi amândoi l-au ridicat şi l-au azvârlit cu cea mai mare brutalitate afară din camera de tortură. Strigătele de durere ale tatălui meu le-a auzit şi Weisz Solomon. Eu am culcat pe tatăl meu pe o uşă de scândură şi timp de zece zile nu s-a putut încălţa şi a trebuit să-i punem comprese reci pe tălpile picioarelor. De frică că se vor repeta aceste atrocităţi bestiale, mi-a cerut să-i spun unde se află ceasul meu de aur pentru că, în caz de nevoie să comunice aceasta călăilor săi în speranţa că, astfel va scăpa de o nouă tortură.

Acest Lazar Iosif avea obiceiul zilnic să trimită în ghetoul din Cehei maşini în care se aflau levenţi care aveau misiunea să ducă din ghetou la jandarmeria din Şimleu Silvaniei pe evrei ale căror nume le comunica conducerii ghetoului Lazar Iosif prin nişte bilete scrise de el şi adresate conducerii ghetoului căreia îi cerea să-i trimită la jandarmerie pe evreii pe care îi cerea cu numele, în scopul de a-i tortura spre a scoate de la ei unde şi-au ascuns lucrurile preţioase. Odată, a trimis şi după mine, însă de groază m-am ascuns într-o clădire din incinta ghetoului şi am preferat să fiu executat acolo decât să fiu torturat de acest călău. Lazar Iosif, pe cei duşi la jandarmerie în urma dispoziţiilor dânsului, îi întâmpina chiar dânsul în coridorul cazărmii jandarmeriei din Şimleu Silvaniei şi îi apostrofa cu cuvintele “ei, aici sunteţi, jidanilor” apoi începeau torturile aplicate chiar de dânsul. Astfel, l-a adus şi l-a torturat la jandarmerie pe avocatul dr. Weisz Samoilă, căruia i-a strâns degetele între uşi şi l-a bătut cu bastonul de cauciuc la tălpile picioarelor, l-a bătut crunt pe Pasternak Samoilă, om în etate de 70 ani, i-a bătut şi maltratat îngrozitor pe Iozsef Elias şi pe soţia sa, pe soţia lui Brüder Vasile, pe avocatul dr Seychy Alexandru, pe Goldglacs Mauriţiu care era aproape mort din cauza bătăilor suferite. Tinerii evrei din ghetou erau duşi la lucru în oraşul Şimleu Silvaniei şi aceştia au povestit că au văzut în vitrina librăriei lui Lazar Iosif expuse fotografii de evrei şi evreice în timpul când se aflau la closetul ghetoului şi aceste fotografii erau însoţite de inscripţii prin care se batjocorea cultura evreilor. Tinerii evrei povestesc că numai în vitrina librăriei lui Lazar Iosif erau expuse astfel de fotografii. Odată, au fost duşi la lucru în oraş, 50 de tineri evrei şi aceştia fiind flămânzi, unul dintre ei, care era din familia Heimlich, a câştigat de undeva o bucată de pâine. Ajungându-i aceasta la cunoştinţa lui Lazar Iosif, acesta imediat l-a denunţat poliţiei pe Heimlich care a fost dus la poliţie, împreună cu toţi ceilalţi tineri evrei din grupul celor 50 şi au fost bătuţi în mod barbar de şeful de poliţie Petchech şi de Lazar Iosif, care a intervenit apoi ca tinerii evrei să nu mai fie duşi la lucru în oraşul Şimleu Silvaniei, pentru ca nu cumva astfel să mai poată primi de undeva o bucată de pâine.

Fete dintre cele închise în ghetou au căzut victime poftelor bestiale ale lui Lazar Iosif şi ale primpretorului Krasznai Vasile care trimiteau levenţi cu maşina în ghetou ca să ridice de acolo fete şi să le ducă în oraş de unde erau readuse în ghetou seara târziu. Astfel a fost dusă Brod Ghita, fiica comerciantului Brod Benţe care, seara după ce a fost readusă în ghetou, a declarat: “păcat că m-am născut pentru aceasta, mi-e ruşine de proprii mei părinţi”; din aceste cuvinte a dat să se înţeleagă că i s-a întâmplat ceva ce jigneşte pudoarea feminină. O altă fată, Wadatz Sary s-a plâns mamei sale că a violat-o primpretorul Krasznai Vasile şi Lazar Iosif. Mama ei ne-a mai spus că această fată a rămas gravidă. Ea era pusă de Krasznai şi de Lazar să servească dezbrăcată la masă în timpul orgiilor organizate de Krasznai Vasile şi de Lazar Iosif, orgii care durau toată noaptea, până dimineaţa. Aceeaşi soartă a avut-o şi o altă fată cu numele Mezei Nely.

Lazar Iosif a denunţat pe Csengery Henric pentru că acesta venea acasă în concediu de la detaşamentul de lucru şi ori de câte ori venea acasă în concediu, Lazar Iosif îl denunţa imediat aşa că, Csengery Henric era mereu dus de acasă la detaşamentul de lucru.

Lazar Iosif denunţa pe toată lumea, teroriza pe toată lumea şi chiar autorităţile, astfel că toţi purtau frica de el şi mereu stăruia să fie aplicate cu cea mai mare străşnicie măsurile antievreieşti. Chiar dacă în rândurile conducătorilor autorităţilor locale se găseau oameni cu bunăvoinţă şi care ar fi dorit să-i ajute pe evrei, totuşi nu îndrăzneau să le vină într-ajutor, atât de mare le era frica de Lazar Iosif.

Evreii aduşi în ghetou din provincie, au putut aduce cu ei şi ceva făină din care au dat apoi şi evreilor din oraşul Şimleu Silvaniei şi aceştia, acolo în ghetou, au făcut aluat din această făină şi l-au copt pe nişte cuptoare improvizate din bucăţi de cărămizi. Venind odată la ghetou, Krasznai Vasile călare şi văzând că evreii coc acest aluat, a declarat: “nu degeaba zice Lazar Ioşca că vă merge bine aici în ghetou, căci are dreptate din moment ce coaceţi plăcinte”. Începând din a doua zi, evreilor li s-a interzis să mai aibă cuptoare improvizate şi să gătească la astfel de cuptoare în incinta ghetoului.

Lazar Iosif l-a bătut crunt pe Klerman Adalbert acasă, în curtea acestuia spre a-l constrânge să declare unde şi-a ascuns lucrurile preţioase şi l-a bătut cu atâta sălbăticie, încât l-a lăsat pe jumătate mort, ba l-a mai silit să bea şi o găleată de apă cu oţet. Oţetul l-a adus de la bucătăria restaurantului lui Both Francisc.

În timpul cât şeful poliţiei locale a fost Pethech Bela, printre informatorii secreţi ai poliţiei era şi Lazar Iosif. Acest Pethech Bela avea locuinţa la Farkas Eva şi dânsul, cu câteva zile înainte de internarea evreilor în ghetou a dat acasă la dânsul o cină la care a luat parte şi Lazar Iosif precum şi alţii şi acolo s-a pus la cale modul organizării şi funcţionării ghetoului de tristă amintire din comuna Cehei.

Citindu-i-se stăruie şi semnează propriu.

Judecător Martor

Indescifrabil Feigher Armin

d e p o z i ţ i a

martorului Izsak Dezideriu

tăbăcar; domiciliul: Şimleu Silvaniei

21 Februarie 1946

[…………………………………………………………………………………………………..]

În timpul ocupaţiunei ungare am fost şi eu levent.

Comandantul levenţilor era locotenentul Nyáry. Lazar Iosif era curatorul bisericii romano catolice din Şimleu Silvaniei şi dânsul cerea de la locotenentul Nyáry levenţi evrei pe care îi punea să cureţe împrejurimile bisericii romano catolice precum şi ale locuinţei lui, căci dânsul locuia lângă biserică şi dânsul teroriza pe levenţii evrei, îi bătea, ţipa la ei şi îi ameninţa, apoi ne-a pus să măturăm strada Alba Iulia. Eu eram comandantul acestei echipe de levenţi şi odată mi-a ordonat să-i pun pe fugă pe levenţi, însă eu am refuzat, declarând că nu am primit ordin pentru aceasta şi atunci el i-a pus pe fugă. Fiindcă leventul evreu Jakabi Gheorghe nu putea să fugă căci era scutit şi de gimnastică şi s-a opus la fugă, Lazar Iosif l-a denunţat locotenentului Nyáry care ne-a chemat la comandament unde locotenentul ne-a bătut, împreună cu Lazar Iosif, apoi ambii ne-au ţinut şi pe mine şi pe Jakabi Gheorghe de la orele 17 până la orele 20 în pivniţa clădirii comandamentului, unde ne-au pus să facem exerciţii cu două arme grele şi ne-au bătut pe amândoi, iar după aceasta timp de o săptămână a trebuit ca zilnic să ne prezentăm la comandantul levenţilor şi trebuia să facem exerciţii grele cu câte 2 arme şi ambii ne-au bătut crunt. Când evreii au fost adunaţi în ghetoul de la şcoala primară din Şimleu Silvaniei, eu am fost dus de la casa fraţilor Stern în a căror prăvălie eram angajat şi la casa cărora locuiam. Lazar Iosif avea ceva ură personală contra lui Stern Magdalena şi când a controlat percheziţionările făcute evreilor în curtea şcolii evreieşti, Lazar Iosif ne-a luat toate alimentele, dar nu numai de la noi, ci aproape de la toţi evreii adunaţi acolo din oraş. Lazar Iosif a golit raniţa în care Stern Magdalena îşi avea lucrurile şi a izbit de dânsa raniţa, astfel încât Stern Magdalena a izbucnit în plâns. Mai târziu când deja eram în ghetoul din comuna Cehei, din ordinul lui Lazar Iosif, Stern Magdalena a fost dusă acasă unde Lazar Iosif a interogat-o ca să declare unde şi-a ascuns lucrurile, apoi a fost dezbrăcată şi bătută. Făcându-se atunci săpături în pivniţa casei, s-a găsit acolo o casetă conţinând scrieri sioniste.

Când evreii erau adunaţi în ghetoul de la şcoala evreiască, un grup de evrei au rostit rugăciuni şi atunci Lazar Iosif s-a înfuriat şi i-a bătut cu cruzime, iar Andea Ioan care era îmbrăcat în cămaşa verde a crucilor cu săgeţi, a tras de mai multe ori în aer dintr-o puşcă şi ameninţa că îi va împuşca pe evrei dacă îi va mai prinde rugându-se. Cu acea ocazie, Lazar Iosif a luat toate pachetele cu alimente de la evrei şi, din cauza aceasta, evreii au rămas fără alimente şi dacă nu ar fi avut noroc cu evreii din provincie ale căror alimente nu au fost confiscate de Lazar Iosif, nu ar fi avut ce mânca.

Noi, 50 de tineri evrei printre care eram şi eu, eram duşi la lucru în oraşul Şimleu Silvaniei ca să desfacem cămările de lemne, însă flămânzeam, căci nu ni se dădea de mâncare. Într-o zi Heimlich David a primit de undeva o bucată de pâine şi ajungând aceasta la cunoştinţa lui Lazar Iosif, dânsul a dezlănţuit atunci asupra noastră toată teroarea şi furia autorităţilor locale şi tot ce ni s-a întâmplat atunci se datorează lui Lazar Iosif. Anume, poliţiştii, jandarmii şi soldaţii unguri ne-au dus la poliţie, am fost puşi în curtea poliţiei cu faţa la perete, au fost îndreptate spre noi armele poliţiştilor în prezenţa lui Lazar Iosif şi a şefului de poliţie Pethes şi am fost ţinuţi acolo ţintuiţi lângă perete, timp de 4 ore. Plăpumarul Heimlich având hernie nu a putut suporta să stea în picioare atâta vreme şi atunci un jandarm l-a lovit cu piciorul încât a căzut la pământ. Apoi, Lazar Iosif şi Pethes au pus să fim percheziţionaţi. Roth Emil a ascuns atunci 800 de penghei într-o ladă de gunoi, unde găsindu-i, jandarmii au adus aceasta la cunoştinţa lui Pethes şi a lui Lazar Iosif, care, înfuriat ne-a întrebat că cine a ascuns acolo acei bani şi apoi a pus pe poliţişti şi pe jandarmi să fim bătuţi fără milă. Am fost bătut şi eu de un poliţist, căci s-au găsit la mine 52 de penghei.

Când a fost percheziţionat Roth Emil, poliţiştii au îndreptat spre el 3 baionete, apoi Lazar Iosif l-a bătut crunt cu bastonul de cauciuc ca să recunoască că dânsul a ascuns banii în lada de gunoi.

..........................................................................................................................................

Ajunşi în ghetoul din Cehei, primpretorul Krasznai Vasile a dat ordin arhitectului Bröd Francisc să construiască o spânzurătoare lungă de 12 metri şi înaltă de 3 metri, apoi ne-a pus să ne batem unii pe alţii, să facem exerciţii fizice grele, să ne dăm peste cap. Jandarmii unguri ne-au bătut, apoi au fost puşi 50 de poliţişti evrei să ne dea fiecăruia câte 25 de lovituri peste fund şi dacă vreunul nu voia să lovească era el însuşi bătut. Eram deja ameţiţi şi aproape morţi de atâta tortură şi de atâtea suferinţe. Dar aceasta nu a fost de ajuns, căci noi cei 50 de tineri evrei am fost spânzuraţi cu curele de rugăciuni de spânzurătoarea construită atunci şi am fost ţinuţi spânzuraţi până ce am leşinat. Atunci, s-a turnat apă peste noi ca să ne revenim în simţiri, apoi iarăşi am fost spânzuraţi şi aceasta s-a repetat de 3 ori până ce şi jandarmii unguri s-au săturat să ne mai maltrateze în mod atât de îngrozitor. Toată această groaznică tortură a condus-o şi a supravegheat-o Krasznai Vasile, care a declarat în ghetou că este extrem de mulţumit de modul cum lucrează Lazar Iosif, căci acesta nu lasă ca evreii să ajungă la mâncare. Iar cu altă ocazie, când ploua mai tare şi bieţii evrei erau uzi până la piele, Krasznai Vasile a declarat că Lazar Iosif are dreptate, căci evreilor şi aici în ghetou le este prea bine.

Jozsef Elias ne-a povestit că pe el şi pe soţia sa, Lazar Iosif i-a dus la jandarmeria din Şimleu Silvaniei spre a fi interogaţi cu privire la locul unde şi-au ascuns aurul, apoi i-a dus acasă la el unde i-a dezbrăcat, i-a legat „ghem” şi i-a silit să bea 3-4 litri de apă şi i-a pus să-i bată jandarmii.

Dintre cei 50 de tineri evrei care am suferit torturile descrise mai sus, ne-am reîntors acasă, după deportarea la Auschwitz, numai 2 şi anume, eu şi Heimlich David din Şimleu Silvaniei.

............................................................................................................................................

Citindu-i-se stăruie şi semnează.

Judecător Martor

Indescifrabil Izsak Dezideriu

.

d e p o z i ţ i a

martorei Rosenberger Terezia

casnică; etatea: 22 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

21 Februarie 1946

[…………………………………………………………………………………………………….]

Mai multe prietene de ale mele, evreice, mi s-au plâns că Lazar Iosif când le întâlnea pe stradă le dădea jos de pe trotuar şi le apostrofa cu cuvintele: jidanii puturoşi să meargă jos de pe trotuar fiindcă ei nu au ce căuta acolo şi - de câte ori avea ocazia - insulta pe evreii pe care îi întâlnea. Când evreii din oraş au fost adunaţi în ghetoul de la şcoala evreiască din Şimleu Silvaniei, Lazar Iosif a controlat percheziţionările şi aproape de la toţi evreii a luat pachetele cu alimente, cu haine şi cu alte obiecte uzuale astfel încât, din cauza lui, evreii nu au avut alimente şi au flămânzit în ghetoul din comuna Cehei, unde apoi Lazar Iosif venea des şi întotdeauna ne producea groază, căci ştiam că de câte ori venea dânsul acolo punea să fie legaţi [de stâlp n.n.], dintre evrei aflaţi în ghetou. Evreilor din ghetou le era interzis să se roage şi li s-au confiscat cărţile de rugăciuni şi uneltele de rugăciuni, iar dacă la unul s-au găsit cărţi de rugăciuni Lazar Iosif a pus ca să fie legaţi. Îmi amintesc că, în ghetoul de la şcoala primară, Lazar Iosif a luat pachetele cu alimente şi îmbrăcăminte de la dr. Weisz Samuilă, Iozsef Elias, Günszler Alhelm, Grünberger Bella, familia Vadász, Brod Francisc, Brod Bencze şi de la alte familii pe care nu mi le amintesc.

În ghetoul de la Cehei eu am lucrat la bucătăria poliţiştilor şi personalului ghetoului şi astfel ştiu că, la locuinţa pe care o avea le ghetou, Krasznai Vasile, pe atunci primpretorul plasei, s-au ţinut mai multe chefuri la care au luat parte Krasznai Vasile, Lazar Iosif, căpitanul de jandarmi, poliţistul Besenyoi şi Kertész Alexandru, notarul ghetoului care uneori chefuiau toată noaptea având acolo băuturi şi muzică de radio. La un astfel de chef, dânşii au silit pe fetele Vadász Sari, Mezei Nelly şi Brod Viorica să servească la acel chef complet dezbrăcate. Vadász Sari era dusă cu o căruţă de mai multe ori în oraşul Şimleu Silvaniei, sub titlul că face curăţenie în locuinţa căpitanului german SS. Mama ei mi-a spus că Vadász Sari a fost violată de Krasznai Vasile, iar de la infirmierele spitalului ghetoului am aflat că medicul, dr. Marguliesz i-a făcut avort în spitalul ghetoului şi în timpul cât Vadász Sari era bolnavă în spital, Krasznai Vasile venea la bucătărie şi ne spunea să pregătim câte o supă şi să o trimitem pentru Vadász Sari la spital. Într-o zi a venit la bucătărie Lazar Iosif şi văzând mâncările care se găteau pentru evreii din ghetou, i-a spus lui Krasznai Vasile că le merge prea bine evreilor din ghetou şi, urmarea acestei declaraţii făcute de Lazar Iosif, a fost că în cele două zile următoare nu s-a mai dat pâine evreilor din ghetou, ceea ce s-a făcut la sfatul lui Lazar Iosif dat lui Krasznai Vasile. Lazar Iosif nu avea de fapt nici o calitate oficială, însă el, de bunăvoie, îndeplinea misiunea de terorist al evreilor. Tot ce se săvârşea contra evreilor era pus la cale şi proiectat în cea mai mare parte de Lazar Iosif. Cred că el a pus la cale care evrei să fie torturaţi în timpul interogatoriilor luate spre a divulga unde şi-au ascuns lucrurile preţioase. Aceste interogatorii cu torturi, erau luate în aşa zisa cameră de tortură a ghetoului. Acolo a fost torturat şi Iozsef Elias atâta de tare încât în timpul torturilor a fost de 3 ori aruncat afară leşinat, din cauza torturilor. Lazar Iosif punea pe jandarmi să bată pe evrei. Astfel, la îndemnul lui au fost bătute Stern Magdalena, Brod Gita şi Brod Aurica, care şi când le-am întâlnit la Auschwitz, aveau vânătăi pe corp. A pus să fie bătuţi Jozsef Elias şi soţia sa care au fost duşi pentru interogatoriu la jandarmerie, iar de acolo soţia lui Jozsef Elias a fost dusă acasă la dânsa şi urcată în podul casei spre a declara unde şi-a ascuns aurul, iar Lazar Iosif a speriat-o spunându-i că pe soţul ei deja l-a împuşcat aşa încât nu mai are nici un rost să ascundă şi să nu divulge locul unde-i ascuns aurul. Apoi a legat-o „ghem” şi a pus pe un levent ca să o bată, apoi a silit-o să bea apă sărată, iar după aceasta, adică după ce a
forţat-o să bea o jumătate de litru de apă sărată, a pus-o să se sărute cu soţul ei. Bătaia pe care a suferit-o soţia lui Jozsef Elias - din cauza lui Lazar Iosif - în aşa măsură a distrus-o fiziceşte, încât a fost internată în spitalul ghetoului, iar din cauza slăbiciunii fizice datorită bătăii, la Auschwitz a ajuns în partea stângă, deşi dânsa nu avea decât 46-47 de ani. După cum am auzit, Lazar Iosif ar fi avut şi ceva ură personală contra soţilor Jozsef Elias şi aceasta l-a determinat să se răzbune atât de crunt contra lor. Nu ştiu să se fi reîntors cineva dintre cei cărora Lazar Iosif
le-a luat pachetele cu alimente în ghetoul de la şcoala evreiască. Din ghetoul de la Cehei, evreii au fost transportaţi la Auschwitz în trei loturi.

Citindu-i-se stăruie şi semnează.

Judecător Martor

Indescifrabil Rosenberger Terezia

d e p o z i ţ i a

martorei Grünbaum Clara

casnică; domiciliul: Şimleu Silvaniei

21 Februarie 1946

[…………………………………………………………………………………………………..]

În 4 Mai 1944, am fost dusă împreună cu ceilalţi evrei în ghetoul din Cehei, după ce mai întâi am fost percheziţionaţi în ghetoul de la şcoala evreiască unde percheziţionarea a executat-o Lazar Iosif care ne-a luat cele mai multe lucruri şi a declarat că nu trebuie să se lase nimic puturoşilor de jidani. A doua oară am fost percheziţionaţi în ghetoul din Cehei imediat după ce am fost duşi acolo, percheziţionarea au executat-o primpretorul Krasznai Vasile, Lazar Iosif şi jandarmii detaşaţi la acel ghetou.

Cu acea ocazie ni s-a luat totul şi ne-au luat toate alimentele pe care le aveam la noi, iar aceste alimente au fost depozitate într-o casă de lângă ghetou unde alimentele au rămas sub supravegherea jandarmilor care distribuiau apoi raţiile de alimente însă noi nu primeam mâncare decât odată pe zi şi anume la amiază când ni se da o supă de fasole sau de cartofi şi 8 până la 10 decagrame de pâine, iar alimentele substanţiale aduse de noi, dar confiscate şi depozitate în magazie, serveau pentru a se pregăti mâncare cu ele primpretorului Krasznai Vasile, jandarmilor unguri şi unui căpitan SS german şi unui soldat SS german, care făceau serviciul la ghetou.

Lazar Iosif a venit de mai multe ori la ghetou şi a săvârşit atrocităţi. Astfel, a doua zi după ducerea noastră în ghetou, Lazar Iosif nu a fost mulţumit de modul cum am lucrat eu deoarece nu am fost pusă la lucru şi anume transportam material de construcţie şi dânsul înfuriindu-se pe mine m-a legat de un stâlp şi m-a lovit cu piciorul încât din cauza acestor atrocităţi am leşinat şi după aceea am zăcut o săptămână. Legarea de stâlp consta în aceea că eram legată de mâini şi de picioare cu mâinile la spate şi eram atârnată cu o frânghie de un stâlp, astfel încât picioarele nu-mi atingeau pământul. Lazar Iosif i-a pus pe dentistul Radu şi pe medicul dr. Marcovici ca să mă lege şi dânşii m-au şi stropit cu apă, după ce am leşinat. În timpul acela, Krasznai Vasile era primpretorul plasei, iar după 2 săptămâni a fost înlocuit din această funcţiune şi a fost numit comandant al ghetoului. Chiar înainte de a fi numit comandant, Krasznai era conducătorul ghetoului unde avea chiar locuinţa într-o casă de lângă ghetou, unde avea obiceiul să stea zile întregi respectiv zile întregi stătea în incinta ghetoului şi găsea o deosebită plăcere în a săvârşi atrocităţi asupra celor internaţi în ghetou. Lângă locuinţa lui era o bucătărie unde se gătea mâncare pentru Krasznai, pentru jandarmi şi pentru căpitanul şi soldatul SS germani. Mâncarea lor era fiartă din articolele alimentare aduse de evrei şi confiscate de la noi, La bucătărie gătea Vadász Sáry, o evreică în etate de 22 ani, care era ţinută tot timpul la locuinţa lui Krasznai şi dânsa gătea acolo mâncare şi chiar dormea în acea locuinţă. Am auzit că această fată a fost dusă odată de Krasznai şi de căpitanul şi soldatul SS german la locuinţa acestor militari germani aflată în casa lui Goldglancz unde aceşti militari germani au violat-o pe această fată.

Am auzit că Krasznai aranja chefuri cu lăutari şi cu băuturi la locuinţa sa şi că, cu ocazia unui astfel de chef a silit-o pe Brodt Ghita să danseze dezbrăcată. Krasznai a dat ordin ca soţia lui Bercovici să fie legată „ghem” pentru că ar fi luat vreo 2 scânduri ca să-şi facă foc. Cu altă ocazie, vreo 60 până la 80 de tineri evrei au fost duşi în oraş la lucru, iar după masă au fost aduşi înapoi în ghetou şi întrucât jandarmii i-au divulgat lui Krasznai că ar fi avut bani la dânşii deoarece s-a întâmplat că unul dintre ei nu au predat toţi banii când au intrat în ghetou iar alţii au primit bani de la cunoscuţi în timpul când au fost plecaţi la lucru în oraş, fiindcă s-a întâmplat de multe ori că evreii erau duşi din ghetou în oraş la lucru şi seara erau aduşi în ghetou şi astfel s-a întâmplat că după ce jandarmii au observat că unii tineri au bani la dânşii şi jandarmii au comunicat aceasta lui Krasznai, acesta a ordonat ca tinerii să fie percheziţionaţi şi bătuţi după ce s-au reîntors din oraş. Aşa s-a întâmplat că, pe terenul dintre podul de fier şi ghetou, jandarmii au percheziţionat pe tineri sub supravegherea lui Krasznai şi, după aceea, Krasznai a dat ordin jandarmilor să-i bată pe tineri şi am văzut cum jandarmii i-au culcat pe tinerii evrei la pământ şi
i-au bătut peste tot corpul cu bastoane de cauciuc astfel încât, din cauza loviturilor, aveau corpul plin de inflamaţii şi de urme de lovituri chiar şi pe faţă. Apoi din ordinul lui Krasznai tinerii au fost şi legaţi cu frânghii de stâlpi, aşa încât picioarele nu le atingeau pământul. Precizez că au fost legaţi astfel toţi tinerii din grupul acela de la 60 până la 80 de tineri. Îmi amintesc că din cauza bătăii i-am văzut plini de răni pe tinerii Raisman Vasile, Bergly Gheorghe, Roth Emil şi un tânăr din familia Weisz, de a cărui nume de botez nu-mi amintesc.

Lazar Iosif, în special în primele zile, după concentrarea noastră în ghetou, a fost de mai multe ori în ghetou şi am dedus că era ajutorul lui Krasznai. Am auzit de mai multe ori pe Krasznai Vasile cum a declarat în ghetou că Ioşca, adică Lazar Iosif, a spus că noi ce internaţi în ghetou o ducem foarte bine adică, ne este prea bine iar în bucătărie a declarat că este prea bună mâncarea care ni se găteşte. În ghetou erau şatre construite de tinerii evrei şi anume unele erau din stâlpi înfipţi în pământ şi acoperite cu ţigle, iar în loc de pereţi erau întinse între grinzi cearşafuri, iar altele erau aşa construite, că erau înfipţi în pământ patru pari iar peste aceia erau întinse cearşafuri şi familiile erau nevoite să se adăpostească îngrămădite în aceste şatre aşternând ceva haine de pat, pe pământul gol. Krasznai Vasile din bătaie de joc, când ploua dădea ordin ca şatrele să fie desfăcute şi mutate în altă parte pentru ca astfel lucrurile celor internaţi în ghetou să se umple de apă. Acesta s-a întâmplat de repetate ori.

Klerman Adalbert, comerciant de piei, mi-a povestit că odată Lazar Iosif l-a culcat la pământ şi i-a apăsat palmele cu bocancii plini de cuie. Martorul ocular al acestei scene a fost Sili Tiberiu, actualmente angajat la fabrica Dermata din Cluj. Când evreii au fost percheziţionaţi la ghetoul de la şcoala evreiască, Lazar Iosif de la mai mulţi a luat absolut toate alimentele. Astfel, le-a luat de la mine, care eram cu mama şi cu sora mea şi dintre ştergare ne-a lăsat numai două apoi a luat absolut toate alimentele de la familiile Seip Adolf, Weisz Solomon şi Roth Iacob, iar soţiei lui Roth Iacob i-a luat şi paltonul şi nu i-a lăsat decât un palton scurt, dânsul făcând aceasta drept represalii pentru că soţia lui Roth Iacob ar fi avut la dânsa ceva bani pe care apoi i-a aruncat în closet. Eu am fost percheziţionată de Lazar Iluş, fiica lui Lazar Gheza sau cel puţin cred că dânsa a fost. În ghetou, înainte de îmbarcarea noastră în vagoane, am fost percheziţionaţi de moaşa soţia lui Szabo şi de Duha Irina şi cu această ocazie am fost dezbrăcate complet şi nu ni s-a lăsat de cât câte un rând singur de haine şi de albituri.

............................................................................................................................................

Citindu-i-se stăruie şi semnează.

Judecător Martor

Indescifrabil Grünbaum Clara

d e p o z i ţ i a

martorului dr. Balta Zoltan

funcţionar public; etatea: 54 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

2 Martie 1946

[…………………………………………………………………………………………………….]

Soţia unchiului meu a fost soră cu mama acuzatului Lazar Iosif.

În timpul cât evreii erau internaţi în ghetoul de la Cehei şi unii dintre evrei erau interogaţi spre a mărturisi unde şi-au ascuns valorile şi lucrurile preţioase, acuzatul Lazar Iosif a spus mamei mele că eu voi fi arestat, internat şi destituit din funcţie, pe motivul că, giuvaergiul József Elias a mărturisit că eu am faţă de el o datorie de 600 de penghei pe care nu am declarat-o autorităţilor. Pe timpul acela, dispoziţiile erau că, toţi acei care aveau datorii sau creanţe faţă de evrei, trebuiau să le declare autorităţilor. Acelaşi lucru l-a spus despre mine acuzatul Lazar Iosif şi cumnatului meu, medicul dr. Mártonffy Stefan.

Auzind aceasta, am fost cuprins de teamă deoarece erau foarte severe măsurile luate contra acelora care camuflau bunuri evreieşti. Pentru a preîntâmpina eventuale consecinţe neplăcute, m-am hotărât să merg de bună voie să aranjez această chestiune, deoarece eu nu aveam nici o datorie faţă de evreul József Elias. M-am hotărât la aceasta şi din alt motiv: anume, încă în luna Martie 1944, József Elias m-a rugat pe mine, respectiv pe mama mea, să-i păstrez două sfeşnice de argint, pe care le-a şi lăsat la mine, şi noi le-am şi păstrat ascunse, însă după ce evreii au fost internaţi în ghetou şi au fost interogaţi spre a mărturisi unde şi-au ascuns lucrurile preţioase, întrucât aceste mărturisiri erau smulse prin tortură, mi-a fost frică, ca nu cumva soţii József Elias sub presiunea torturilor aplicate, să divulge că au ascuns la noi, adică la mine şi la mama mea, cele două sfeşnice de argint; căci dacă s-ar fi descoperit aceasta, întrucât deja expiraseră toate termenele pentru declararea lucrurilor preţioase ascunse de evrei la creştini, al fi fost expus la cele mai grave consecinţe şi sancţiuni, poate chiar deportare. Din cauza aceasta eram într-o stare sufletească foarte încordată şi, într-o continuă îngrijorare. Auzind ce a afirmat despre mine Lazar Iosif, m-am dus la jandarmerie, unde se luau interogatoriile evreilor, şi m-am dus sperând că voi găsi la jandarmerie pe soţii József Elias, cu care voiam să aranjez chestiunea mea.

Apropiindu-mă de poarta jandarmeriei, am auzit că cineva vocifera în coridorul jandarmeriei şi am recunoscut vocea lui Lazar Iosif care vocifera. Intrând în curtea jandarmeriei, am văzut că în coridor şedea într-un fotoliu Lazar Iosif, iar în faţa lui se afla, legat „ghem”, aşezat jos, turceşte dar complet legat, avocatul evreu dr. Izéhaly Alexandru, cu faţa întoarsă spre el. Am văzut că, Lazar Iosif i-a dat o lovitură cu piciorul lui Lazar Iosif, însă nu am văzut lovitura ce parte a corpului a atins-o. După ce am intrat în curte, Lazar Iosif a încetat să vocifereze, probabil pentru că m-a văzut pe mine. În fundul curţii am văzut pe József Elias, întors cu faţa spre gard, iar la vreo 10-15 metri de dânsul se afla soţia sa, cu faţa întoarsă spre gardul curţii vecine. Ambii aveau mâinile legate cu lanţuri.

Înainte de aceea cu vreo 4-5 zile, soţii József Elias au fost aduşi din ghetou de jandarmi şi duşi la casa lor, spre a fi interogaţi unde şi-au ascuns lucrurile preţioase, şi fiind vecin cu ei, i-am auzit zbierând din pivniţa casei lor, de unde am dedus că, jandarmii i-au dus în pivniţa casei spre a căuta lucrurile preţioase eventual ascunse acolo de aceşti soţi pe care jandarmii i-au bătut acolo în pivniţă, spre a-i constrânge să mărturisească.

Eu i-am spus lui Lazar Iosif că mă duc la József Elias să-l întreb ce este cu datoria pe care susţine că o am faţă de el. În coridorul jandarmeriei se mai aflau doi plutonieri, iar în capătul coridorului se mai afla o persoană, aşezată jos şi legată „ghem” ca şi dr. Izéhaly Alexandru, însă atunci nu am recunoscut acea persoană, care se afla la vreo 5-6 metri de dr. Izéhaly Alexandru.

Am mers spre József Elias şi l-am întrebat, dacă într-adevăr îi datorez eu ceva bani. El mi-a răspuns că nu-i datorez nimic. Întrebându-l cine a mărturisit că eu le datorez bani, mi-a răspuns că el nu a mărturisit aşa ceva, însă şi-a întrebat atunci şi soţia dacă nu cumva a declarat dânsa aceasta. Soţia sa a spus atunci că, de cinci zile de când sunt mereu interogaţi şi maltrataţi, a declarat multe lucruri ca să scape de chinuri şi dânsa l-a întrebat atunci pe soţul ei, dacă eu le datorez sau nu bani, la care dânsul a răspuns că eu nu le datorez nimic.

Atunci Lazar Iosif le-a spus: „ce porcărie e aceasta, că vorbiţi alandala, câte verzi şi uscate”, şi a spus unui plutonier să strângă lanţurile de la mâinile soţilor József Elias. Venind acolo plutonierul să execute aceasta, eu i-am spus că sunt funcţionar public şi că în calitatea aceasta ştiu că dânsul, adică plutonierul, nu este îndreptăţit să aplice astfel de procedee. Atunci, plutonierul nu a mai executat dispoziţia dată de Lazar Iosif şi nu a strâns lanţul de la mâinile soţilor József Elias.

Prin Iunie 1944, am întâlnit pe stradă pe Lazar Iosif, care se vedea a fi obosit de călătorie şi avea la el un sac de călătorie. L-am întrebat de unde vine şi mi-a răspuns că a fost în comuna Crasna, spre a vedea cum merg acolo cercetările contra evreilor şi spre a se convinge de mersul acestor cercetări deoarece acolo merg foarte slab lucrurile contra evreilor.

Ştiu că Lazar Iosif era antisemit îndârjit şi în librăria lui erau expuse opere antisemite şi anticomuniste. În timpul acela însă, aproape toate prăvăliile erau pline cu astfel de opere, deoarece toată lumea căuta atunci să fie în spiritul vremii de atunci dominată de ideile fasciste.

Prin August 1945, a venit în biroul meu, într-o chestiune oficială, Hegycsi Eugen, care încă este evreu, şi mi-a spus că nu va uita niciodată că eu am intervenit pe lângă jandarmi să nu strângă lanţurile de la mâinile soţilor József Elias. Mirat de unde ştie aceasta, l-am întrebat de unde ştie despre această întâmplare. Mi-a spus atunci că, dânsul a fost a doua persoană legată „ghem” în coridorul jandarmeriei, când am văzut acolo legat „ghem” pe dr. Izéhaly Alexandru.

Citindu-i-se stăruie şi semnează.

Judecător Martor

Indescifrabil Dr. Balta Zoltan

d e p o z i ţ i a

martorei soţia lui Csengery Francisc

casnică; etatea: 29 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

16 Decembrie 1945

[……………………………………………………………………………………………………].

Am fost şi eu în ghetoul din Cehei. În timpul când eram acolo, am văzut următoarele femei care au născut în ghetou, fără nici un ajutor medical: soţia lui Czimet Baum, soţia lui Bas Aron, soţia lui Eren Reich (rabin) şi soţia lui Mandel.

Aceste femei au născut copiii afară, sub cerul liber şi fără nici un ajutor. Copilul femeii lui Bas Aron a murit, după câteva zile, de foame, căci femeia nu avea lapte şi nu putea să-i dea sân.

Când eram în călătorie de deportare, 2 femei am văzut că au născut în vagon: soţia lui Laufer Osias şi soţia lui Ekstein Henrich.

Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.

Acuzator public Martor

Indescifrabil Engel Rozalia

d e p o z i ţ i a

martorei soţia lui Csengery Francisc

casnică; etatea: 30 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

2 Martie 1946

[…………………………………………………………………………………………………….]

Făcută atentă asupra jurământului prestat la 14 Februarie 1946 şi asupra sancţiunilor prevăzute de lege pentru mărturie mincinoasă, declară:

Menţin în întregime depoziţia mea făcută la 14 Februarie 1946, care mi-a fost citită acum şi la care adaug:

Subofiţerul de jandarmi Sarkadi, venit de la Jibou, era inchizitorul principal cu ocazia interogatoriilor luate evreilor în camera de tortură din ghetoul din Cehei, interogatorii în cursul cărora li se aplicau torturi celor interogaţi.

Din cauza bătăilor suferite, Klärman Adalbert s-a schimbat în mod înspăimântător în timp de două zile, s-a schimbat cum n-am mai văzut aşa ceva niciodată în viaţa mea: a îmbătrânit cu vreo 30 de ani şi era complet frânt din cauza bătăilor.

După eliberarea din lagărul de la Auschwitz, am vorbit cu un evreu în etate de 64 de ani, care a fost dus la Auschwitz din lagărul Tokay şi care nefiind flămânzit şi bătut în acel lagăr, nu a devenit incapabil de muncă şi astfel la Auschwitz nu a ajuns la stânga ci a rămas în viaţă. Pe când tatăl meu, în etate de 59 de ani din cauza foamei şi a bătăilor suferite, a devenit incapabil de muncă şi astfel în Auschwitz a ajuns de partea stângă şi a fost exterminat.

Stărui şi semnez

Judecător Martor

Indescifrabil soţia lui Csengery Francisc

D E N U N Ţ

Subsemnatul Hirschfeld Martin, fratele lui Hirschfeld Ignaţiu ucis de regimul fascist, declar următoarele:

Sosind acasă, înspăimântat am auzit că moartea şi uciderea fratelui meu Ignaţiu, o datorăm radiotehnicianului Angya Ioan care l-a prins şi l-a predat poliţiei, cu toate că s-ar fi putut ascunde fiind îmbrăcat în ţăran român. Angya Ioan l-a bătut şi chinuit şi l-a predat poliţiei.

Rog onorat Tribunal al Poporului pedepsirea lui, aşa cum o merită.

Şimleu Silvaniei, la 12 Februarie 1946

Hirschfeld Martin

Str. V. Alecsandri 2

d e p o z i ţ i a

martorului Hirschfeld Martin

comerciant; etatea: 18 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

2 Martie 1946

[…………………………………………………………………………………………………….]

Fratele meu Hierschfeld Ignat, în timp ce evreii erau transportaţi cu vagoanele spre Auschwitz, a fugit şi s-a dus la o familie din comuna Funtelec, din jud. Sălaj. Noi i-am dat brutarului Duha Rozalia 3000 pengő pentru a-i duce mâncare la Funtelec. Fratele meu a trimis pe ţăranul la care stătea, la Duha Rozalia să-i trimită pâine şi alimente. Duha Rozalia a spus ţăranului că în cazul când îl mai ţine pe evreu o zi îl denunţă, făcându-i imputări că, încă şi acuma ţine cu jidanii. În urma acestui fapt, fratele meu a fost nevoit să plece şi a stat prin păduri hrănindu-se cu iarbă şi rădăcini.

După trei luni, nemaiputând rezista din cauza lipsei de hrană, a venit la marginea oraşului la o femeie cunoscută şi, din greşeală a intrat în curte. L-a văzut atunci soţia lui Tokai Ştefan din Şimleu şi a voit să-l denunţe poliţiei. El a rugat-o să nu-l denunţe că nu-i cere nimic ci merge înapoi în pădure. Femeia l-a ţinut acolo nelăsându-l să plece şi a trimis după un oarecare Angya Vasile, [ .... ] din Şimleu Silvaniei, care a venit la locuinţa numitei femei şi cu pistolul, l-a condus pe fratele meu la poliţie.

Femeia la care voia să intre fratele meu, dar la care nu reuşise să intre greşind casa, auzind că fratele meu este arestat, a voit să-i ducă mâncare. Angya auzind despre aceasta, a bătut pe fratele meu împiedicându-l să ia mâncarea, iar pe femeie, care era româncă a ameninţat-o şi a înjurat-o spunând: “valah puturos, încă şi acuma duce mâncare la jidani”.

La poliţie, fratele meu a fost ţinut 7 zile într-o cameră pe ciment, din care cauză a făcut aprindere de plămâni, a fost dus la spital la Cluj unde a murit.

Altceva nu ştiu.

Citindu-i-se stăruie şi semnează.

Acuzator public Martor

Indescifrabil Hirschfeld Martin

DECLARAŢIA

Comitetului Democrat Evreiesc

Cehul Silvaniei

Subsemnaţii membri de conducere ai Comitetului Democrat Evreiesc, conduşi de un singur sentiment, că nevinovaţii să nu rabde nevinovat, adeverim că dr. Molnár Francisc fost medic de circumscripţie în Cehul Silvaniei şi medic al ghetoului din Şimleu Silvaniei, în timpul cât era ghetoul acolo, nu a comis nici un act ofensiv contra evreilor din ghetou.

Totodată, adeverim că în multe cazuri şi-a dovedit bunăvoinţa faţă de evreii din ghetou, cum a fost cazul când a dus lupta ca copiii din ghetou să primească lapte. Dacă s-au întâmplat atrocităţi, nu din partea lui s-au întâmplat, ci din partea conducătorilor ghetoului. El fiind copil de ţăran, nu era bine văzut între ei.

Mai departe adeverim că, niciodată nu s-a ocupat cu politica rasistă, a fost mutat la Şimleu Silvaniei din pedeapsă. Cauza adevărată era că, nu a acceptat principiile lui Laczai Petru, fost primpretorul plasei Cehul Silvaniei. După eliberare nu s-a ocupat cu politica, a trăit numai pentru profesie şi pentru familia sa.

Prin prezenta cerem să fie eliberat şi să fie traşi la răspundere oamenii care sunt vinovaţi pentru dezastrul şi rănile noastre. Vrem să fie pedepsiţi oamenii aceia care sunt vinovaţi pentru răpirea femeilor, copiilor şi fraţilor noştri, dar nu oameni nevinovaţi.

Cu deosebită stimă:

Conducerea Comitetului Democrat

Evreiesc din plasa Cehul Silvaniei

Cehul Silvaniei, la 15 Mai 1946

ADEVERINŢA

Preşedintelui Comitetului Democrat Evreiesc

din Cehul Silvaniei

Subsemnatul GOLDBERGER ADOLF, fost membru al Comitetului Ghetoului din Şimleu Silvaniei, - azi preşedintele Comitetului Democrat Evreiesc din plasa Cehul Silvaniei – adeveresc, eu, ca membru al Comitetului Ghetoului ştiind şi văzând toate câte s-au petrecut în ghetou. Am văzut că pe dr. Molnár conducătorii ghetoului nu l-au primit în societatea lor; foarte rar s-a găsit între ei. Nu am văzut ca vreodată să fi comis ceva contra evreilor. Am fost prezent odată când s-a certat cu dr. Krasznai – primpretorul plasei Şimleu Silvaniei şi şeful ghetoului – spunându-i că sunt aici bătrâni şi copii cărora trebuie să li se dea lapte. Să ia lapte de la vacile care formau proprietatea evreilor şi să-l împartă copiilor şi bătrânilor că altcum, el nu-şi ia răspunderea pentru viaţa lor. În ziua următoare, copii au primit lapte.

Rău nu a făcut niciodată. Toate relele ce se spun despre el nu corespund adevărului. Probabil este acuzat, din rea voinţă, din partea unor elemente neserioase.

Sunt om major şi pe un post de răspundere, adeverinţa am eliberat-o din singurul motiv, ca să nu sufere un om nevinovat. Bandiţii care au făcut şi fac şi azi mult rău pentru noi şi pentru tânara noastră democraţie se plimbă liberi şi oameni fără nici o vină de mai multe ori sunt acuzaţi.

Cehul Silvaniei, la 16 Mai 1946

Goldberger Adolf

preşedintele Comitetului Democrat

Evreiesc din plasa Cehul Silvaniei

d e p o z i ţ i a

martorei: Farkas Eva

casnică; etatea: 21 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

12 Decembrie 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

Am fost şi eu internată în ghetou. După vreo 10 zile de la internarea noastră, Krasznai a chemat pe părinţii mei şi le-a cerut să-i spună unde şi-au ascunse valorile şi bijuteriile. Părinţii au refuzat să-i spună. I-a trimis înapoi, fără să le facă nimic. A doua zi m-a chemat pe mine şi m-am dus imediat în camera de tortură. Cum am intrat în camera de tortură, o cameră mică cu pământ pe jos şi noroi din cauza apei care era azvârlită pe cei ce leşinau din cauza bătăii, am văzut în acea cameră pe Krasznai, Sarkodi plutonier de jandarmi din Jibou, şi încă un jandarm. Cum am intrat în cameră, m-a întrebat: „Declari sau nu declari?”. Eu le-am răspuns că n-am ce declara. La aceasta, mi-a ordonat să mă dezbrac şi să mă culc pe jos. Am ridicat rochia, m-am descălţat şi m-am culcat pe burtă pe o parte ca să nu mă murdăresc cu noroi. Mi-a ordonat să mă culc în noroi şi un jandarm mi-a scos chiloţii, apoi au început a mă lovi timp de o jumătate de ceas, la tălpi. După ce m-au bătut la tălpi, m-au aruncat afară. Menţionez că jandarmii mă loveau când unul, când altul. De faţă la bătaie era şi Krasznai. Când m-au azvârlit afară, mi-au spus că încă n-au terminat cu mine.

Menţionez că, tatălui meu când l-au dus la camera de tortură pentru a-l audia, Krasznai personal i-a dat două palme îndemnându-l să declare unde îşi are ascunse valorile. I-a mai spus să mă cruţe pe mine şi să declare.

Când am ieşit afară din camera de tortură, nu am fost în stare să merg nici să bag ghetele {în picioare} şi am fost dusă pe targă, în ghetou.

A doua zi, înainte de masă, cam pe la orele 11, Krasznai a trimis după mine. Am fost dusă tot pe targă, fiindcă nu puteam merge din cauza bătăii.

Când am ajuns la Krasznai, era de faţă şi un căpitan de jandarmi, de statură mijlocie, brunet, de aproximativ 34-36 de ani. În faţa acestui Krasznai, m-a întrebat ce-am păţit. Eu i-am spus că am căzut şi, din acest motiv nu mă pot scula şi umbla pe picioare. El a dat ordin să ducă targa imediat, deoarece eu voi merge pe picioarele la ghetou. Atunci m-a sfătuit să declar unde am ascunse bijuteriile căci, în caz contrar, voi fi bătută până la moarte. Tot atunci m-a întrebat cerându-mi să-i spun ce legături am avut cu şeful poliţiei Pates. Eu i-am spus că de mic. El îmi spune: „ce, vrei să zici că eşti virgină?”. Eu i-am spus că, da, sunt virgină. Atunci, el a spus: voi pune să se facă o expertiză, lucru ce l-a şi făcut în după masa acelei zile.

Şeful poliţiei Pates a locuit la noi.

M-a torturat aşa, moral, până la orele 1 după masă când mi-a dat drumul. Am fost dusă în ghetou tot pe targă. În după masa acelei zile, cam pe la orele 4, m-a chemat din nou Krasznai şi m-a dus la spitalul improvizat în ghetou şi cu medicul primar al oraşului al cărui nume în scapă, asistat de dr. Kraus, medic evreu pe care l-au obligat să asiste, m-a controlat să vadă dacă sunt virgină. De faţă erau Krasznai, căpitanul de jandarmi şi medicul dentist [ ….. ] Ilona cum şi un poliţist. Rezultatul cercetărilor a fost că sunt virgină.

După câteva zile, m-a chemat din nou Krasznai la el şi atunci mi-a propus să fiu în relaţii de dragoste {cu el} promiţându-mi că în acel caz îmi va merge bine. L-am refuzat.

Mie mi-a povestit soţia lui Iozsef Elias că, în momentul când a fost bătută împreună cu soţul său şi legată la stâlp de către Sarkady, în prezenţa lui Krasznai, a obligat-o să bea cinci litri de apă. Când au bătut pe aceşti oameni, i-au dezbrăcat complet şi aşa i-au bătut.

Pates, înainte cu trei sau patru zile de a fi noi internaţi în ghetou, mi-a cerut să-i fac un lănţişor de aur, un aparat de fotografiat şi un ceas spunându-mi că şi aşa o să se ia toate lucrurile de valoare de la noi.

Ştiu că Pates personal a bătut pe Csengari Mihai şi soţia lui, şi pe Iozsef Elias. După ce Iozsef Elias i-a dat ceasul pe care i-l ceruse, nu l-a mai bătut. Pe aceştia i-a bătut numai fiindcă voiau să obţină unele lucruri de valoare de la ei. Acestea mi le-au povestit personal, cei bătuţi.

Când Krasznai chema pe cineva la interogatoriu pentru a declara valorile şi bătea, după ce le dădea drumul, îi lua la rost şeful poliţiei Pates care, la rândul lui îi bătea.

Altceva nu am de declarat.

După citire stăruie şi semnează

Judecător Martor

Indescifrabil Farkas Eva

d e p o z i ţ i a

martorului: Weinberger Paul

student; etatea: 19 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

12 Decembrie 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

Ghetoul a fost organizat în fabrica de cărămizi din Cehul Silvaniei. Înainte de internarea evreilor în ghetou, evreii din Şimleu Silvaniei au fost internaţi timp de 2 zile în localul şcolii evreieşti unde au fost percheziţionaţi şi li s-a confiscat tot ce se găsea asupra lor afară de hainele cu care erau îmbrăcaţi, o pătură şi la unii câte un schimb de albituri în plus. La bărbaţii, percheziţii au făcut civilii din oraş, dintre care reţin pe profesorul Barassa Carol {în prezent} refugiat, Duha Bimbi din Şimleu Silvaniei, iar la femei au făcut percheziţii moaşele din oraş şi mai multe fete din oraş, dintre care reţin pe Duha Irina. Cea mai odioasă, contra căreia s-au plâns cele mai multe femei, a fost Duha Irina pe care am văzut-o personal făcând percheziţii vaginale la evreice.

De la fetele lui Brod Francisc, fiicele tâmplarului Weis, azi deportate, am auzit că le-a brutalizat Duha Irina, când le-a făcut percheziţii vaginale.

Cu ocazia percheziţiilor în şcoala evreiască, evreii au fost bătuţi de către anchetatori. Pe mine m-a percheziţionat Duha Bimbi, însă nu m-a bătut.

Din şcoală, evreii au fost transportaţi în ghetoul din fabrica de cărămizi, unde au fost internaţi cca. 8.000 de evrei din tot judeţul Sălaj. Viaţa în ghetou era neomenoasă, mulţi au fost cazaţi sub cerul liber, neputând intra toţi în fabrica care era mică; fără mâncare suficientă, fiind siliţi să bea apă infectată dintr-un puţ din ghetou, mulţi s-au îmbolnăvit de diaree, fără nici un fel de aşternut şi cei mai mulţi fără haine pentru dormit. Ghetoul era fixat în nişte mocirle pline de ţânţari din care cauză evreii au fost supuşi îmbolnăvirii de malarie şi de tifos exantematic care în ultimele zile au început a bântui pe evrei, fiind 8 cazuri. În aceste condiţii evreii au stat în ghetou timp de 30 de zile, din care cauză au slăbit, foarte mulţi şi s-au îmbolnăvit murind cca. 20 inşi în ghetou, iar în cursul transportului spre Germania au murit în vagoane cca. 200 inşi iar când au ajuns în lagărul de la Auschwitz unde s-a făcut trierea, aproape toţi au fost destinaţi pentru crematoriu, nefiind apţi pentru lucru.

În ghetou, evreii bănuiţi că şi-au dosit lucruri şi acei care nu lucrau destul de sârguincioşi la curăţirea drumurilor, la săpatul closetelor, au fost supuşi unor torturi groaznice aplicate de către jandarmi, detectivi de jandarmi, dintre care nu reţin nici un nume, deoarece erau din alte localităţi. Schingiuirile se aplicau în modul următor: li s-au introdus ace sub unghii, i-au ars cu lumânări subsuoară, i-au bătut la tălpile picioarelor cu baston de cauciuc din care cauză n-au putut să stea în picioare şi au fost transportaţi cu tărgi. La astfel de schingiuiri au fost supuşi Farkas Eva din Şimleu Silvaniei, Engel Ileana, negustorul Steiner, Hegyesi Eugen din Şimleu Silvaniei, dr. Veinberger Iuliu, dna dr. Veinberger Iuliu, lemnarul Farkas, Golglanc Moricz, Jozsef Elias, tâmplarul Weisz, dr. Székely Sándor şi în general toţi evreii care aveau ceva averi. Afară de ghetou, evreii au fost maltrataţi şi în oraş, la jandarmerie, şi la casele lor unde i-au dus ca să cerceteze locurile unde şi-au ascuns lucrurile. Aşa au fost bătuţi la casa proprie soţia lui Jozsef Elias - fiind prezent la bătăi şi participând la bătăi şi Vida Ioan funcţionar la primărie; Moskovits comerciant de coloniale, Clerman pietrarul, la care bătăi a participat Vida Alajos. Acestea le ştiu de la victime.

Bătăile şi maltratările au fost organizate de şeful ghetoului, dr. Krasznai Vasile primpretorul, şi a fost influenţat de către dr. Ajtai Paul, fost notar public din Şimleu Silvaniei şi preotul romano-catolic dr. Hauler despre care am auzit de la însuşi Krasznai că i-a făcut reproşuri că se purta prea bine cu evreii din ghetou. A doua zi după această declaraţie a lui Krasznai, li s-a aplicat evreilor din ghetou un tratament mai neomenos, li s-au dat mai puţine alimente şi au fost bătuţi mai mult.

În ghetou, la camera de schingiuiri din ghetou, am văzut în mai multe rânduri intrând şi ieşind pe inculpatul Petövári Vasile, despre care un grup de evrei ce au fost aduşi în ghetou mi-au spus că, în cursul transportului au fost bătuţi de către el.

Despre Farmati Alexandru, evreul Moskovits - negustorul din Şimleu Silvaniei mi-a spus că a fost maltratat de către Farmati Alexandru, lucru ce ştiu şi alţi evrei din Ceheiul Silvaniei.

Cine a maltratat şi schingiuit în ghetou, nu ştiu; pe dr. Krasznai Vasile l-am văzut o singură dată bătând cu pumnii pe Jakobi Gheorghe, fiindcă l-a găsit nelucrând, însă am auzit că a participat la schingiuri şi maltratări, şi el le-a organizat. Farkas Eva mi-a povestit că dr. Krasznai a organizat schingiuirea ei, acuzând-o că era prietena unui funcţionar ungur, căruia i-ar fi ascuns bijuteriile înjurând-o că este o femeie destrăbălată, la care injurii ea a ripostat că este fată cinstită. Atunci, el a ordonat chemând un medic, pe dr. Margulies, deportat, fost medic-şef al ghetoului, pe care l-a ameninţat că-l împuşcă dacă nu o controlează.

La învagonarea evreilor pentru Germania, [aceştia nn] au fost supuşi percheziţiilor corporale dezbrăcaţi la piele, percheziţii făcute de către tinerii premilitari dintre care reţin pe Farmati Alexandru, Jozsef Stefan, Vida Ludovic, care au bătut pe evrei şi i-au batjocorit pe evrei, dezbrăcând pe femei şi le-au prins de mamele. Amănunte pot să dea Engel Ileana, Adler Babi, fiicele lui Markovits. La evreice, le-au făcut percheziţii vaginale moaşele din Şimleiu Silvaniei în prezenţa premilitarilor.

În ghetou, evreii au fost pedepsiţi şi cu pedeapsa “kikötés”, legatul la stâlp timp de mai multe ore până când cădeau leşinaţi, pedeapsă aplicată în mod exemplar de dr Krasznai. Reţin un caz când, 50 de evrei plecând şi lucrând în oraş, fiindcă au încercat să-şi cumpere pâine au fost văzuţi de jandarmi şi după ce au fost raportaţi lui Krasznai, el a ordonat construirea unui lemn cu 2 stâlpi; şi i-au legat pe cei 50 de oameni, timp de 3 ore, cu întrerupere de câteva minute în timpul când leşinau, iar în timpul când erau spânzuraţi de stâlpi au fost bătuţi de jandarmi cu baston de cauciuc, la ordinul lui Krasznai. Toţi cei 50 de evrei spânzuraţi au fost bolnavi tot timpul ghetoului. Doi dintre ei sunt prezenţi în Şimleu Silvaniei, anume: Lusbaum Ioan, elev şi Heimlich David, tipograf.

O familie de evrei care a încercat să evadeze din ghetou au fost schingiuiţi, legaţi de stâlp până ce au leşinat şi au fost bătuţi cu baston de cauciuc de către jandarmi din ordinul lui dr. Krasznai, fapt ce-l cunosc mai mulţi evrei care au fost în ghetou.

La învagonarea evreilor pentru Germania, învagonarea s-a făcut în condiţii neomeneşti anume: au fost introduşi într-un vagon 70-80 de inşi, deşi capacitatea vagonului era numai de cca 40 şi au fost lăsaţi fără apă, fără mâncare şi vagoanele au fost închise. Învagonarea s-a făcut din ordinul lui Krasznai. La a III-a învagonare, un lt.col. de jandarmi, aflând modul barbar cum s-au făcut învagonările anterioare, a ordonat şi au fost învagonaţi câte 40 de evrei în vagon şi li s-a dat şi mâncare precum şi apă.

...........................................................................................................................................

Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.

Acuzator Martor

Indescifrabil Weinberger Paul

d e p o z i ţ i a

martorului: Weinberger Paul

student; etatea: 19 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

12 Decembrie 1945

[…………………………………………………………………………………………………….]

Am fost sanitar în ghetoul Cehei şi am lucrat la spitalul improvizat în ghetou. În această funcţiune, m-am întâlnit de multe ori cu dr. Molnar, care era medicul şef al ghetoului. Chiar a doua zi după ce am intrat în ghetou, am descoperit că fântâna din care se alimentau cu apă evreii, era stricată şi infectată cu bacili coli, căci toţi care băusem din acea apă, ne-am îmbolnăvit în masă de enterocolită. Toţi am slăbit grozav din cauza acestei boli. Am fost prezent chiar a doua zi după intrarea în ghetou, când dr. Margulies, şeful grupului sanitarilor i-a raportat lui dr. Molnar această situaţie, cerându-i să dispună ca alimentarea cu apă să se facă din altă fântână, care era mai aproape de drum. (şi care de fapt a fost întrebuinţată până la sfârşitul ghetoului numai de jandarmerie). La aceasta, dr. Molnar a răspuns următoarele: „Dacă evreii vor lua apă din cealaltă fântână, o vor infecta. E destul de bună pentru evrei şi fântâna aceea (infectată). Natura infecţiei este astfel încât evreii au să se obişnuiască cu ea.”. Ştiu că, mai pe urmă s-a dat voie să bem apă din râul Crasna, dar numai o zi. Măsura s-a revocat pentru ca să nu se infecteze sătenii. Însă nu am fost de faţă când s-a discutat chestiunea în legătură cu râul Crasna.

Tot în calitate de sanitar, ştiu şi am văzut câteva femei care au născut în ghetou, sub cerul liber şi pe pământul acoperit doar cu o haină. Nu le mai ştiu numele acelor femei; doar de una ştiu că era soţia rabinului Ehrenreich. Nu li s-a dat nici un ajutor medical. Doar femeile [care le cunoşteau le-au - nn] dat ajutor. Dr. Molnar ştia de aceasta, dar nu a permis internarea în spital a femeilor pentru naştere sau care născuseră deja şi aveau nevoie de îngrijiri, spunând de mai multe ori, şi în faţa mea, că în spital nu au voie să intre decât cei care sunt pe moarte. Eu care lucram acolo, vedeam că spitalul, deşi mic, nu era niciodată plin, astfel că acele femei ar fi putut fi duse la spital dacă era bunăvoinţă.

Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.

Acuzator Martor

Indescifrabil Weinberger Paul

d e p o z i ţ i a

martorului: Weinberger Paul

student în Drept; etatea: 20 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

4 Martie 1946

[…………………………………………………………………………………………………….]

Acuzatul Lazar Iosif, după ce s-a mutat în Şimleu Silvaniei, a făcut să fie evacuat din localul său de prăvălie comerciantul evreu Brüder Vasile şi în acest local de prăvălie şi-a instalat librăria, în care erau expuse spre vânzare opere antisemite, rasiale, şoviniste, pentru răspândirea cărora a desfăşurat o propagandă intensă. A organizat şi a condus în acest oraş mişcarea Crucilor cu Săgeţi. A desfăşurat o intensă şi continuă propagandă antisemită şi şovinistă. Pe evrei i-a atacat în mod făţiş şi deschis, chiar şi pe stradă. În acest oraş, a fost cel mai mare antisemit şi fascist. Când în cinematograful din acest oraş a rulat filmul “Evreul Süss”, la ieşirea publicului a strigat în plină stradă, în faţa cinematografului: “Valahii să plece în Regat, evreii la spânzurătoare”.

Lazar Iosif era cel mai temut rasist din localitate. Elevilor de şcoală, le dădea să citească opere antisemite. Odată, elevul Kiss Emil a ţinut la liceu o conferinţă de propagandă antisemită, pe care ulterior a regretat că a ţinut-o şi a şi mărturisit că Lazar Iosif i-a dat cărţi şi izvoare pentru a le consulta în vederea conferinţei.

Lazar Iosif s-a erijat în poziţia de educator al tineretului, căruia avea pretenţia de a-i da o creştere şi o educaţie plină cu aşa-zisele idei noi ale timpului, idei dominate de fascism, de ură de rasă, de antisemitism feroce.

Ca şi curator al bisericii romano-catolice din localitate, a obţinut premilitari evrei pentru curăţirea împrejurimilor bisericii romano-catolice. Ca elev şi premilitar evreu, făceam şi eu parte din aceste echipe de muncă şi, uneori eram chiar supraveghetorul lor. Pe noi, premilitarii evrei, ne-a tratat cu o sălbăticie şi o cruzime de fiară. Ne bătea fără vină, ne înjura şi zbiera la noi. Pe premilitarul evreu Izéhely Antonin l-a izbit de zidul de piatră de lângă claustrul călugăriţelor romano-catolice, claustru aflător lângă biserică. Pe lângă bătăi, ne mai supunea, spre a ne chinui, şi la exerciţii grele, extenuante; ne punea să fugim, să facem culcat, să ridicăm cu mâinile arme grele. Toate acestea le făcea cu noi din ură de rasă, din sadism. Odată, Hegyesi Eugen ne-a văzut când Lazar Iosif a executat cu noi astfel de exerciţii torturante şi extenuante pentru vârsta noastră. Pe mine, care eram pus să supraveghez echipa noastră de premilitari, m-a denunţat că nu-i execut ordinele şi că sabotez. Lazar Iosif nu era comandantul nostru şi nu avea nici o autoritate legală asupra noastră spre a ne putea supune la exerciţii chinuitoare şi la torturi; totuşi, o făcea aceasta din ură de rasă, din plăcerea sadică de a chinui copiii aparţinători rasei noastre.

Când evreii au fost adunaţi în ghetoul de la şcoala evreiască din Şimleu Silvaniei, Lazar Iosif i-a percheziţionat personal pe evrei şi le-a confiscat pachetele cu alimente şi îmbrăcăminte, deşi fiecare persoană avea dreptul să ducă cu sine câte un pachet de 50 kg. Am văzut cum, atunci l-a lovit cu pumnul în faţă pe tâmplarul evreu Weisz Doli pentru că i-a cerut să-i restituie alimentele luate de la acesta. Prezenţa lui Lazar Iosif în ghetou a produs o groază de nedescris printre evrei.

Pentru toate suferinţele şi privaţiunile îndurate de evrei în ghetoul din comuna Cehei sunt răspunzători Krasznai Vasile, primpretorul de atunci precum şi Lazar Iosif. Krasznai Vasile, care era comandantul ghetoului, ne minţea de multe ori în ghetou, [ în legătură cu ce nn] ce zicea Lazar Iosif despre noi. Odată ne-a spus că Lazar Iosif a declarat că noi avem prea bun lucru în ghetou, deoarece mâncăm plăcinte. Urmarea a fost, că începând din ziua următoare, s-a redus la jumătate raţia noastră alimentară, care şi până atunci a fost mai puţin decât neîndestulătoare, de abia ne menţinea în viaţă. Ni s-a redus raţia noastră alimentară, atunci când noi speram mereu în îmbunătăţirea hranei noastre.

În timpul cât am stat în ghetoul din comuna Cehei, am fost ordonanţă la ajutorul de sublocotenent de jandarmi. În calitatea aceasta a mea, aveam posibilitatea să ajung la o hrană mai bună, totuşi în cele 4 săptămâni cât am stat în ghetou, am slăbit 12 kilograme. La aceasta au contribuit însă desigur, pe lângă insuficienţa hranei, şi emoţiile grozave prin care am trecut, teroarea şi groaza în care am trăit tot timpul.

Primpretorul de atunci, Krasznai Vasile era un tip de degenerat, sadic, foarte influenţabil şi care dădea mare importanţă opiniei publicului despre el. Era ca o paiaţă, îi plăcea să pozeze, să facă teatru; îi plăcea să fie lăudat pentru faptele lui. Fasciştii unguri din localitate, în loc să-l tempereze, să-l înfrâneze, îl instigau, îl aţâţau contra evreilor, lăudându-i bravurile săvârşite contra nenorociţilor internaţi în ghetoul de la Cehei. Printre cei care au avut o astfel de influenţă nefastă asupra lui Krasznai Vasile a fost Lazar Iosif, căruia i se datorează în cea mai mare pare grozăviile puse la cale de Krasznai Vasile în ghetoul de la Cehei, contra evreilor.

Krasznai Vasile şi Lazar Iosif au exercitat prin faptele, prin barbaria şi prin sadismul lor, o teroare indescriptibilă contra evreilor din ghetoul de la Cehei. Toate suferinţele şi toate privaţiunile îndurate de evrei în acest ghetou, se datorează acestor două sinistre figuri de călăi şi asasini, dezbrăcaţi de tot ce e omenesc. La ei se mai adaugă însă şi şeful poliţei locale, Pethes.

Tatăl meu, avocatul dr. Weinberger Iuliu, a fost bătut de opt ori. Mama mea a fost purtată în cătuşe pe străzile oraşului.

Arhitectul Brod Francisc mi-a cerut să-i spun fiului său, {care se afla} pe atunci într-un detaşament de lucru în Uniunea Sovietelor, ca atunci când va avea posibilitatea, să-l bată pe Lazar Iosif. Mi-a legat de suflet aceasta şi m-a rugat să-i îndeplinesc această dorinţă, ca şi cum ar fi vorbă de o chestiune a mea personală. Din felul cum mi-a vorbit Brod Francisc, am înţeles, am dedus, că el sau cineva dintre membrii săi de familie a fost maltratat de Lazar Iosif.

Lazar Iosif venea des în ghetou şi prezenţa lui exercita o groază de neînchipuit. Se vorbea că lua parte la interogatoriile luate evreilor, spre a-i constrânge să mărturisească unde şi-au ascuns lucrurile preţioase. Aceste interogatorii erau împreunate cu torturi şi cu cele mai sălbatice atrocităţi aplicate evreilor în aşa-zisa “cameră de tortură” din ghetou, în care se petreceau grozăvii atât de înfiorătoare, încât evreii nu îndrăzneau să vorbească despre cele petrecute şi suferite în această cameră de tortură. Totuşi, unii se plângeau în mod făţiş că au fost bătuţi personal de Lazar Iosif pe care eu îl cred mai vinovat şi decât Krasznai Vasile, deoarece acesta era influenţat de Lazar Iosif, care născocea toate sălbăticiile şi atrocităţile la care au fost supuşi evreii.

Lazar Iosif a aranjat întruniri în care pregătea terenul pentru acţiunea contra românilor şi evreilor şi la care întruniri oratorii antibolşevici perorau despre exterminarea evreilor. A organizat astfel întrunirea prezidată de Kuti Zoltan. La o altă întrunire, deputatul baron Aczél, preşedintele Reuniunii din Ardeal a Ţintaşilor, a atacat pe români şi pe evrei, şi a spus printre altele că, cu câteva ore înainte de a ajunge aici armatele sovietice, membrii Reuniunii Ţintaşilor vor avea totuşi câteva ore libere pentru a extermina pe români şi pe evreii din spatele frontului. Fotografiile luate la această întrunire, Lazar Iosif le-a expus în vitrina librăriei sale.

În timpul când erau persecutaţi evreii, intelectualii evrei din localitate erau adunaţi la tatăl meu şi discutau cine sunt vinovaţi pentru toate cele suferit de evrei în acest oraş. Am auzit rostindu-se nume, însă cel mai des rostit era numele lui Lazar Iosif, căruia i se aduceau acuzele cele mai grave şi despre care spuneau că, la momentul oportun va trebui să-şi ia pedeapsa bine meritată pentru sadismul şi pentru ura sa de rasă, dovedite faţă de evrei. Acest acuzat era acela care exercita o teroare grozavă asupra evreilor. El a denunţat pe evreii pe care a făcut să fie puşi pe lista celor care trebuiau deportaţi şi care au şi fost deportaţi în urma denunţurilor făcute de el. Cei mai mulţi au fost deportaţi în Ucraina. Astfel, Lazar Iosif a propus să fie deportaţi între alţii, şi comerciantul Brüder Vasile, care a fost deportat în Ucraina, iar soţia lui rămasă acasă a fost evacuată din localul de prăvălie în care s-a mutat Lazar Iosif. Înainte de internarea evreilor în ghetou, Lazar Iosif a denunţat pe mai mulţi evrei din localitate, pe care i-a propus pentru deportare şi au şi fost internaţi şi deportaţi vreo 10 – 15 evrei din localitate.

Krasznai Vasile şi Lazar Iosif, prin suferinţele provocate evreilor, au produs o adevărată catastrofă în masă. Dânşii au supus pe evrei la bătăi şi la foamea pe care au îndurat-o în ghetoul din comuna Cehei. Din cauza foamei şi a bătăilor, majoritatea evreilor din Şimleu Silvaniei au fost distruşi fiziceşte în aşa măsură, încât după ce au fost deportaţi în Germania în lagărul de la Auschwitz, s-a constatat că sunt incapabili de muncă şi au fost exterminaţi în camerele de gazare şi în crematorii. Din 2100 de evrei deportaţi din Şimleu Silvaniei, sau reîntors numai 192, pe când din 2000 de evrei deportaţi din Reghinul Săsesc, sau reîntors acasă 800.

Neputând suporta regimul şi suferinţele din ghetoul din comuna Cehei, am evadat de acolo împreună cu sora mea Weinberger Palma, cu Nussbaum Ioan, Mózes Ernestin din Şimleu Silvaniei şi cu Róth Frideric de lângă Tăşnad. Foamea şi suferinţele ne-au slăbit într-atât, încât am ajuns numai piele şi oase. Noi, cei cinci evadaţi, eram cinci schelete ambulante. Am stat ascunşi câtva timp la conacul lui Weinberger Coloman de lângă comuna Huseni, iar apoi după multe peripeţii, în vara anului 1944, am trecut frontiera stabilită la verdictul de la Viena, şi am ajuns în România. Ne-am dus la Bucureşti unde s-a constituit Comisia Refugiaţilor din Ungaria
[ … ] din cauza terorii şi grozăviilor regimului fascist. În Bucureşti, am fost audiaţi şi
s-au consemnat în procese-verbale cele declarate de noi cu privire la suferinţele îndurate de evrei în Ungaria de atunci şi mai ales aici, în Şimleu Sivaniei. S-a întocmit atunci o listă a criminalilor de război răspunzători pentru aceste fărădelegi şi grozăvii, şi în fruntea listei au figurat Krasznai Vasile şi Lazar Iosif. Comisia care a anchetat atunci aceste grozăvii a stabilit că nicăieri nu s-au petrecut în Ungaria fascistă orori şi sălbăticii atât de înfiorătoare ca în ghetoul din comuna Cehei şi faţă de evreii din Şimleu Silvaniei.

Acestor grozăvii li se datorează că s-au întors atât de puţini acasă dintre evreii deportaţi din Şimleu Silvaniei. Trenurile care au transportat spre Germania pe deportaţi nu au suferit nici un accident, astfel că, numai acelei împrejurări i se datorează că s-au întors acasă atât de puţini evrei, că cei mai mulţi distruşi fiind fiziceşte de foame şi bătăi, au devenit incapabili de muncă şi au fost exterminaţi în lagărul de la Auschwitz.

Stărui şi semnez.

Judecător Martor

Indescifrabil Weinberger Paul

d e p o z i ţ i a

martorului Steiner Martin

comerciant; etatea: 49 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

21 Februarie 1946

[…………………………………………………………………………………………………….]

În toamna anului 1940, a fost în prăvălia mea acuzatul Lazar Iosif, încă atunci, a făcut în prăvălia mea declaraţii antisemite, spunând că evreii trebuie exterminaţi şi că vor fi exterminaţi deoarece va învinge Hitler şi atunci evreii vor fi exterminaţi ca viermii. Dânsul s-a şi mutat apoi în Şimleu Silvaniei, unde şi-a deschis o librărie şi o tipografie, iar în librăria sa a expus opere antisemite şi hitleriste pentru răspândirea cărora a desfăşurat o intensă propagandă. În tipografia sa a angajat ca şi compactor pe Sternberg Ignaţiu; acesta, fiind evreu, a plecat peste câteva săptămâni din serviciu, deoarece nu a putut suporta atitudinea antisemită şi molestările venite de la Lazar Iosif. Acest acuzat a desfăşurat apoi o intensă propagandă antisemită, hitleristă şi a instigat pe toată lumea contra evreilor. A făcut propagandă pentru mişcarea politică a „Crucilor cu săgeţi”. A instigat pe tineri ca să bată pe evrei şi să spargă geamurile caselor evreieşti. Dacă un creştin stătea de vorbă cu un evreu, imediat îl ataca chiar în plină stradă, apostrofându-l că, nu-i este ruşine să stea de vorbă cu un evreu. Ataca pe evrei chiar în plină stradă şi îi repezea. Astfel, pe văduva lui Mittelman a molestat-o şi a apostrofat-o cu epitetul de “curvă evreică” şi a lovit-o în plină stradă. A obţinut pentru lucru, copii evrei pe care îi teroriza încât, chiar şi creştini de bun simţ declarau că este grozav ce face acest călău cu copii evrei şi că le este ruşine chiar şi lor de faptele lui Lazar Iosif. În general, un evreu dacă purta barbă sau perciuni, era imposibil ca, întâlnindu-se în public cu Lazar Iosif să scape de ofensele şi vexaţiunile lui. În Martie 1944, după ce armata germană a ocupat Ungaria, Lazar Iosif şi-a intensificat atacurile, ofensele, vexaţiunile şi atitudinea sa faţă de evrei.

Cu 2 săptămâni înainte de concentrarea evreilor în ghetou, am intrat în prăvălia pălărierului Jozsa Alexandru, unde a intrat apoi şi Lazar Iosif şi acesta imediat a început să facă declaraţii agresive contra evreilor. A declarat că va extermina pe evrei ca şi pe viermi şi că nu va cruţa pe nimeni. A declarat că el ştie cine dintre evrei a ascuns aur şi giuvaericale şi că el va urmări unde şi la cine le-au ascuns şi va avea grijă de dânşii. A mai declarat că, la dânsul nimeni dintre evrei nu şi-a ascuns lucruri preţioase deşi ar fi fost mai potrivit să le ascundă la dânsul, deoarece la dânsul ar fi mai în siguranţă. Jozsa Alexandru văzând această atitudine a lui Lazar Iosif, s-a văzut nevoit să-l cheme la ordine şi să-i pună în vedere ca în prăvălia lui să nu se preteze la astfel de declaraţii agresive contra evreilor. Când evreii au fost adunaţi în ghetoul orăşenesc de la Şcoala primară evreiască din Şimleu Silvaniei, Lazar Iosif a fost acela care a controlat pachetele evreilor cărora dispoziţiile oficiale le-au admis să ducă cu ei în ghetou câte un pachet de 50 kg greutate conţinând alimente, articole de îmbrăcăminte şi alte lucruri strict necesare de uz zilnic; însă Lazar Iosif de la cei mai mulţi evrei le-a luat alimentele şi, astfel evreii în timpul cât au stat aproape 30 zile în ghetoul din comuna Cehei, au fost lipsiţi de alimente şi au flămânzit astfel încât integritatea sănătăţii lor şi integritatea lor corporală a fost distrusă de foame din care cauză, atunci când au sosit în lagărul de la Auschwitz deja erau distruşi şi trupeşte şi sufleteşte şi astfel se explică, că 80% dintre evreii din Şimleu Silvaniei au fost găsiţi la Auschwitz ca fiind incapabili de muncă şi au fost aşezaţi de partea stângă spre a fi exterminaţi prin ardere în crematorii, sau prin asfixiere în camerele de gaze. Lazar Iosif se răstea către evreii cărora le lua pachetele cu alimente: “Jidan puturos, tu nici aşa nu ai nevoie de alimente acolo unde te duci, căci tu şi aşa vei pieri.”

Pe lângă foame, şi bătăile au contribuit în aceeaşi măsură la distrugerea trupească şi sufletească a evreilor din Şimleu Silvaniei închişi în ghetou. Oameni tineri sau de o vârstă nu prea înaintată, răpuşi de foame şi de bătăi, au devenit incapabili de muncă şi au fost exterminaţi în lagărul de la Auschwitz. Din alte părţi, eu m-am convins personal că, evreii în vârstă de la 50-70 de ani care nu au avut de suferit aşa de mult ca evreii din Şimleu Silvaniei, au scăpat cu viaţă, căci păstrându-şi sănătatea şi forţele fizice nu au fost aşezaţi în lagărul de la Auschwitz de parte stângă.

Lazar Iosif a denunţat jandarmeriei pe evreii din Şimleu Silvaniei bănuiţi de el că ar fi avut aur, bani, giuvaericale sau alte lucruri de valoare ascunse şi datorită denunţurilor lui sau făcut percheziţii domiciliare la acei evrei cărora apoi s-a încercat să li se smulgă mărturisiri - prin torturi sau prin alte mijloace barbare de constrângere - cu privire la locul unde şi-au ascuns lucrurile preţioase. Prin această atitudine a lui, Lazar Iosif a devenit călăul evreilor din Şimleu Silvaniei. După indicaţiile lui Lazar Iosif, evreii erau duşi din ghetoul din comuna Cehei la jandarmeria din Şimleu Silvaniei şi acolo, în prezenţa şi la sugestiile lui Lazar Iosif erau constrânşi să mărturisească ascunzişul lucrurilor preţioase. Evreii cărora li s-au luat aceste interogatorii sub torturi, ne-au spus că, la aceste interogatorii cu torturi era prezent Lazar Iosif şi că aceste interogatorii se făceau după indicaţiile şi după sugestiile lui şi el punea la cale pe jandarmi să bată pe evreii aduşi la interogatorii. Evreii care au fost supuşi acestor interogatorii cu torturi, au fost bătuţi unii chiar personal de Lazar Iosif, iar alţii au fost bătuţi de jandarmi după îndemnul lui. În orice caz, au fost cazuri când chiar el personal îi bătea pe nenorociţii de evrei supuşi acestor interogatorii sălbatice. Dânsul dădea jandarmilor lista evreilor care trebuiau supuşi acestor interogatorii cu torturi. Am fost şi eu dus în ghetou la jandarmerie spre a mi se lua interogatoriu, însă am avut noroc cu soţia de plutonier de jandarmi care, era clienta prăvăliei mele şi s-a rugat de jandarmi să nu fiu bătut. Lazar Iosif îndemna pe jandarmi să bată evreii şi le spunea “să nu cruţaţi pe aceşti porci de evrei, ci să-i bateţi ca să divulge ascunzişul lucrurilor preţioase pe care le-au ascuns.” În timpul interogatoriilor, unii evrei erau duşi acasă la ei şi acolo au fost bătuţi cu ocazia percheziţiilor domiciliare care li s-au făcut.

Cei care au suferit torturile acestor interogatorii au spus că, interogatoriile s-au făcut de cele mai multe ori, în prezenţa şi după sugestiile lui Lazar Iosif, iar pe cei interogaţi, jandarmii i-au bătut după îndemnul lui Lazar Iosif, ba pe unii din cei interogaţi i-a bătut chiar dânsul personal. Am auzit că în cursul acestor interogatorii au fost bătuţi crunt fraţii Samuel Alexa şi Samuel Iosif, precum şi mama lor în etate de peste 70 de ani. Samuel Iosif a primit ceva pâine şi caşcaval de la comerciantul Demjen şi observând aceasta jandarmii, au dispus ca evreii prezenţi atunci să-şi golească imediat buzunarele, însă Samuel Iosif nu a scos din buzunar pâinea şi caşcavalul, deoarece fiind flămânzit, voia să le păstreze pentru a-şi potoli foamea. Au fost bătuţi comerciantul Engel Samuilă, fiica sa Engel Ileana şi ginerele să Weisz Eugen. A fost bătută soţia lui Rozenberg Adalbert care a primit 100 de lovituri cu bastonul de cauciuc peste tălpile picioarelor încât nu se mai putea încălţa deloc, căci dacă îşi trăgea încălţămintea în picioare, imediat ţâşnea sângele din rănile de la tălpile picioarelor şi sângele trecea prin încălţăminte. A fost bătută şi soţia lui Jozsef Elias. La bătăile aplicate celor de mai sus, eu nu am fost prezent, ci am auzit de la dânşii ce torturi grozave au suferit.

Jandarmii au mai bătut grozav pe Goldglanz Mauriţiu, pe soţia şi pe fiica lui, ultimele două fiind legate cu cătuşe una de alta şi cătuşele le erau atât de strânse pe mâini, încât li s-au înnegrit mâinile şi după ce li s-au luat cătuşele, eu le-am făcut masajul la mâini pentru ca să le revină circulaţia sângelui în mâini. Pe Goldglanz Mauriţiu, jandarmii l-ai bătut crunt peste tălpile picioarelor încât i s-au umflat picioarele, era plin cu răni de tălpile picioarelor şi nu putea umbla decât numai desculţ şi astfel, după această bătaie, a trebuit să meargă desculţ din oraşul Şimleu Silvaniei până în ghetoul din comuna Cehei, respectiv eu nu ştiu cum s-a reîntors în ghetou în ziua când a fost bătut aşa crunt, însă a doua zi dimineaţa a fost din nou dus din ghetou până la jandarmeria din Şimleu Silvaniei şi, din cauză că pe piciorul umflat de lovituri nu a putut trage încălţăminte, a fost nevoit ca drumul de la ghetou până la jandarmerie - care este de vreo 4 km - să-l parcurgă mergând pe jos, desculţ prin noroi şi a fost supus unui nou interogatoriu la jandarmerie, unde l-au bătut jandarmii şi, cu acea ocazie, am văzut cum Lazar Iosif l-a pălmuit o dată pe Goldglanz Mauriţiu şi l-a lovit o dată cu piciorul, apoi l-au dus de acolo jandarmii, cărora Lazar Iosif le-a pus în vedere să aibă grijă şi să-l aranjeze cum se cade pe Goldglanz Mauriţiu, pe care apoi l-au bătut atât de crunt încât seara nu a mai putut merge pe jos până la ghetou, şi a fost dus acolo cu căruţa, însă eu nu am văzut când l-au bătut jandarmii. Am auzit când Lazar Iosif s-a răstit către Goldglanz Mauriţiu cu cuvintele: “Jidan puturos, nici acum nu vrei să declari unde ţi-ai ascuns aurul, însă am să te învăţ eu minte să nu minţi”, căci Goldglanz Mauriţiu susţinea într-una că el nu are ascuns nimica. Evreii care au fost bătuţi cu bastonul de cauciuc peste tălpile picioarelor, s-au plâns că, după bătaie au fost puşi să umble desculţi pe nisip şi pe pietriş pentru ca să nu li se umfle picioarele, însă totuşi, după ce au ajuns în ghetou, li s-au umflat picioarele şi nu se puteau încălţa, iar unii cum era soţia lui Rosenberg Adalbert, nici nu puteau sta pe picioare.

Tâmplarul Madár Iuliu din Şimleu Silvaniei, mi-a povestit că, odată mergând cu o evreică pe stradă, l-a atacat Lazar Iosif că de ce se plimbă cu o evreică şi l-a ameninţat că va avea el grijă ca creştinii să nu fie în societatea evreilor şi să nu-i considere pe aceştia, adică pe evrei drept oameni.

Zugravul Ölvedi Iosif din Şimleu Silvaniei mi-a povestit că, atunci când Lazar Iosif a luat toate pachetele de la dr. Keller Samuilă cu ocazia controlării pachetelor la ghetoul din şcoala evreiască, el a intervenit în favoarea lui Keller Samuilă şi l-a rugat pe Lazar Iosif să nu-i ia acestuia toate pachetele. Atunci, Lazar Iosif s-a răstit la el, că de ce intervine pentru un evreu şi l-a lovit cu piciorul în fund pe Ölvedi Iosif. Apoi, tot Ölvedi Iosif mi-a povestit că a văzut cum pe timpul acela, Mozes Ernestin care era concentrat la un detaşament de lucru, fiind acasă în concediu, odată, ieşind din cofetărie a fost bătut de către Lazar Iosif.

Odată, trecând pe strada de lângă biserica romano-catolică din Şimleu Silvaniei, am văzut că un grup de levenţi evrei lucra la curăţirea împrejurimilor acelei biserici, iar Lazar Iosif îi supraveghea şi ţipa la ei în mod înspăimântător şi-i ameninţa cu un baston ce-l avea în mână. Odată, în faţa prăvăliei de textile a lui Vass Francisc, am auzit cum, către fetiţa acestuia Lazar Iosif a pus întrebarea: “ce face mama ta evreică?” la care soţia lui Vass Francisc care a auzit aceasta, a ripostat cu cuvintele: “Eu nu sunt evreică şi chiar dacă aş fi, nu mi-ar fi ruşine de aceasta, însă ce vrei d-ta de la mine atunci când ştiu că bunicul dumiatale a fost evreu.” Lazar Iosif auzind acestea, s-a înfuriat şi s-a repezit la soţia lui Vass Francisc ca să o bată, însă dânsa nu s-a lăsat bătută, ci a ridicat metrul cu care se măsoară stofele şi s-a pus astfel în gardă contra intenţiei agresive a lui Lazar Iosif.

Am auzit şi eu că, bunicul dinspre tată al lui Lazar Iosif ar fi fost evreu şi că ar fi fost chiar haham într-o comună de lângă Sărmăşag, însă unii membri din familia lui Lazar Iosif au distrus actele şi documentele din care rezulta originea evreiască a lui Lazar Iosif. Am auzit că, dacă întâmplător intra un comis voiajor evreu în librăria lui Lazar Iosif, acesta îl alunga din librărie cu brutalitate şi pălărierul Iozsa Alexandru mi-a povestit că a fost martor ocular la o astfel de scenă penibilă când un comis voiajor evreu a fost alungat din librărie de Lazar Iosif iar Iozsa Alexandru l-a compătimit atât de mult pe acest comis voiajor încât l-a chemat la el şi a cumpărat de la el ceva lucruri, spre a-l despăgubi întrucâtva pentru situaţia penibilă în care l-a pus atitudinea agresivă a lui Lazar Iosif.

Citindu-i-se stăruie şi semnează

Judecător Martor

Indescifrabil Steiner Martin

d e p o z i ţ i a

martorului Izsak Dezideriu

comerciant; etatea: 20 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

12 Decembrie 1946

[…………………………………………………………………………………………………..]

După internarea evreilor în ghetou, am fost adunaţi din ghetou un număr de 50 de tineri evrei, şi noi aveam datoria de a construi barăci. Pentru construirea barăcilor, noi trebuia să venim în oraş la depozitele de lemn ale evreilor şi de acolo să ridicăm lemnele.

Noi eram obligaţi să scoatem din pământ stâlpii. Câte doi, eram obligaţi să scoatem câte un stâlp din pământ, după ce săpam aproximativ 20 cm adâncime, apoi legam stâlpul de un lanţ şi trebuia astfel să-l smulgem din pământ. Dacă cineva dintre noi nu reuşea să scoată stâlpul destul de repede, era bătut cu bucăţi de lanţuri de către Szabo Adalbert, azi funcţionar la primăria oraşului.

Noi, în ghetou, primeam numai 160 gr de pâine pe care o luau părinţii noştri; lucram toată ziua, fără să ni se dea ceva de mâncare; seara când ne întorceam în ghetou, primeam câte ½ kg de supă de fasole între-o zi, iar în alta aceeaşi cantitate de cartofi plus 160 gr de pâine.

Cu o săptămână înainte de a fi transportaţi, după ce mai întâi timp de două săptămâni am fost flămânziţi şi munciţi din greu la construirea barăcilor, unul dintre noi şi anume Heimlich David, în vârstă de 18 ani, fiind în oraş, nu ştiu prin ce împrejurări a reuşit să facă rost de nişte pâine şi a voit să cumpere pentru noi cam 20 buc de pâine. Nu ştiu prin ce împrejurări, soldaţii care ne păzeau au observat că acesta vrea să cumpere pâinea, ne-au adunat pe toţi, ne-au dus în curtea poliţiei; ne-au pus [ …. ] cu faţa către perete, cu obligaţia de a sta drepţi şi să nu ne mişcăm. Unul dintre noi, Heimlich unchiul [celui –nn]care găsise pâine, în etate de vreo 70 ani, tatăl a 6 copii, care avea hernie, nu a putut rezista şi s-a mişcat; atunci, un soldat observând aceasta, l-a lovit cu piciorul în testicule încât acela a căzut imediat în nesimţire.

În timp ce intram în curtea poliţiei, bănuind că vom fi percheziţionaţi, unul dintre noi, anume Roth Emil, a azvârlit în lada de gunoi suma de 800 de pengő, pentru a nu fi găsită la el. Când însă a aruncat banii, fiindcă erau şi ceva bani mărunţi, soldaţii au auzit că a aruncat cineva bani mărunţi. Au căutat în lada cu gunoi, {dar} n-au găsit banii.

Consecinţa acestui fapt a fost că am fost bătuţi toţi, pe rând şi ni s-au luat la percheziţia făcută, toate obiectele noastre care reprezentau ceva valoare şi banii. Ne-au bătut cu bastoane de cauciuc şi cu palmele, lovind unde nimereau. În modul cel mai barbar a fost brutalizat Roth Emil, în faţa căruia s-au aşezat trei soldaţi cu baionetele întinse spre el, în timp ce un alt soldat îl lovea cu bastonul de cauciuc peste tot corpul. Din cauza acestei bătăi, acesta a fost bolnav tot timpul în ghetou şi când a ajuns la Auschwitz, a murit, fără să fi fost selecţionat pentru gazare.

Cu această ocazie trei au fost arestaţi; unuia i se imputa că a dat unui soldat 20 pengő ca să-i cumpere ţigări; al doilea, că trebuia să primească un pachet de alimente, iar al treilea, Heimlich, pentru motivul că a trebuit să cumpere pâine.

După ce am stat 5 ceasuri în poziţie de drepţi, cu faţa la perete şi după ce ne-au percheziţionat, pe cei rămaşi, 47 la număr, ne-au dus iarăşi la muncă şi, cam pe la 7 seara am pornit înapoi spre ghetou în coloană de marş prin oraş şi obligaţi să căutăm [ ... ]. Când am ajuns la capătul oraşului ne-au obligat să facem culcări; să ne târâm pe burtă că vin avioane inamice etc, şi acela care nu executa conform pretenţiilor jandarmilor, primeau bătaie.

Când am ajuns la ghetou, i s-a adus la cunoştinţă lui Krasznai incidentul de la primărie şi atunci, comandantul de jandarmi, un căpitan şi un plutonier major, în prezenţa lui Sarkadi care era îmbrăcat civil, după ce s-au sfătuit cu Krasznai, a chemat pe Brot Francisc, inginer arhitect evreu, şi l-a obligat să facă o spânzurătoare de trei metri înălţime şi 12 metri lungime.

În timp ce inginerul lucra la ridicarea spânzurătorii, noi eram obligaţi să ne aşezăm unul în dreptul celuilalt şi să ne lovim cu palmele unul pe altul. Apoi am fost obligaţi să facem „broasca” până am leşinat.

Apoi, a chemat 50 de poliţişti evrei din ghetou, şi la fiecare i-a dat, cu ajutorul jandarmilor, câte 25 la fund, după ce dădeau jos pantalonii. Ne-au obligat să sărim capra şi acela care nu sărea destul de bine sau nu dădea celui din faţa lui palma [ …. ] primea bătaie, palme şi lovituri de picior chiar şi în cap. Apoi, pe toţi cei 47 de inşi deodată, ne-au legat cu mâinile la spate şi apoi ne-au legat de mâini de spânzurătoarea făcută de arhitectul Brot. Între timp, controlau dacă nu atingeam cu picioarele pământul. Au fost chemaţi medicii evrei ca să verifice pulsul. Dacă cineva leşina, era dezlegat, era udat cu apă şi după ce-şi revenea, era spânzurat din nou. Pe noi ne-au legat cu curelele de rugăciuni. Aproape fiecare dintre noi a ajuns în ghetou leşinat.

A doua zi, deşi aproape fiecare era bolnav şi cu capul umflat, ne-au dus din nou la muncă.

De faţă la aceste schingiuiri au fost Krasznai Vasile, căpitanul de jandarmi, locotenentul de jandarmi. Şeful poliţiei Pates, plutonierul Santach. Membrii sfatului evreiesc şi părinţii noştri erau obligaţi să asiste la această schingiuire.

Inginerul Kamacsay, în calitate de inginer al primăriei, a designat locul pentru ghetou, pentru bucătăria din ghetou, care era la 12 metri depărtare de closetul deschis designat atât femeilor cât şi bărbaţilor; locul şi mărimea closetului, iar tinerii evrei am executat aceste lucrări, în parte sub supravegherea lui directă.

Odată, într-o vineri spre seară, a obligat împreună cu Krasznai, să se desfacă corturile făcute de evreii din provincie, spunând că este pericol de foc. În realitate era aproape de lucrurile lor. S-au desfăcut aceste corturi şi toată noaptea, evreii din provincie, bărbaţi, femei şi copii au dormit pe ploaie în câmp, fără acoperiş. A doua zi apoi au permis refacerea corturilor în alt loc.

Am fost odată bătut în camera de tortură a ghetoului pentru a declara unde au ascuns fraţii Stern bijuteriile, deoarece eu am fost conducătorul prăvăliei lui Stern.

Am fost obligat să mă descalţ, să mă culc jos pe pământul gol, unde deja se făcea noroi din cauza apei cu care erau udaţi cei leşinaţi; camera era cu pământ şi am fost bătut la tălpi până mi s-au umflat picioarele. Abia m-am putut duce pe picioare. Apoi au luat-o la rând pe Stern Magda. Cu aceasta s-a întâmplat următorul lucru. Pentru a nu fi găsite la ea, mi-a dat două inele să le arunc în closet, să nu trebuiască să le predea. Eu le-am ascuns sub un coteţ de găini. Când au chemat-o s-o asculte, am sfătuit-o să spună că cele două inele erau ascunse sub coteţ, ca să nu o mai bată, căci îmi era milă de ea.

Ea a spus aceasta jandarmilor care o ascultau şi aceştia imediat au plecat în oraş, au luat cu ei pe Vida Ioan, funcţionar la primărie şi un oarecare Kovacs Mihai; s-au dus să caute inelele şi cum nu au găsit inelele, au plecat cu bicicleta după ea şi au obligat-o să fugă din ghetou între cele două biciclete până în oraş la fosta locuinţă, să arate unde sunt inelele. Acasă au căutat inelele sub coteţ şi apoi au luat-o la interogatoriu pentru a declara celelalte valori. În casă, au dezbrăcat-o complet şi o ameninţau cu bătaia.

Când a venit înapoi, mi-a spus plângând despre această întâmplare. Eu personal n-am văzut decât când au dus-o din ghetou.

Când trebuia să plecăm în ghetou, în ziua de 3 Mai 1944, eu am voit să vorbesc cu părinţii, deoarece locuiam cu ei. Când fugeam la părinţii mei, am fost văzut de tânărul levent Farmati Alexandru şi acesta a început să mă bată cu patul armei.

Ştiu că, Moscovici Sana, în timp ce evreii au fost internaţi în ghetou, a fost dus din ghetou după cât îmi aduc aminte pentru a face declaraţie cu privire la un butoi cu ulei pe care l-ar fi ascuns. Cu ocazia interogatoriului, Farmati Alexandru, cu o lumânare a ars părţile păroase de la subsuori, nu-mi amintesc precis dacă a ars părul de pe întregul corp; ştiu însă precis că a fost ars la subsuori căci chiar eu am văzut rana de la subsuori. Era o rană mare şi, din cauza ei nici nu putea mişca mâna. Moscovici Sana mi-a spus că Farmati l-a ars cu lumânarea în casă la Moscovici, când îl interoga.

Din cauza apei proaste, aproape toţi evreii din ghetou au avut diaree. Aveam în ghetou o singură fântână, care deservea 7 000 de persoane.

Un oarecare Scheiter Mihai sau Paul, un om mai în vârstă, a ascuns în timpul ghetoului trei evrei. Ştiu că aceştia au fost ascunşi de Scheiter, căci personal Scheiter mi-a spus. Cu această ocazie, mi-a mai spus că, după eliberarea oraşului, când i-a făcut cunoscut faptul, moşierul Brandt Iosif i-a făcut reproşuri spunând că “ a adus ruşine pe naţiunea maghiară ascunzând trei evrei”.

În timp ce eram în ghetou, Krasznai a interzis evreilor să se roage şi cine era prins, era spânzurat cu mâinile la spate. Astfel, pentru un asemenea fapt, a fost legat de stâlp bătrânul Pasternac Samuil de 70 de ani.

Eram de faţă când acest bătrân a fost legat cu mâinile la spate şi apoi atârnat de un pom, [ …], până când a leşinat.

Ştiu că pe o femeie din Ceheiu Silvaniei au bătut-o din ordinul lui Krasznai, bătăuşul fiind Sarkadi, încât în urma bătăii a înnebunit şi a ordonat medicilor să o otrăvească. Nu ştiu dacă medicii au otrăvit-o, căci pe noi după câteva zile ne-a deportat, spitalul fiind cel din urmă care a fost evacuat.

Numita Duha Irina a percheziţionat pe sora mea la şcoala evreiască din Şimleu, făcându-i percheziţie vaginală cu atâta brutalitate, încât a stat în pat respectiv jos în ghetou mai multe zile, nefiind măcar în stare să meargă după mâncare. Până în prezent, sora mea încă nu s-a întors.

Ştiu că, din cauza percheziţiilor vaginale făcute de această fată, mai multe fete de evrei au fost bolnave timp îndelungat spre exemplu: Brodt Ibolya, sora ei Eva şi Brodt Gita.

Ajutorul lui Krasznai era un notar dintr-o comună vecină al cărui nume îmi scapă. Şi acesta brutaliza pe evrei însă în mod mai discret.

Altceva nu am de declarat.

După citire stăruie şi semnează.

Judecător Martor

Indescifrabil Izsak Dezideriu

d e p o z i ţ i a

martorei soţia lui Csengery Francisc

comerciant; etatea: 30 ani; domiciliul: Şimleu Silvaniei

14 Februarie 1946

[…………………………………………………………………………………………………….]

Încă cu mult înainte de verdictul de la Viena, o comunitate evreiască din Ungaria a cerut comunităţii religioase evreieşti din Şimleu Silvaniei să cerceteze dacă nu se găseşte cumva un ascendent evreu printre ascendenţii lui Lazar Iosif deoarece dânsul desfăşura în Ungaria o activitate antisemită foarte intensă şi, existând versiunea că ar fi avut un bunic evreu s-a căutat că, producându-se dovezi concrete în privinţa aceasta, dânsul să fie ţinut în şah cu existenţa unei astfel de dovezi. În timpul ocupaţiei ungare, Lazar Iosif mereu mă apostrofa pe stradă cu expresii injurioase şi triviale, îmi striga că sunt evreică puturoasă şi striga după mine că jidanii trebuie să coboare de pe trotuar şi să nu umble pe trotuar ci numai pe drum, pe unde umblă vitele.

Odată eram în prăvălia lui Cernea Alexandru şi era acolo şi Lazar Iosif care profera expresii murdare la adresa evreilor şi a întrebat pe Cernea Alexandru dacă a auzit că toţi evreii de la 18 până la 60 ani, vor fi duşi în Ucraina. Eu am plecat mâhnită din prăvălie, deoarece erau deja deportaţi în Ucraina soţul şi fratele meu şi trei cumnaţi ai mei. A doua zi, mergând din nou în prăvălia lui Cernea Alexandru, i-am spus acestuia că nu sunt curioasă de observaţiile lui Lazar Iosif şi l-am întrebat dacă nu vor fi duşi şi aceia care au printre bunici unul care să fi fost evreu. Probabil că Cernea Alexandru i-a comunicat cele spuse de mine lui Lazar Iosif care, drept răzbunare, cu altă ocazie iar m-a apostrofat cu expresii triviale şi insultătoare, m-a ameninţat că o să mă înveţe pe mine şi că o să o păţesc eu şi că o să-mi arate mie, şi după aceasta m-a persecutat şi insultat mereu cu şi mai multă pornire.

Astfel, cu ocazia percheziţiilor făcute în ghetoul de la şcoala evreiască, ne-a luat toate lucrurile, toate alimentele precum şi pantofii buni ai copiilor mei, astfel că am fost nevoită să-mi duc copiii în ghetou încălţaţi cu ghete rupte şi Lazar Iosif m-a ameninţat atunci că o să mă înveţe pe mine, m-a apostrofat cu expresia “curvă de evreică”, m-a lovit odată cu pumnul în piept, mi-a smuls din deget inelul de cununie declarând că nu-i trebuie inel unei jidoavce şi inelul nici nu
l-am mai văzut apoi, şi mi-a luat şi ceasul pe care însă mi l-a restituit şi pe care l-am predat apoi celui încredinţat cu preluarea giuvaericalelor de la evrei.

Când s-a luat măsura concentrării evreilor în ghetou, s-a dispus că fiecare persoană poate să ia cu sine un pachet cu greutatea până la 50 kg, dar cu ocazia percheziţionării ne-au fost luate lucrurile din pachete. Atfel, eu am luat cu mine o cantitate mai mare de săpun ca să am cu ce spăla copiii, însă Lazar Iosif cu ocazia percheziţionării mi-a luat tot săpunul şi a dat din el şi unui soldat german care se afla acolo. Deşi l-am rugat să-mi lase talpa pe care o aveam pentru pingelele copiilor, căci încălţămintea copiilor era ruptă, totuşi mi-a luat-o declarând că o să le dea el pingele la copii mei. Lazar Iosif nu avea nici o funcţiune publică ci toată activitatea lui contra evreilor a desfăşurat-o ca voluntar, din zel personal.

Când au fost adunaţi evreii de la ghetoul de la şcoala evreiască, un grup de bărbaţi evrei au rostit rugăciuni şi, pentru aceasta, Lazar Iosif i-a pedepsit cu aceea că i-a aşezat cu faţa la perete şi i-a obligat să stea astfel toată după amiaza până seara, nemişcaţi şi, în spatele lor, Angya Ioan a tras mai multe focuri dintr-o armă ca să-i sperie şi, speriaţi de împuşcături evreiii se uitau în jur să vadă ce se întâmplă şi, atunci, Lazar Iosif i-a bătut cu un baston pentru că se mişcau şi l-a bătut rău şi pe hahamul care se afla în acel grup. Civilii cum a fost Lazar Iosif s-au purtat cu mult mai brutal şi mai barbar decât ostaşii germani SS. Krasznai Vasile, Lazar Iosif şi căpitanul de jandarmi din Şimleu Silvaniei al cărui nume nu-l ştiu, au fotografiat evrei în lagărul din Cehei în timp ce erau la closet şi i-a fotografiat şi mai înainte când erau adunaţi în curtea şcolii evreieşti.

Krasznai Vasile organiza chefuri la reşedinţa lui din ghetou precum şi la cafeneaua condusă de proprietarul Teglas şi la aceste chefuri lua parte şi Lazar Iosif şi la aceste chefuri erau puse să danseze dezbrăcate fete de evrei. Krasznai Vasile din ghetoul din Cehei repeta des că Ioşca, adică Lazar Iosif, zice că evreilor le mergea prea bine în ghetou.

Lazar Iosif a luat parte activă la organizarea şi conducerea ghetoului şi a fost mâna dreaptă a lui Krasznai Vasile. Când evreii au fost duşi din ghetoul de la şcoala evreiască în ghetoul de la Cehei, evreii slabi şi bolnavi şi copiii au fost duşi cu maşinile, însă Lazar Iosif le-a interzis multor copii şi multor oameni slabi sau bolnavi să se urce în maşini, declarând că ei pot să meargă şi pe jos, aşa că, cu maşinile au fost duşi numai aceia care erau în imposibilitate de a se mişca. Tatăl meu avea la un picior, pe talpa piciorului nişte bătături dureroase din cauza cărora nu putea încălţa pe acel picior decât papuci de casă, având gheata numai pe celălalt picior şi, totuşi Lazar Iosif nu l-a lăsat să plece cu maşina la ghetoul din Cehei.

Klerman Ludovic împreună cu soţia sa, au dus cu ei 2 plapumi, 2 perne împachetate într-un pled şi 2 geamantane care conţineau diferite lucruri ca rufe şi alimente, însă Lazar Iosif le-a lăsat numai o pernă, pledul şi o cămaşă şi un ştergar luate dintr-un geamantan, iar cealaltă pernă, cele 2 plăpumi şi cele 2 geamantane cu ce conţineau, le-a luat el.

În ghetoul din Cehei era o aşa-zisă cameră de torturi, unde erau interogaţi evreii spre a divulga unde şi-au ascuns bijuteriile. În acea cameră era un fel de divan acoperit cu o pânză pe care erau culcaţi cei interogaţi şi bătuţi cu bastoane de cauciuc peste fund şi peste tălpile picioarelor, şi acolo a fost bătut şi tatăl meu. La aceste interogatorii cu bătăi a asistat şi Lazar Iosif care a bătut pe mulţi evrei supuşi interogatoriului. Am auzit că Lazar Iosif a bătut crunt şi pe Klerman Adalbert, comerciant de piei, pentru a-l sili să divulge locul ubde şi-a ascuns bijuteriile şi l-a bătut atât acasă cât şi la jandarmerie.

Un tânăr din Jibou, dintr-o familie Weisz al cărei cap de familie era învăţător, mi-a povestit că, în lagărul de la Auschwitz, dânsul împreună cu familia lui Flaişman Herman, comerciant de textile din Şimleu Silvaniei, au fugit din ghetoul de la Cehei şi s-au ascuns în preajma oraşului în cătunul Bic şi, atunci, autorităţile ocupante au fixat un mare premiu pentru cei care îi vor prinde şi, într-adevăr au şi fost prinşi şi au fosr aduşi la jandarmerie unde auzind despre această captură senzaţională, a şi venit imedait Lazar Iosif şi a luat la bătaie pe Flaişman Herman fiindcă Lazar Iosif nu era mulţumit cu bătaia pe care o aplicau jandarmii. Lazar Iosif l-a dus pe Flaişman Herman în cazarma armatei din localitate şi pe drum şi la cazarmă l-a bătut pe Flaişman Herman.

Lazar Iosif a bătut-o crunt pe Stern Magdalena, după ce mai întâi a dezbrăcat-o, şi aceasta a făcut-o pentru că în pivniţa casei familiei Stern a găsit îngropată o casetă conţinând scrieri sioniste şi Lazar Iosif ar fi dorit poate să găsească bijuterii. Stern Magdalena a venit apoi în ghetou bătută şi, din cauza bătăii suferite, a zăcut.

Erau puşi copii levenţi, chiar şi în vârstă de 10 ani, să supravegheze pe evrei când împachetau, pentru ca nu cumva să ia cu ei pachete mai grele de 50 kg. Aceşti copii au avut o atitudine antisemită, dând dovadă de un zel exagerat produs sub influenţa atmosferei criminale de Lazar Iosif şi de alţii de alţii de teapa dânsului.

În ghetoul din Cehei noi am flămânzit, deoarece mâncare primeam numai odată pe zi, la amiază, şi atunci numai ceva supă de fasole sau de cartofi, însă erau zile când nu ni se dădea nimic de mâncare şi când ni se spunea că evreii trebuie să predea alimentele ascunse căci, numai astfel vor avea ce să mănânce. Evreii care erau aduşi din provincie, adică din comunele rurale, nu au fost percheziţionaţi, aşa că au putut aduce şi au putut ascunde alimente iar noi, cei din oraşul Şimleu Silvaniei, cărora cu ocazia percheziţiei, la care a luat parte şi Lazar Iosif, ni s-au luat alimentele, ne împrumutam cu alimente de la evreii aduşi din comunele rurale; ba se întâmplau cazuri că li se furau acestora alimentele de către cei flămânzi. Din cauza flămânzirii, 70% dacă nu mai mulţi au slăbit grav, astfel încât au rămas numai piele şi oase şi astfel au fost duşi în lagărul de la Auschwitz, unde cei capabili de muncă au fost aşezaţi la dreapta şi au rămas în viaţă, dar şi aceştia numai în parte, iar cei incapabili de muncă au fost aşezaţi în partea stângă şi au fost exterminaţi în ziua sosiri, prin ardere în crematoriu.

Majoritatea evreilor din Şimleu Silvaniei era grozav de slăbită şi era astfel incapabilă de muncă din cauza flămânzirii pe care a îndurat-o în ghetoul din Cehei, şi acestei împrejurări i se datoreşte că majoritatea evreilor din Şimleu Silvaniei a fost exterminată în lagărul de la Auschwitz, chiar în ziua sosirii lor căci fiind incapabili de muncă din cauza foametei, au fost aşezaţi în partea stângă. [Această gravă situaţie s-a datorat - nn], regimului de flămânzire la care au fost supuşi evreii în ghetoul din Cehei prin procedeele atât de neumane şi necivilizate organizate şi aplicate de Krasznai Vasile şi de Lazar Iosif - autorii tuturor acestor fărădelegi.

Era atât de mare deosebirea între ghetoul de la Cehei şi celelalte ghetouri din Transilvania de Nord încât, {unele} persoane în etate duse în ghetouri din alte localităţi – de exemplu Oradea sau Cluj – deşi erau oameni bătrâni, deoarece nu au flămânzit, [când au ajuns - nn] în lagărul de la Auschwitz s-a apreciat că sunt capabili de muncă şi astfel au fost aşezaţi în partea dreaptă şi au scăpat cu viaţă.

……………………………………………………………………………………………

În vederea călătoriei noastre la Auschwitz, eu am economisit câteva bucăţi de pâine pentru ca, în timpul călătoriei noastre, să am ce să dau să mănânce copiilor, dar cu ocazia percheziţionării în vederea îmbarcării în vagon, cei care m-au percheziţionat au voit să i-a de la mine şi aceste câteva bucăţi de pâine şi mi le-au lăsat numai după multe rugăminţi. Călătoria până la Auschwitz a durat de Luni până Vineri şi pentru toată durata acestei călătorii, o persoană a primit o raţie de 40 deca de pâine care a fost distribuită în ghetoul de la Cehei înainte de plecare, ba în timpul distribuirii raţiilor de pâine între cei îmbarcaţi în vagoane, s-a ajuns acolo că nu a mai rămas pâine de distribuit căci s-a epuizat stocul şi astfel au rămas vagoane pentru care nu s-a mai ajuns pâine şi cei îmbarcaţi în acele vagoane, nu au primit pâine de loc.

Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.

Judecător Martor

Indescifrabil Soţia lui Csengery Francisc

În continuare adaugă: în ghetoul de la Cehei, nu l-am văzut pe Angya Ioan, însă chiar dacă va fi venit acolo, eu nu am avut posibilitatea ca să-l văd deoarece, de frica lui Lazar Iosif, eu stăteam mai mult ascunsă în barăcile în care locuiam noi în ghetou. Nu ştiu să se fi distribuit lapte de către autorităţi pentru copiii din ghetou, însă o singură dată li s-a dat evreilor din ghetou o sticlă de lapte care însă era alterat şi nu putea fi consumat. La bucătăria unde se găteau mâncări pentru personalul ghetoului, erau pregătite şi mâncări alese pentru jandarmii şi ostaşii care păzeau ghetoul şi pentru Krasznai Vasile şi ajutoarele sale.

Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.

Judecător Martor

Indescifrabil Soţia lui Csengery Francisc