DEZBATERI  PARLAMENTARE

 

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 7 octombrie 2008

 

            45.             Alocuţiuni consacrate comemorării Holocaustului. (sesiune solemnă.)         

 

                       

 

Domnul Bogdan Olteanu:

                          ................................................

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Stimaţi colegi,

 

Vă propun să ne oprim aici cu dezbaterile, urmānd să reluăm la ora 15,00.

 

Vă reamintesc că pe lāngă proiectele de respingeri pe care le avem pe ordinea de zi, avem şi raportul Comisiei de anchetă asupra activităţii Curţii de Conturi, pe care va trebui să-l finalizăm astăzi, urmānd a fi supus votului final māine.

 

Īn continuare, rog liderii de grup să-şi invite colegii īn sală.

 

La ora 12 fix vom īncepe sesiunea solemnă.

                       

 

- după pauză -

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Bogdan Olteanu:

 

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

 

Vă rog să luaţi loc īn bănci, pentru a putea īncepe şedinţa.

 

Rog liderii de grup să-şi invite colegii īn sală.

 

Ne pregătim să īncepem. Vă atrag atenţia că este vorba de o sesiune solemnă. De aceea vom īncepe cu intonarea Imnului de Stat al Romāniei.

 

Stimaţi invitaţi,

 

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

 

Declar deschisă Sesiunea solemnă a Camerei Deputaţilor consacrată comemorării Holocaustului.

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

(Se intonează Imnul naţional "Deşteaptă-te, romāne!".)

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Bogdan Olteanu:

 

Doamnelor şi domnilor,

 

Īn deschiderea acestei Sesiuni solemne, are cuvāntul domnul Aurel Vainer, deputat, preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din Romānia.

 

Domnule deputat, aveţi cuvāntul.

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Aurel Vainer:

 

Stimate domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

 

Stimaţi colegi deputate şi deputaţi,

 

Vă mărturisesc că sunt cuprins de o specială emoţie īn această zi. De altfel, orice urcare la tribuna Parlamentului ne dă o stare emoţională puternică. Este normal. Suntem la o īnaltă tribună a unui for extrem de important īn sistemul democraţiei romāneşti şi nu ne putem afla doar īn vorbă.

 

Aşadar, o să vă rog să mă scuzaţi dacă vor apare unele accente īn care emoţia mă va domina.

 

Aş face o remarcă, dar colegială, absolut colegială.

 

Există un vechi dicton latin: "non multa sed multum". De aceea, vă mulţumesc tuturor celor prezenţi şi cred că cei care nu sunt de faţă, nu se vor simţi chiar atāt de bine īn viitor. Īn fond, este o şedinţă solemnă, pentru a marca, a vorbi despre un fenomen grav, o tragedie a poporului evreu din Europa, a evreilor din Romānia, dar şi a romilor şi, de fapt, a tuturor popoarelor care cred īn puterea şi valoarea fiinţei umane.

 

Aşadar, nu putem să nu īncepem să spunem că din anul 2004 a devenit o tradiţie ca īn Romānia să comemorăm holocaustul care a avut loc īn anii prigoanei fascisto-legionare, īn anii dictaturii antonesciene, īn anii celui de al doilea război mondial.

 

Holocaustul este o pagină a istoriei poporului romān care nu poate fi omisă. Ea trebuie să fie prezentă, aşa cum īn viaţa reală holocaustul a fost prezent. Ne doare, ne doare pe noi care am pierdut sute de mii de suflete, de confraţi, dar cred că ne doare pe noi, ca romāni, īn ansamblu.

 

Nu putem admira fapte de crimă, fapte de violenţă, de degradare umană la care au fost supuşi evreii īntr-o anumită parte a istoriei, īntr-o anumită parte a perioadei de referinţă şi romii din ţara noastră.

 

Nu intru īn detalii. Cifrele sunt variabile. Sunt īnsă semnificative, oricum am dori să luăm. Şi există o veche vorbă care spune: dacă ai omorāt măcar o fiinţă romānească, eşti vinovat. Ca atare, punem un număr mai mare sau mai mic, nu vom stabili cu exactitate istoria aşa cum a avut loc. Īn mod cert, multe, multe victime pe teritoriul Romāniei, multe, multe victime pe teritoriul Basarabiei şi al unei părţi din Ucraina ocupată īntr-o vreme de trupele romāne.

 

A fost greu, grav. Mie īmi vine foarte greu să vorbesc, pentru că aparţin poporului romān, deopotrivă ca şi poporului evreu. Şi apropo de acest lucru, noi vom dezbate, probabil, o lege privind obligaţia din partea minorităţilor naţionale de a semna un fel de angajament de loialitate.

 

Stimaţi colegi,

 

Nu este nevoie de acest lucru. Vă rog să mă credeţi că eu şi evreii din Romānia avem această fidelitate foarte puternică faţă de Statul romān īn care ne-am născut, am crescut, ne-am dezvoltat, am trăit cu bune şi cu rele. E drept, avem şi o fidelitate faţă de patria noastră ancestrală, Statul Israel. Nu ne īmpiedică, īnsă, să ne arătăm buni romāni īn toate situaţiile.

 

Īn altă ordine de idei, aş dori să spun că Parlamentul Romāniei - şi cred că aici este rolul meu de parlamentar şi de reprezentant al populaţiei evreieşti - şi-a făcut datoria faţă de supravieţuitorii holocaustului, faţă de memoria holocaustului din Romānia. Īn mod clar şi cert, noi, cei din Parlamentul Romāniei, am votat legi care consemnează cu putere că nu este permis īn Romānia de astăzi să dovedeşti manifestări antisemite, xenofobe, rasiste, să promovezi persoane care au adus prejudicii grave umanităţii.

 

Iată că această Ordonanţă nr.31, iniţiată īn 2002, a devenit lege īn anii actualei legislaturi. De asemenea, alte măsuri reparatorii - dacă pot spune aşa - de acordare a unor indemnizaţii pentru cei care au suferit după prigoana etnică, şi nu numai, s-au acordat şi au devenit legi īn cadrul activităţii Parlamentului nostru. Au existat şi altele - şi aş aminti Legea libertăţii religioase şi a cultelor -, īn care se iau īn considerare, īn mod special, şi drepturile populaţiei evreieşti, cu specificul ei de cult mozaic.

 

Nu ştiu dacă īn legislatura īn care cel puţin am fost eu şi nu cred că s-a īntāmplat acest lucru, să fi votat vreo lege Camera Deputaţilor, īn ansamblu, care să dea, să zicem aşa, cale liberă negaţionismului, cale liberă manifestărilor antisemite, cale liberă mişcării legionare fasciste.

 

Iată că adevărul ne arată că am fost conştiincioşi şi conştienţi, mai bine zis, de răspunderea care ne revine şi mulţumesc tuturor colegilor din Parlamentul Romāniei pentru atitudinile lor pozitive, nete şi ferme, după cum era cazul, īn adoptarea unor astfel de legi.

 

Am speranţa că şi īn viitor, Parlamentul va dovedi multă atenţie şi ascultare la cererile īntemeiate ale supravieţuitorilor Holocaustului.

 

Īn altă ordine de idei, totuşi, deşi nu este Parlamentul īn cauză, este vorba de statul romān, nu putem trece cu vederea faptul că, deşi avem o lege care interzice şi sancţionează acţiuni de genul la care m-am referit īnainte, īn numeroase librării există multe cărţi cu iz antisemit, xenofob şi, īn general, care nu promovează īnţelegerea īntre oameni, ci, dimpotrivă, dezbină cetăţenii acestei ţări.

 

Autorităţile, īndrituite de lege să se autosesizeze, nu se autosesizează, iar atunci cānd sesizările noastre sau ale altora sunt prezentate, există o lentoare foarte pronunţată īn a lua atitudine.

 

Aşadar, stimaţi colegi, poate că este bine să dăm acest semnal: votăm legi care trebuie aplicate tale vale īn Romānia. Nu se poate, noi le votăm şi alţii se fac că nu există. N-aş spune mai mult. Īn "Tricolorul" de ieri, a apărut un articol al unui personaj negaţionist prin excelenţă, care contestă nevoia unui memorial al Holocaustului īn Bucureşti.

 

Spune autorul, crede de cuviinţă ca un astfel de memorial să se facă la Tel Aviv, dar nu la Bucureşti. Nu vreau să comentez mai mult, dar este o manifestare net negaţionistă, contrară legii. Şi se adresează acest domn īnaltelor personalităţi ale statului romān: preşedintelui Romāniei, preşedintelui Senatului, Camerei Deputaţilor şi, bineīnţeles, primului-ministru.

 

Să vedem reacţiile la acest mesaj antiistorie, antirealitate, neadevărat. Nu se poate să conteşti īn halul īn care īl face acest domn īn "Tricolorul".

 

Nu vreau să merg mai departe şi vă rog să mă scuzaţi dacă am īntins coarda puţin. Ceea ce vreau să vă spun, noi suntem foarte conştienţi de drepturile şi libertăţile depline de care ne bucurăm īn Romānia de astăzi şi de māine, īn mod cert, ca membri ai Uniunii Europene.

 

Mai mult decāt atāt, facem foarte mult pentru deschidere către ceilalţi. La Federaţia Comunităţilor Evreieşti din Romānia am adoptat strategia porţilor şi ferestrelor larg deschise. Invităm, cu toată sinceritatea, pe romāni şi neromāni, evrei şi neevrei să vină să ne cunoască la noi acasă. Suntem oameni normali, oameni care am supravieţuit Holocaustului, alţii care s-au născut īn anii de după '89, şi nu avem niciun motiv să spunem că suntem paria societăţii.

 

Nu vrem să facem prozeliţi, nu ne interesează acest lucru, dar acţionăm īn spirit ecumenic şi cu toate celelalte religii din ţară.

 

M-aş opri aici, cu rugămintea de a sesiza esenţialul vorbelor mele şi nu unele tonalităţi sau unele emoţii care au apărut pe parcurs.

 

Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie. (Apluaze.)

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Bogdan Olteanu:

 

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte, domnule deputat.

 

Īl invit la microfon pe domnul Liviu Beriş, preşedinte al Asociaţiei Evreilor din Romānia, Victime ale Holocaustului.

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Liviu Beriş (preşedinte, Asociaţia Evreilor din Romānia, Victime ale Holocaustului):

 

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

 

Onorate doamne deputate şi stimaţi domni deputaţi,

 

Onorată asistenţă,

 

Aşa cum vi s-a spus, reprezint Asociaţia Evreilor din Romānia, Victime ale Holocaustului.

 

Vorbind despre Holocaust, vorbim, de fapt, despre o tragedie uriaşă, alcătuită din milioane de tragedii. Unele din acestea au zdrobit trupurile, altele au mutilat suflete. Complexitatea aspectelor exterminării evreilor din Romānia este deosebită.

 

Holocaustul din Romānia a īnceput din ordin guvernamental şi s-a terminat īnainte de a se fi terminat războiul, īncă la 13 octombrie 1942, practic, tot din ordinul generalului Antonescu. Aceasta a dovedit, īn fapt, că, practic, exterminarea a fost ordonată īn mod suveran şi la voinţa conducătorului statului romān din acea vreme şi nu sub presiune germană. Şi chiar atunci cānd s-a exercitat presiune germană, datorită cursului pe care l-a luat războiul, acest conducător a fost īn măsură să ordone stoparea Holocaustului.

 

Aceasta arată, de fapt, situaţia cu totul complexă a Romāniei īn cel de-al doilea război mondial, cānd era, de fapt, o ţară suverană, aliată cu Germania nazistă şi, īn aceste condiţii, mareşalul Antonescu, īn acea vreme, şi-a exercitat puterea dictatorială pe care a avut-o.

 

Nicio generaţie nu-şi alege problemele pe care le moşteneşte, dar poate alege modul cum răspunde la aceste probleme, modul cum le rezolvă. Şi, aşa cum ştiţi, īn continuare, omul poate să determine, īntr-un anumit fel, cum să fie, dar nu poate, sub nicio formă, să determine cine să fie. Cred că niciunul din dumneavoastră nu şi-a putut alege părinţii din care să se nască. Nici eu n-am putut alege. Şi, la vārsta de 13 ani, am fost condamnat la moarte nu pentru ce am făcut, nu pentru ce am spus, ci doar pentru că m-am născut; m-am născut din părinţi evrei - crimă fără de iertare.

 

M-am născut īntr-un orăşel pe nume Herţa. Acolo, să ştiţi că atunci, īn 5 iulie, cānd au intrat trupele romāne, n-a existat picior de neamţ. Au urmat execuţii fără niciun fel de criteriu. Am fost īnchişi īn sinagogi şi cāteva zile am fost ţinuţi, după care au fost extraşi oameni iarăşi fără niciun fel de criteriu şi duşi la o gārlă şi executaţi. Există şi acum acea groapă comună. Am fost eliberaţi din sinagogi şi am găsit casele jefuite.

 

Dar, ceea ce ne-a durut cel mai mult, a fost schimbarea de optică a vecinilor noştri. "Bună ziua!" nu mai era "bună ziua!". Şi, ceea ce mă urmăreşte şi acum, este faptul văzut de mine, cum tatăl meu s-a dus şi i s-a adresat unui prieten "Nicolae!" (nu-i spun celălalt nume) şi acesta i-a īntors spatele. Nu vă puteţi da seama cāt de mult m-a durut pe mine şi mă doare şi acum să văd cāt de mult se poate schimba omul.

 

Au mai trecut cāteva săptămāni şi am fost deportaţi. Deportaţi pe jos, cu ceea ce am putut lua pe noi. Şi vă pot mărturisi un lucru: numai īn cāteva zile (nimeni nu īţi dădea de māncare, apa era o problemă), un om se poate transforma īntr-un animal murdar. Aceştia am fost noi, īnsoţiţi de oameni care şi-au pierdut, la fel, omenia; īnsoţiţi de jandarmi care ne loveau şi aveau comportament de fiare.

 

Dar, iarăşi, cel mai mult m-a durut faptul că nimeni din copiii cu care mă jucat n-a venit să ne conducă. Indiferenţa aceasta pe mine mă urmăreşte şi acum, la vārsta de 80 de ani.

 

Da, domnii mei, cāteva zile au fost suficiente pentru a ne transforma din oameni īn animale murdare.

 

Am parcurs, īn cāteva zile, drumul invers pe care l-am parcurs şi pe care evoluţia a trebuit să-l parcurgă īn milioane de ani pentru a ajunge oameni.

 

Este adevărat, īn Transnistria, să ştiţi că nu au fost camere de gazare, dar s-a murit acolo de foame, de frig, prin spānzurătoare, de boli, de mizerie, de tifos exantematic, de glonţ şi de răutatea oamenilor.

 

Şi pentru ca să ştiţi exact despre ce a fost vorba, voi face să grăiască, dintr-un document, prefectul fostului judeţ Golta, de fapt Pervomaisk din Transnistra, prefectul locotenent colonel Isopescu, care raportează: "Către guvernămāntul Transnistriei, Tiraspol, 1941, noiembrie, 13, Golta.

 

Am onoarea a raporta:

 

La luarea īn primire a judeţului, am aflat mai multe colonii jidoveşti din cei adunaţi prin tārgurile de aici, iar marea majoritate din cei trimişi, de peste Nistru. (adică noi)

 

Īn comuna Grodovea Se adunaseră vreo 15 mii, iar la Crivoi Ozero şi Bogdanovca cāte circa 1.500. Īn cei din Grozdovea a dat tifosul şi au murit vreo 8 mii cu toţi cei morţi de foame.

 

Tot la Bogdanovca au fost trimişi şi cei de la Crivoi Ozero, unde au fost cazaţi īn grajdurile de porci ale sovhozului.

 

Pānă īnsă să sosească transportul de jidani de la Grozdovca, au trimişi din direcţia Odesei vreo 9 mii jidani, aşa că astăzi, din ce a fost acolo şi din ce-a mai venit, sunt 11 mii jidani plasaţi īn grajdurile sovhozului, unde īncăpeau 7 mii porci.

 

Trec peste alte chestiuni.

 

Majoritatea sunt tuberculoşi, suferă de dizenterie şi tifos.

 

Pentru a nu contamina regiunea, vă rugăm insistent a da ordine urgente ca să nu se mai trimită jidani īn această regiune. Pe cei existenţi nădăjduiesc să-i pot trece īn curānd peste Bug, aşa că, īn curānd, vor avea aerul complet curat.

 

Rog īnsă ca să nu se mai infesteze prin noi convoiuri de jidani.

 

Semnează: prefect lt. col. Isopescu."

 

Precum vedeţi, īn acea perioadă acţiona cu putere īnvinovăţirea colectivă, vinovăţia colectivă.

 

Mă uit la chipurile celor prezenţi īn sală şi, aşa cum puteţi constata şi dumneavoastră, niciunul nu se aseamănă cu altul şi, dacă luaţi miliardele de oameni de pe toată planeta Pămānt, cu toate caracteristicile fiinţei umane, niciunul nu se aseamănă cu altul. Variabilitatea este ceva caracteristic tuturor speciilor şi speciilor umane. Şi prin variabilitate apar şi diferenţe; diferenţele care, de fapt, trebuie valorificate sub forma complementarităţii dintre diferenţe. Aceasta este problema deosebit de importantă atāt pentru societatea īn īntregul ei, cāt şi pentru indivizii din cadrul unei societăţi.

 

Şi, dacă am vorbit de aceasta, īnseamnă că şi caracteristicile şi diferenţele dintre populaţii trebuie valorificate īn acelaşi fel. Pericolul generalizărilor, pericolul etichetelor, pericolul de a vorbi cu eticheta de pe fruntea omului şi nu cu omul ca individ, acesta este adevăratul pericol pe care-l prezintă crearea stereotipurilor, toate acestea transmise de prejudecăţi, transmise din generaţie īn generaţie.

 

Aş vrea doar să vă arăt că au existat şi oameni, oameni - oameni īn acea perioadă. O dovadă īn plus a variabilităţii oamenilor!

 

Şi mă voi referi la fostul primar al Cernăuţilor, doctorul Traian Popovici, care a fost şi recunoscut ca "Drept īntre popoare" pentru salvarea a mii şi mii de evrei din Cernăuţi.

 

Şi iată ce scrie el īn Spovedanie:

 

"Īn ce mă priveşte, dacă m-am īnvrednicit de această tărie de a nu ceda curentului, de a mă īmpotrivi lui, de a fi stăpān pe voinţa mea, de a īnfrunta pe cei mari, de a fi cu adevărat om, nu este meritul meu, este meritul tuturor generaţiilor de popi din care mă trag şi care m-au īnvăţat ce este iubirea de oameni.

 

Este meritul tuturor profesorilor din Suceava, care m-au crescut īn lumina frumoaselor virtuţi ale clasicismului şi mi-au plămădit sufletul la căldura umanităţii, care, neobosită, cizelează pe om şi-l diferenţiază de brută."

 

Onorat auditoriu,

 

Aş dori să īnchei printr-un avertisment. Un avertisment lansat de un poet evreu polonez, care a supravieţuit lagărelor naziste şi a murit īn īnchisorile comuniste.

 

Şi iată ce spune el: "Nu vă temeţi de duşmanii voştri,/Nu pot decāt să vă ucidă./Nu vă temeţi de prietenii voştri,/Nu pot decāt să vă trădeze./Temeţi-vă numai de cei indiferenţi,/Care permit ucigaşilor şi trădătorilor/Să umble īn pace pe acest pămānt."

 

Şi īnchei şi eu cu acest mesaj: Nu fiţi indiferenţi!

 

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze prelungite.)

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Bogdan Olteanu:

 

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

 

Īl invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Păun, preşedinte al Partidei Romilor Pro-Europa.

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Nicolae Păun:

 

Domnule preşedinte,

 

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

 

Stimat auditoriu,

 

Memorăm astăzi, 7 octombrie, īn cadrul acestei şedinţe solemne a Camerei Deputaţilor, un moment istoric şi, īn acelaşi timp, tragic pentru victimele Holocaustului din Romānia.

 

Deportările īn lagărele regimului hitlerist au făcut, sigur că da, peste 200 de mii de victime, probabil aşa cum menţiona domnul deputat Aurel Vainer, or fi ceva mai multe, cifra nu contează, dar este important de subliniat faptul că aproximativ 10% din această cifră a reprezentat victime cetăţeni de etnie romă, deci aşa cum este cunoscut la data respectivă, ţigani.

 

Holocaustul a produs traume incomensurabile supravieţuitorilor şi familiilor acestora, ca de altfel şi generaţiilor următoare, dacă vreţi, pānă īn zilele noastre.

 

Īn mod vizibil, reprezentanţii comunităţilor evreieşti şi comunităţilor de romi, de-a lungul timpului, au fost solidare cu victimele Holocaustului, aceştia din urmă făcānd eforturi considerabil vizibile pentru ca, pe viitor, asemenea atrocităţi să nu se mai petreacă, să nu mai existe.

 

Īn acest context, doamnelor şi domnilor deputaţi, stimat auditoriu, vă mărturisesc că am un gust amar cānd mă gāndesc că a fost nevoie de intervenţia domnului preşedinte Traian Băsescu pentru ca minoritatea romă să fie recunoscută ca victimă a Holocaustului, deşi este cunoscut faptul că istoria evidenţiază, īn mai multe rānduri şi foarte clar, că cetăţeni fără nicio vină au fost victime ale Holocaustului şi, īn special, romi.

 

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

 

După cum ne este cunoscut faptul, Romānia este membră a Uniunii Europene, īnsă, din păcate, īn mod vizibil, xenofobia, rasismul şi discriminarea (vrem, nu vrem, rădăcini ale Holocaustului) sunt prezente şi īn zilele noastre. Īn opinia mea, aceşti factori negativi, repet, īn opinia mea, ar fi trebuit eliminaţi de mult. De ce spun de mult? Că, pentru viitor, Uniunea Europeană are nevoie de un climat de linişte şi de pace socială, asigurānd cetăţenilor săi oportunităţi şi şanse egale.

 

Din păcate, doamnelor şi domnilor deputaţi, evenimentele care au avut loc īn ultimii 18 ani īn Romānia, şi aici fac referire clară la comunităţile din Hădăreni, Bolentin Vale, Bolentin Deal, Tārgu- Mureş sau altele, ne-au dovedit că, deşi a trecut o perioadă īndelungată de la al 2-lea război mondial, foarte multe nu am īnvăţat īn materie de combatere a rasismului şi a intoleranţei. ne-au dovedit că, din păcate, nu ştim să prevenim asemenea evenimente şi că suntem, deocamdată, la stadiu declarativ.

 

Acum, sincer să fiu, nici cu statele membre ale Uniunii Europene nu mi-e ruşine, pentru că nici acolo lucrurile nu stau altcumva, evenimentele din ultimii ani ne-au dovedit acest lucru. Şi mai accentuat, subliniind cu liniuţă, domnul Franco Frattini, ministrul de externe al Italiei, vedea, de curānd, prin amprentarea romilor o soluţie pentru rezolvarea situaţiei romilor din Italia şi nu numai din Italia, uitānd domnia sa, domnul Franco Frattini, ca a fost comisar european pentru libertate, justiţie şi siguranţă. ne mai lasă memoria cāteodată, din păcate.

 

Eu, dāndu-vă aceste două exemple, īn plan european şi īn plan naţional, concluzionez că romii din Romānia şi din Europa au fost şi sunt īncă victime ale extremismului, ale extremismului de dreapta, ale, dacă vreţi, rasismului şi xenofobiei atāt īn Romānia, cāt şi īn Europa.

 

Īn situaţia prezentă, mă īntreb retoric, doamnelor şi domnilor deputaţi: Ce oare a adus nou democraţia pentru romii din Europa de Est şi, īn special, din Romānia? Ce a adus nou ca politică privind combaterea rasismului şi a discriminării aderarea Romāniei la structurile europene? Sau care va fi viitorul acestei minorităţi īn actuala configuraţie politică a Europei?

 

Din păcate, răspunsul la aceste īntrebări retorice nu l-au putut da nici măcar īnalţii oficiali europeni, prezenţi la summit-ul organizat de curānd la Bruxelles de către Comisia Europeană, mai exact pe data de 16 septembrie, şi care a vizat, īn opinia organizatorilor, un summit al īmbunătăţirii situaţiei romilor īn structurile Uniunii Europene. Să nu uităm faptul că preşedintele Comisiei Europene, īntr-un discurs extrem de degajat, considera de cuviinţă că problemele minorităţii rome nu se pot rezolva decāt de către statele membre, ca atare, ale Uniunii Europene. Şi atunci īntrebarea, de asemenea, retorică: De ce s-a mai organizat această reuniune? Oare Uniunea Europeană se afla īn campanie electorală şi noi nu ştiam? Mă rog, este un alt răspuns.

 

Īn final, doamnelor şi domnilor deputaţi, domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, vreau să vă felicit īn numele meu, īn numele organizaţiei pe care o reprezint, īn numele minorităţii rome pentru organizarea acestei sesiuni solemne cu ocazia zilei comemorării Holocaustului. sigur, ziua Holocaustului este stabilită prin lege pe data de 9, dar am īncercat să inserăm īn programul Camerei şi să organizăm această şedinţă, nu-i nimic rău, bine că este, dar eu sincer vă mărturisesc un gānd, şi anume acela că mi-aş dori ca, pe viitor, Guvernul Romāniei, pe de o parte, cāt şi īnalţii reprezentanţi oficiali europeni, pe de alta, să abordeze problematica romilor ca o prioritate pentru societatea romānească şi societatea europeană contemporană.

 

Nu-mi doresc să mai particip la reuniuni fade, organizate de către Comisia Europeană sau īnalţi oficiali europeni, nu-mi doresc să mai particip vreodată la seminarii şi reuniuni sterile şi să asist la declaraţii frumos ordonate īn pagină, legate de problematica minorităţii rome pentru că, īn mod categoric, stimaţi colegi, a trecut perioada īn care puteam să invocăm că Romānia este la īnceput de democraţie, nu prea are instituţii, nu prea are instrumente şi nu are buget ca să intervină pentru rezolvarea unei probleme care nu aparţine īn mod categoric numai minorităţii rome.

 

Este o problemă care aparţine statului romān. Este o problemă care aparţine Uniunii Europene şi trebuie rezolvată cāt mai curānd.

 

Vă mulţumesc pentru prilejul pe care mi l-aţi acordat ca să mă adresez la această şedinţă solemnă.

 

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Bogdan Olteanu:

 

Vă mulţumesc, domnule deputat.

 

Domnul Virgil Ştefan Niţulescu, reprezentantul Ministerului Culturii şi Cultelor.

 

Vă rog.

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Virgil Ştefan Niţulescu (secretar general, Ministerul Culturii şi Cultelor):

 

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

 

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi invitaţi,

 

Comemorăm īn aceste zile victimele uneia dintre cele mai mari tragedii petrecute īn secolul trecut pe teritoriul Romāniei.

 

După estimările cele mai avizate, numărul victimelor, īn marea lor majoritate etnici evrei, dar şi romi, cetăţeni romāni şi ucraineni ucişi din dispoziţia autorităţilor romāne ale vremii, se cifrează īntre 280.000 şi 380.000 de persoane.

 

Totodată, alţi circa 135.000 de cetăţeni maghiari, de asemenea de etnie evreiască, din teritoriile romāneşti anexate de Ungaria īn 1940, au fost ucişi la dispoziţia autorităţilor maghiare.

 

Faptul că asasinarea īn masă a unor civili nevinovaţi a fost făcută la instigarea autorităţilor Reichului nazist nu reprezintă īn nici un fel o scuză pentru autorităţile naţionale, nici din Romānia, nici din Ungaria, pentru că responsabilităţile istorice nu pot fi delegate.

 

Desigur, asasinarea īn masă a unor fiinţe omeneşti nu este o invenţie a secolului trecut. Pe de altă parte, pentru naţiunea romānă, acelaşi secol a mai fost martorul unor grozăvii la fel de mari, cele două războaie mondiale, şi al unei sāngeroase dictaturi care a distrus vieţile altor sute de mii de oameni şi a mutilat sufletele şi existenţele unor generaţii īntregi de cetăţeni romāni.

 

Ce face aşadar crima Holocaustului să fie individualizată īn raport cu celelalte grozăvii ale veacului? Pe de o parte, victimele nu au fost asasinate pentru că săvārşiseră vreo infracţiune, nici măcar avānd īn vedere legile de atunci ale ţării, ci pentru că se născuseră pur şi simplu. Avuseseră, cu alte cuvinte, ghinionul să se nască īn familii de evrei sau de romi.

 

Totuşi, nici măcar acest criteriu nu conta foarte mult, ci doar pretextul că ar exista un asemenea criteriu. Era suficient nu să te consideri evreu sau rom, ci să fii considerat de ceilalţi evreu sau rom pentru ca viaţa să-ţi fie pusă īn pericol.

 

Pe de altă parte, īn comparaţie cu alte monstruoase crime, ceea ce individualizează Holocaustul este faptul că, īn raport cu voinţa brută a unei autorităţi sau a unei bande care pretindea că are acordul autorităţii, nici o persoană nu avea garanţia că va scăpa cu viaţă sau că nu va avea de suferit, indiferent ce comportament ar fi avut.

 

S-a spus, de altfel, şi s-a şi demonstrat că deportarea unor evrei, mai ales dintre cei īnstăriţi, adeseori nu era justificată nici măcar după legislaţia aberantă şi inumană a vremii, ci pur şi simplu de motive economice. Cu alte cuvinte, de dorinţa unora de a-i spolia pe acei oameni de bunurile personale.

 

Jaful şi crima au avut drept foarte şubred fundament o legislaţie brutală şi antiumană, īn flagrantă contradicţie cu tot ceea ce īnsemna īn mod tradiţional valoare pentru societatea romānească.

 

Temeiurile credinţei ortodoxe ale majorităţii romānilor au fost răsturnate, şi iubirea propovăduită de toate bisericile creştine a fost transformată īn ură faţă de semeni şi, īn ultimă instanţă, faţă de speţa umană.

 

Crimele făptuite de reprezentanţii autorităţilor sau doar cu ştiinţa şi īngăduinţa acestora, direct sau indirect, nu avea nici un fel de justificare, nici īn raport cu morala creştină, de care se făcea atāta caz īn epocă, nici īn raport cu fundamentele morale ale legilor, nici īn raport cu interesele naţionale, economice şi sociale ale statului romān şi ale naţiunii romāne īn general.

 

Ceea ce s-a īntāmplat prin Holocaust īn Romānia şi peste tot unde aceste crime īngrozitoare au mai avut loc, poate fi asemănat cu gestul aberant al unui om care şi-ar tăia din propria carne, crezānd că īn acest fel partea rămasă a corpului său ar trăi mai bine.

 

Īn fine, ceea ce individualizează Holocaustul comparativ cu celelalte tragedii ale veacului este pericolul repetabilităţii sale. Ştim cu toţii că astăzi drepturile persoanelor sunt garantate prin Constituţie, că Romānia, ca şi celelalte state europene, este membră a Consiliului Europei şi, mai mult decāt atāt, este membră a Uniunii Europene.

 

Chiar dacă instanţele internaţionale erau diferite şi dacă drepturile omului īncă nu erau definite ca atare, īn principiu acestea erau respectate şi nimic n-ar fi prevestit că Romānia, stat multicultural, multietnic şi multiconfesional, aşa cum aceasta a reieşit din primul război mondial şi după Marea Unire de la 1918, ar fi putut să ajungă un stat care să-şi asasineze proprii cetăţeni īn condiţiile descrise mai sus.

 

Laşitatea unor persoane īn faţa forţei brute, cāt şi siguranţa iluzorie, absolut iluzorie, aşa cum s-a şi dovedit mai tārziu şi se va dovedi mereu, că īntotdeauna alţii vor fi victimele, au transformat o societate aparent liniştită şi īmpăcată cu sine īnsăşi īntr-o societate aflată īn permanent conflict cu sine īnsăşi.

 

Acestea sunt premisele care pot duce oricānd la renaşterea pericolelor care au dus la Holocaust. Discriminarea, intoleranţa, ura, xenofobia se pot numi la un moment dat sau altul antisemitism, şi atunci duc la crime īmpotriva evreilor. Dar ceea ce trebuie cu toţii să avem īn vedere este că, īn orice moment, oricare dintre noi poate deveni victimă dacă nu vom tăia de la rădăcină toate premisele care pot da naştere la discriminare, la intoleranţă şi ură. Īn oricare moment, oricare dintre noi poate deveni īn ochii celorlalţi evreu sau rom şi, īn consecinţă, victimă. Şi, din păcate, ceea ce se īntāmplă astăzi īn diverse state membre ale Uniunii Europene cu unii semeni ai noştri care sunt trataţi după cetăţenia din paşaport sau după culoarea pielii, īmi confirmă spusele.

 

Din aceste motive, recomandările Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului īn Romānia, comisie aflată sub patronajul preşedintelui de atunci al Romāniei şi prezidată de Elie Wiesel, au avut īn vedere mai ales problemele legate de educarea tinerelor generaţii, īn primul rānd īn spiritul respectului reciproc pentru semeni, al toleranţei, al respectului pentru drepturile fundamentale ale omului, indiferent de rasă, etnie sau religie.

 

Educarea presupune cunoaştere şi din acest motiv un rol esenţial, alături de īntregul sistem educaţional din Romānia, īl au instituţiile publice de cultură.

 

Īn spiritul recomandărilor Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului īn Romānia, Guvernul a īnfiinţat, prin Hotărārea nr.902/2005 Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din Romānia "Elie Wiesel". Activitatea institutului este unanim considerată drept impresionantă şi nu are rost să detaliez aici mulţimea de programe de cercetare, de proiecte culturale, de iniţiative ale institutului care au scopul documentării şi diseminării cunoştinţelor despre Holocaustul din Romānia.

 

Această activitate a fost deja recunoscută pe plan internaţional, aşa cum o dovedesc relaţiile strānse de cooperare cu instituţii şi autorităţi publice, mai ales din Statele Unite ale Americii, Franţa şi Israel, dar şi din alte diverse ţări europene.

 

Dar şi acţiunile anuale de comemorare ale victimelor Holocaustului, acţiuni care se desfăşoară din 2004 īncoace, de asemenea, ca urmare a aplicării prevederilor unei hotărāri a Guvernului, īn multe instituţii de cultură din Romānia, de la teatre şi muzee, pānă la publicaţii şi centre de cercetări culturale, vin īn sprijinul aplicării amintitelor recomandări şi ale prevederilor Hotărārii Guvernului din 2004.

 

Chiar īn aceste zile, practic īn īntreaga ţară direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, care sunt serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, organizează acţiuni de comemorare a victimelor Holocaustului, acţiuni destinate mai ales tinerilor, tocmai pentru că aceştia sunt cei mai vulnerabili cetăţeni ai Romāniei īn faţa acceselor de discriminare, antisemitism şi negaţionism venite din partea unor organizaţii aflate la limita legalităţii şi a unor grupuri de persoane care īncearcă şi acum să nege evidenţa istorică şi să propage discursuri bazate pe ură.

 

Toate acestea reprezintă o dovadă a faptului că spiritul recomandărilor Comisiei "Wiesel" a fost īnţeles nu doar de autorităţi, ci şi de foarte mulţi oameni de cultură, de personalităţi cu simţ civic.

 

Atāt proiectul de construire a Memorialului Holocaustului, care este integral finanţat de la bugetul de stat şi este realizat ca urmare a desfăşurării unui concurs internaţional organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu sprijinul a numeroase alte organizaţii din Romānia, Israel şi Statele Unite ale Americii, cāt şi sprijinul pe care Ministerul Culturii şi Cultelor īl acordă īn continuare īn vederea constituirii unui Muzeu al civilizaţiei evreieşti pe teritoriul Romāniei, ca şi unui Muzeu al civilizaţiei romilor de pe teritoriul Romāniei şi īn vederea conservării, restaurării şi reabilitării monumentelor istorice iudaice, care cu greu au supravieţuit Holocaustului, regimului comunist şi risipirii unei părţi importante a comunităţii evreieşti din Romānia constituie, din punctul nostru de vedere, acţiuni normale, reieşite nu doar din necesitatea educării tinerelor generaţii īn spiritul respectului şi toleranţei pentru semeni, ci şi din aceea a protejării şi punerii īn valoare a unui patrimoniu cultural de o mare valoare pentru naţiunea romānă modernă, pentru că este parte integrantă din acest patrimoniu.

 

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Bogdan Olteanu:

 

Vă mulţumesc.

 

Īl invit pe domnul general Mihail Ionescu, director general al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului "Elie Wiesel".

 

Vă rog.

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Mihail Ionescu (director general, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din Romānia "Elie Wiesel"):

 

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

 

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi invitaţi,

 

Holocaustul sau, cu un termen ebraic, Shoah-ul, desemnează cumplita catastrofă abătută asupra poporului evreu īn preajma şi īn timpul celui de-al doilea război mondial.

 

A fost o monstruoasă īncercare de exterminare a unui īntreg popor. Nu au fost cruţaţi bătrānii, femeile sau copiii. Ghetoizarea, lagărul de concentrare, munca forţată, īnfometarea, camerele de gazare, execuţiile īn masă, exterminarea prin orice mijloace, deportările sunt cuvintele cheie ale acestei imense tragedii.

 

Holocaustul a fost īnsoţit de distrugerea sistematică a patrimoniului cultural şi religios iudaic, parte importantă a zestrei civilizaţiei noastre.

 

Nu doar poporul evreu a fost ţinta acestui efort de anihilare fizică, ci şi alte grupuri etnice, precum roma, cum s-a īntāmplat şi īn Romānia, indivizi cu dizabilităţi, oponenţi politici, homosexuali sau alţii.

 

Nu numai īn Germania a avut loc tragedia Holocaustului, ci şi īn statele aliate Reichului, desigur, īn grade şi intensităţi variate. Īntre aceste state se numără şi Romānia.

 

Holocaustul a fost ultima etapă a unui proces aberant ce-şi are adānci rădăcini istorice īn antisemitismul medieval şi modern, soluţia finală, aşa-zisa soluţie finală conturāndu-se īn anii 1938-1942. Exterminarea evreilor a fost posibilă atunci īn condiţiile unui regim totalitar ghidat de o ideologie monstruoasă.

 

Calea spre īnfăptuirea Holocaustului a fost deschisă prin definirea evreului şi legislaţia rasială adoptată īn Germania, apoi īn Ungaria, Italia, Slovacia, Romānia sau Franţa, de guvernele de obedienţă hitleristă, de introducerea acestor legi draconice īn ţările ocupate de Reich, legislaţie care a avut īntotdeauna şi o importantă componentă economică, opusă principiilor economiei liberale, libere, realizată prin secole de evoluţie firească ascendentă.

 

Doamnelor şi domnilor,

 

Īn Romānia dinaintea celui de-al doilea război mondial trăia, ca număr, a treia comunitate evreiască a Europei. Īn preajma şi la īnceputul celui de-al doilea război mondial şi īn condiţiile brutalei dezmembrări a Romāniei īn 1940, conjunctura politică a dus la adoptarea primelor prevederi rasiale. Pogromurile de legionari de la Bucureşti şi cel de la Iaşi din anul 1941, crearea īn Transnistria a unor lagăre de concentrare şi exterminare s-au soldat cu peste 280.000 de victime. Regimul totalitar antonescian a situat astfel Romānia īn geografia macabră a Holocaustului european.

 

Īn Romānia, cunoaşterea şi asumarea responsabilităţilor Holocaustului s-a produs abia după decembrie 1989, cum s-a spus aici. Un moment definitoriu a fost instituirea īn anul 2003 a Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din Romānia, condusă de profesorul Wiesel, originar din Romānia, şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace.

 

Raportul Comisiei, prezentat īn 2004 īn faţa preşedintelui ţării, Ion Iliescu, ale cărei concluzii au fost asumate oficial, constituie rezultatul unei ample investigaţii internaţionale şi totodată temeiul unui important program de cercetare viitoare.

 

Studierea Holocaustului şi a implicaţiilor acestuia, monitorizarea şi combaterea antisemitismului şi negaţionismului sunt părţi esenţiale ale educaţiei democratice, ale exerciţiului democratic actual, o chezăşie a evoluţiei Romāniei ca stat al Uniunii Europene şi membru deplin al Alianţei Nord-Atlantice.

 

Scopul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din Romānia "Elie Wiesel" este aprofundarea cercetării socio-istorice asupra acestui episod recent al istoriei Romāniei.

 

Vreau să vă informez asupra cātorva dintre direcţiile asumate de cercetarea ştiinţifică desfăşurată īn cadrul acestei instituţii. Bineīnţeles, cea mai importantă dintre ele este adāncirea bazei documentare, exploatarea arhivelor, care īncă sunt un tezaur neexplorat suficient, exploatarea, deci, a acestora īn scopul de a elucida aspectele variate ale Holocaustului.

 

Aş vrea să citez ca o realizare deosebită lansarea publicării unei serii de documente germane - a apărut un prim volum - referitoare la tragedia Holocaustului din Romānia. Aceste documente vădesc realitatea incontestabilă a acestui fenomen şi ridică un vid ştiinţific impenetrabil īn faţa negaţionismului.

 

De asemenea, aş mai menţiona şi donaţia Muzeului Holocaustului din Washington, graţie căreia totalitatea documentelor descoperite pānă acum din arhivele din Romānia referitoare la Holocaust poate fi studiată pe microfilm la institutul nostru.

 

O altă direcţie de cercetare, la fel de importantă, ia īn considerare analiza comparativă a Holocaustului, aşa cum s-a desfăşurat acesta īn statele Europei Centrale şi de Est, a memoriei acestui fenomen īn geografia politică actuală din această regiune. Aş cita aici Conferinţa internaţională regională organizată de institutul nostru īn iunie 2007, īn urma căreia a apărut o carte īn mai multe limbi străine intitulată "Memoria Holocaustului şi antisemitismului īn Europa Centrală şi de Est. Probleme comparative" cu autori din aproape toate statele regiunii.

 

Īn sfārşit, dar nu īn cele din urmă, aş menţiona elaborarea de sinteze īn domeniu, necesare procesului educaţional, declanşată īn sistemul nostru naţional de educaţie, pe această problematică, precum şi inserarea institutului īn procesul de instruire a cadrelor didactice de profil.

 

Prin lucrările editate, prin conferinţele naţionale şi internaţionale pe care le-a organizat sau la care a participat a fost şi este diseminat mesajul sobru şi echidistant al cunoaşterii ştiinţifice, a fost pus īn valoare documentul istoric, īn dauna etichetărilor sau a adjectivelor partizane şi neproductive.

 

Īn cazurile grave de manifestare a negaţionismului sau antisemitismului īn spaţiul public romānesc, institutul a reacţionat īn conformitate cu legislaţia adoptată de dumneavoastră, propunāndu-şi să activeze resorturile instituţionale capabile să prevină astfel de manifestări.

 

Privilegiaţi de ocazia de a ne afla īn faţa dumneavoastră, azi, la evenimentul comemorării solemne īn acest īnalt for a Zilei Holocaustului din Romānia, vreau să vă īncredinţez că Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului īn Romānia īşi va īntemeia īn continuare activitatea pe temeiul adevărului despre istoria recentă a Romāniei, călăuzit de exigenţele societăţii noastre democratice.

 

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Bogdan Olteanu:

 

Vă mulţumesc.

 

Din partea Grupului ecumenic de rugăciune din Parlamentul Romāniei, domnul deputat Petru Andea.

 

Vă rog, domnule deputat.

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Petru Andea:

 

Distinşi invitaţi,

 

Stimaţi colegi,

 

Doamnelor şi domnilor,

 

Timpul este unul din eternii noştri neprieteni. Timpul aşterne uitare, estompează evenimentele şi contururile istoriei. Dar nu īntotdeauna.

 

Astăzi ne oferim răgazul de timp pentru a rememora un timp trecut, trecut dar nu pierdut. Pagina de istorie pe care o evocăm este o pagină plină de durere, scrisă cu lacrimi şi sānge, o pagină care ne cutremură, dar ne şi transmite un mesaj. Ne īntristează faptul că mesajele benefice umanităţii izvorăsc, a cāta oară, din suferinţele istoriei.

 

Holocaustul este o pagină neagră a istoriei, pe care nu o putem şterge şi a cărei amintire nici nu trebuie să o ştergem. Istoria Holocaustului ne arată mereu cāt de aproape este umanitatea de o catastrofă, cāt de uşor tenebrele istoriei umbresc armonia oricărei civilizaţii.

 

Grupul ecumenic de rugăciune din Parlamentul Romāniei, īn consens cu mersul istoriei, condamnă Holocaustul şi pe autorii acestuia, se solidarizează cu victimele Holocaustului, cinsteşte memoria victimelor şi se roagă pentru sufletele lor.

 

Grupul ecumenic de rugăciune este īmpotriva oricăror manifestări politice, religioase sau militare care pot genera noi tragedii umane de genul Holocaustului. Omenirea, considerăm noi, are dreptul la pace, aşa cum fiecare om are dreptul la viaţă şi la fericire.

 

Grupul ecumenic de rugăciune se solidarizează cu iniţiativa Camerei Deputaţilor de a comemora victimele Holocaustului, de a transmite lumii un mesaj de pace, un mesaj de speranţă pentru o guvernare mai īnţeleaptă īn viitor.

 

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Bogdan Olteanu:

 

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

 

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Ioan Munteanu.

 

Vă rog.

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Ioan Munteanu:

 

Domnule preşedinte,

 

Stimaţi colegi,

 

Dedicăm astăzi o sesiune solemnă comemorării Holocaustului īn Romānia.

 

Această zi s-a stabilit printr-o hotărāre a Guvernului din anul 2004 şi este al patrulea an cānd se comemorează, la propunerea Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului īn Romānia şi constituită la iniţiativa preşedintelui Ion Iliescu. Data a fost propusă ca fiind 9 octombrie, deoarece īn 1941 a īnceput deportarea evreilor din Romānia īn vagoane de marfă, īncuiate, ce au luat drumul către Transnistria şi Auschwitz, finalizāndu-se la 13 octombrie 1942.

 

Au murit de epuizare, frig, foame, boli sau de glonţ īntre 280.000 şi 380.000 de evrei.

 

De asemenea, peste 25.000 de romi au fost deportaţi, iar dintre aceştia mai mult de 11.000 şi-au pierdut viaţa.

 

Holocaustul din Romānia a fost analizat pe larg de această Comisie Internaţională, care a ajuns la anumite concluzii. Holocaustul īn Romānia a existat şi a constituit o pagină īntunecată din istoria ţării noastre. Lucrul acesta s-a īntāmplat īn mai multe ţări din Europa.

 

Evreii din Bucovina de Nord şi din Moldova au fost deportaţi īn Transnistria.

 

Parlamentul Romāniei a legiferat incriminarea acţiunilor xenofobe, antisemite, rasiste şi de propagare a ideilor unor persoane care au adus prejudicii păcii şi umanităţii - Legea nr.107/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.31/2002, la recomandarea Comisiei Internaţionale.

 

Īn această zi de comemorare a acelor evenimente tragice dorim să aducem un omagiu tuturor celor care au avut de suferit de pe urma politicilor discriminatorii, antisemite şi rasiste, fără a-i uita īnsă şi pe acei mulţi romāni care şi-au riscat libertatea şi de multe ori chiar şi viaţa pentru ca semeni de-ai lor, evrei, să fie salvaţi.

 

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Bogdan Olteanu: (coboară la tribună)

 

Doamnelor şi domnilor,

 

Cu profundă consideraţie şi adāncă pioşenie faţă de suferinţa celor care au căzut victime ale Holocaustului, mă adresez astăzi dumneavoastră pentru a aduce un omagiu celor care au suferit de pe urma politicilor discriminatorii antisemite, rasiste, promovate de statul romān īntr-un moment tulbure al istoriei sale.

 

Capitolul romānesc al Holocaustului este grav şi complex şi īnsumează manifestări şi acţiuni diverse. Īn principal, el constă īn deportarea şi exterminarea evreilor īn lagărele din Transnistria, cunoscut fiind faptul că īn acea perioadă sumbră sute de mii de evrei, cetăţeni ai statului romān, şi-au pierdut drepturile fundamentale: dreptul la existenţă, dreptul la muncă, dreptul de a trăi īn ţara lor.

 

Nu putem uita, totodată, suferinţa cumplită a evreilor din Transilvania de Nord, teritoriu īn care mii de evrei şi-au găsit sfārşitul īn lagăre de concentrare naziste.

 

Momentul de astăzi se īnscrie īntre eforturile societăţii romāneşti de recuperare a memoriei şi de asumare a responsabilităţilor trecutului, īn acord cu valorile morale şi politice care stau la baza statutului de ţară democratică.

 

Istoria nu poate fi recuperată decāt atunci cānd īntreaga naţiune este conştientă de ororile Holocaustului, cānd recunoaşte existenţa acestui act īndreptat īmpotriva evreilor, cu credinţa că el nu mai poate fi repetat.

 

Deşi o lungă perioadă de timp romānilor nu li s-a spus nimic despre această realitate crudă a istoriei noastre, după prăbuşirea comunismului, Romānia a putut să-şi recupereze memoria trecutului recent şi să-şi evalueze poziţia faţă de acesta. Astfel, prin īnfiinţarea unei Comisii Internaţionale de Studiere a Holocaustului īn Romānia, s-a reuşit elaborarea raportului privind victimele regimului fascist din Romānia din perioada 1940-1944.

 

Īn 2005, Romānia a fost acceptată ca membră a Organizaţiei "Task Force" de cooperare internaţională pentru memoria Holocaustului.

 

De asemenea, pe baza recomandărilor Comisiei Holocaustului, a luat fiinţă īn anul 2005 un Institut al Holocaustului, iar īn anul 2006, la Bucureşti, a fost pusă piatra de temelie a Monumentului Holocaustului.

 

Totodată, īn vederea educării tinerei generaţii īn spiritul respectării adevărului şi a valorilor morale, īn programa şcolară a fost inclus un curs pentru studierea Holocaustului īn Romānia.

 

Toţi aceşti paşi importanţi fac parte din demersul nostru de a ne īmpăca cu trecutul, de a ne asuma istoria şi de a construi un viitor īn care discriminarea să rămānă doar o tristă amintire.

 

Acest moment īntunecat, cānd evreii din Romānia au devenit victime ale tragediei Holocaustului, nu trebuie uitat sau minimalizat. La fel cum nu trebuie să uităm suferinţele romilor deportaţi īn ţinuturile īntunecate ale Transnistriei.

 

Suntem datori să spunem, totodată, că mulţi romāni, ştiuţi şi neştiuţi, şi-au riscat libertatea şi viaţa pentru ca semenii lor să fie salvaţi de la moarte. Recunoştinţa noastră trebuie să le revină.

 

Doamnelor şi domnilor,

 

Comemorarea Zilei Holocaustului trebuie să contribuie la cunoaşterea mai temeinică a acestei tragedii colective şi să marcheze asumarea conştientă şi sinceră a unui episod dureros al istoriei naţionale, constituindu-se īntr-un prilej de meditaţie, atāt asupra consecinţelor tragice ale totalitarismului, cāt şi asupra valorilor şi principiilor democraţiei, a drepturilor omului şi libertăţilor cetăţeneşti fundamentale.

 

Avānd convingerea fermă că progresele pe care Romānia le-a făcut pānă acum īn domeniul cercetării, educaţiei şi comemorării Holocaustului vor continua şi īn viitor, doresc să subliniez că este important ca acest moment al amintirilor dureroase să fie marcat īn fiecare an de comemorare a Holocaustului şi implicit a victimelor unor orori petrecute cu numai cāteva decenii īn urmă. Acest gest este īntr-adevăr un semn fundamental al maturizării şi democratizării societăţii romāneşti.

 

De aceea, ne īnclinăm cu toţii īn faţa memoriei victimelor Holocaustului şi a familiilor acestora, aducānd un omagiu sincer celor care au suferit īn această perioadă tristă a istoriei.

 

Am convingerea, doamnelor şi domnilor colegi, că Parlamentul īşi va face īn continuare datoria faţă de cetăţenii Romāniei, acţionānd pe calea legii pentru asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale omului, indiferent de naţionalitate, religie, rasă sau sex.

 

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Bogdan Olteanu: (Domnul preşedinte Bogdan Olteanu īşi reia locul la prezidiu.)

 

Īl invit la cuvānt, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal, pe domnul deputat Radu-Cătălin Drăguş.

 

Vă rog, domnule deputat.

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Radu-Cătălin Drăguş:

 

«Era un loc numit "Rampa", unde veneau trenurile de evrei. Veneau şi ziua şi noaptea şi uneori unul pe zi, alteori cinci pe zi. Constant, oamenii din inima Europei dispăreau şi ajungeau cu toţii īn acelaşi loc, fără să ştie ce se īntāmplase cu transportul anterior». Şi oamenii din această masă ştiam că, īn cāteva ore, 90% vor fi gazaţi. Rudolf Turba, supravieţuitor din Lagărul de la Auschwitz. Nu cred că cineva poate să īnţeleagă trăirile acelor oameni, de asemenea, cum nu cred că cineva poate să īnţeleagă gāndirea celor care au pus la cale un astfel de plan. Există īn literatura istorică o mulţime de explicaţii legate de motivele care au dus la īnfăptuirea unor astfel de atrocităţi. Dar cred că datoria noastră, ca oameni politici, este să veghem ca aceste lucruri să nu mai poată fi īnfăptuite, nici măcar să nu mai poată fi gāndite.

 

«Au īnceput să bată īn uşi: "Evreii, afară!" Un copil a īnceput să plāngă, alt copil a īnceput să plāngă, aşa că mama a urinat īn mānă şi a dat copiilor să bea ca să tacă. După ce a plecat poliţia am spus mamelor să iasă şi un copil era mort de frică. Mama īşi sufocase propriul copil.» Abraham Malik descriindu-şi experienţa īn ghetoul din Caucaz.

 

Destinul implacabil al istoriei este ca acesta să se repete. Atentatele de la 11 septembrie, atentatele de la Madrid, de la Londra, criza financiară, rezultatele votului politici din anumite state europene, discursurile unor politicieni europeni seamănă cu traseul istoric cunoscut care ne poate īndrepta spre un viitor foarte asemănător cu trecutul pe care azi īl comemorăm aici. Ar fi dur şi descurajator să constatăm că nu am īnvăţat nimic din istorie şi că viitorul nostru ar putea fi identic cu trecutul, īn numele puterii, al banilor, al principiilor obtuze privind existenţa umană.

 

Comemorăm azi suferinţa unor oameni care au murit nevinovaţi. Dar această posibilă repetare a istoriei trebuie să fie un semnal de alarmă şi, īn acelaşi timp, de a duce mersul istoriei spre o societate īn care să respectăm īn cea mai valoroasă creaţie a lui Dumnezeu, dar şi cea mai imprevizibilă, care este omul.

 

Chiar şi pasivitatea era o formă de rezistenţă. A muri cu demnitate era o formă de rezistenţă. A rezista forţelor răului demoralizatoare, brutalizante, a refuza reducerea la nivelul de animale, a supravieţui supliciului, a trăi mai mult decāt torţionarii, acestea au fost acte de rezistenţă. Chiar şi a da, după toate acestea, mărturie despre evenimente a fost, īn final, o contribuţie la victorie. Simpla supravieţuire era o victorie a spiritului uman.

 

Īn fiecare dimineaţă ne vom trezi cu īntrebarea dacă suntem destul de raţionali pentru a nu fi victimele ale destinului implacabil al istoriei şi sper să ne ajute Bunul Dumnezeu să găsim răspunsul cel bun.

 

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Bogdan Olteanu:

 

Vă mulţumesc.

 

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Arpad Marton.

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Mįrton Įrpįd-Francisc:

 

Domnule preşedinte,

 

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

 

Cel de-al doilea război mondial a adus multe suferinţe, dar printre cele mai grave fapte a fost instaurarea ca politică de stat a unor ţeluri de exterminare a unor colectivităţi, a unor colectivităţi minoritare. Simpla apartenenţă la această colectivitate sau, aşa cum s-a mai spus aici, simplul fapt că cineva te-a considerat a fi aparţinut acelei colectivităţi a fost de ajuns ca să mori.

 

Fascismul şi nazismul au instaurat astfel de dictaturi. Nu cred că īn astfel de momente comemorative trebuie să avem discursuri politicianiste. Sunt sigur, ca orice creştin, că trebuie să iertăm greşiţilor noştri, dar nu trebuie să uităm. Nu trebuie să uităm ce s-a īntāmplat şi ca parlamentari avem o responsabilitate faţă de cetăţenii acestei ţări, ca astfel de fapte să nu poată fi repetate.

 

Avem o responsabilitate să nu uităm ce s-a īntāmplat. Sunt şi eu convins că aceste culpabilizări īn masă trebuie să dispară, dar nu trebuie să uităm ce au comis persoanele care au comis acele atrocităţi. Ca atare, trebuie să veghem atenţi, aşa cum am făcut-o şi astăzi, ca nu care cumva de pe băncile noastre să iasă legi care să deschidă calea unor astfel de acţiuni sau măcar autorii unor evenimente.

 

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Bogdan Olteanu:

 

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

 

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

 

Demnitate īn vremuri de restrişte. Am avut fericirea să cunosc īn viaţă oameni care se pot māndri cu această titulatură, de demni īn vremuri de restrişte. Am avut fericirea să-l cunosc pe marele romān Raoul Şorban, un mare naţionalist romān, de la care am īnvăţat şi am īnţeles ce īnseamnă acea īnţelepciune talmudică, conform căreia cine salvează un om, salvează omenirea.

 

Am avut bucuria să-l cunosc şi pe bătrānul Ion Cioabă care mi-a vorbit de tatăl său adoptiv, bulibaşa Mihuţescu, cel care a salvat foarte mulţi dintre ţiganii deportaţi īn Transnistria. Ca şi dumneavoastră am avut prilejul, prin intermediul unei extraordinare biografii şi a unui teribil de bun film biografic, am avut prilejul să-l cunosc pe Oscar Schindler. Un om căruia mii de oameni, poate zeci de mii de oameni, afectaţi pe nedrept de această nenorocire a istoriei care s-a numit Holocaust, au fost salvaţi.

 

Totuşi, acest om a murit cu supărarea că ar fi putut face mai mult. La bătrāneţe, chiar ajunsese să se acuze de ce īşi cumpărase o maşină mai scumpă, cānd cu banii respectivi mai putea cumpăra viaţa cātorva evrei pe care să-i angajeze la īntreprinderile lui şi să-i salveze astfel de la moarte. Ajunsese pānă la a-şi evalua acul de cravată pe care īl păstrase ca dar din partea tatălui său şi spunea: "Cu acest ac puteam cumpăra viaţa unui om, viaţa unui evreu".

 

De aceea, vă spun, ca şi naţionalist convins, că sunt māndru că fac parte din poporul romān, un popor care a salvat mulţi oameni īn decursul istoriei, inclusiv foarte mulţi evrei, dar īn acelaşi timp, gāndesc ca şi Schindler: "Puteam face mai mult şi se putea face mai mult". Pentru că vreau să vă spun că fiecare viaţă răpită īn holocaust este, īn fapt, o lacrimă vărsată de divinitate. Şi, dacă acum 60 de ani, Dumnezeu, care este unul a plāns ani de zile pentru fiecare evreu, ţigan, romān, rus, german căzut pradă flăcărilor Holocaustului şi noi, acum, putem face, cel puţin acest gest, ca īn sinea noastră să vărsăm o lacrimă pentru acele zile, indiferent ale cui au fost greşelile.

 

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Video in format Real Media             Video in format Windows Media

 

Domnul Bogdan Olteanu:

 

Vă mulţumesc, domnule deputat.

 

Stimaţi invitaţi,

 

Onorat auditoriu,

 

Doamnelor şi domnilor colegi,

 

Această sesiune solemnă, cu siguranţă, ne-a īnălţat pe toţi īn spirit. Cu aceeaşi siguranţă pot să spun că ne-a chemat pe toţi la realitate. Dacă e să īncerc īn foarte puţine cuvinte să spun ceea ce fiecare dintre cei din vorbitorii de astăzi au spus şi īmprumutānd cuvintele unora dintre cei care astăzi au vorbit, da, trebuie să iertăm, dar nu să uităm. Da, nu trebuie să repetăm niciodată. Nu trebuie să repetăm niciodată.

 

Vă mulţumesc şi declar īnchisă această şedinţă solemnă. (Aplauze)