INSTITUTUL  NAŢIONAL PENTRU

ASOCIAŢIA  EVREILOR  DIN

 STUDIEREA  HOLOCAUSTULUI

ROMÂNIA

 DIN  ROMÂNIA  “ELIE  WIESEL”

VICTIME ALE HOLOCAUSTULUI

 

 

 

 

 

PROCESUL

GHETOURILOR  DIN

NORDUL  TRANSILVANIEI

 

Volumul  II - MĂRTURII

 

 

 

Volum alcătuit de  OLIVER  LUSTIG

 

Editura  A E R V H

Bucureşti 2007

 

 

 

 

Ghetoul  BAIA MARE

 

 

d e p o z i ţ i a

 

martorului Grosinger Alexandru

antreprenor de şosele; etatea: 40 ani; domiciliul: Baia Mare

18 Octombrie 1945

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

În anul 1944, pe la sfârşitul lunii Aprilie, a sosit în Baia Mare subsecretarul de stat Laszlo Endre. Acesta a convocat la o şedinţă pe subprimarul dr. Rosner Stefan care conducea oraşul în lipsa titularului, dr. Nagy Jenő, şeful poliţiei, comandantul legiunii de jandarmi, şi în afara de aceştia au mai participat Vajay Alexandru şeful biroului militare al primăriei, Gergely Iuliu, preşedintele partidului Nyilas pe întregul Ardeal şi Horacsek Iosif, preşedintele Asociaţiei Baros.

Toţi au discutat împreună măsurile de internare a evreilor în ghetou, precum şi locul unde va fi fixat ghetoul. A mai fost de faţă şi un comandant căpitan sau maior SS. La început, a fost destinată ca ghetou strada Szombat însă, precum am auzit de la un prieten care a fost informat de membrii care au luat parte la comisie, Horacsek Iosif, Nagy Jenő şi cu Gergely s-au opus spunând că, pentru acest ghetou este bună şi fabrica lui Bernat, adică locul viran de lângă această fabrică. La această şedinţă, comandantul formaţiunii SS a spus în faţa comisiei că au termen de opt zile să termine ghetoul, însă Nagy Jenő cu Gergely Iuliu au spus că ei vor termina internarea într-o singură zi. Numiţii s-au şi ţinut de cuvânt căci, în noaptea de 2 spre 3 Mai, am văzut cum se adunau evreii de către comisii formate din membrii Nyilas şi levenţi înarmaţi de către poliţie, care blocau câte o stradă întreagă. Eram în grupul de case de lângă parc, unde am văzut că se dădea unor familii timp de 10 sau 20 minute pentru a-şi împacheta lucrurile şi dacă nu terminau repede, îi luau cu forţa lovindu-i cu patul armei. Pe la ora 2 după masa, operaţiunile de strângere au fost terminate pe întregul oraş.

Ghetoul a fost aşa de strâmt, încât nu avea capacitate decât pentru maximum 250 de persoane şi au fost înghesuiţi peste 3000 de persoane, iar cine nu a avut loc să stea în şurile [şoproanele - nn] cele neacoperite stăteau sub cerul liber.

Deoarece evreii stăteau în aer liber, în ploaie, s-a cerut ca din depozitele de scânduri ale firmelor evreieşti să se permită a se construi barăci. Însă primăria, condusă atunci de bănuitul dr. Rosner Stefan împreună cu Nagy Jenő au respins această cerere deşi s-au oferit de la compania de lucru care staţiona în Baia Mare evrei concentraţi ca să construiască aceste barăci. Timp de trei săptămâni, cei din ghetou au stat sub cerul liber şi numai înainte de a-i îmbarca cu o săptămână s-au construit ceva barăci.

Alimentaţia era foarte proastă căci oraşul nu dădea nimic, nici Nagy Jenő nu permitea să se introducă nimic înăuntru, ba mai mult, chiar şi ce era a fost ridicat şi, văzându-se situaţia în care se găseau, băieţii de la compania de lucru au oferit tot a doua zi pâinea şi hrana lor care făcea 1000 bucăţi de pâini şi un cazan de fiertură. Obţinând şi aprobarea comandantului lor, aceste alimente au fost introduse o singură zi în ghetou, pe urmă însă, şeful poliţiei Nagy Jenő a interzis transportul.

Amintesc că atât Horacsek Iosif preşedintele asociaţiei BAROSS szővetség a cerut de la căpitanul Berentés care era comandantul militar al uzinelor din Baia Mare, prin luna iunie 1942, să-i dea lista tuturor evreilor angajaţi în uzinele ungare. Această listă a fost dată şi în baza ei au fost concentraţi şi trimişi în Ucraina la companii de lucru cu destinaţia de a fi nimiciţi 100 băieţi. Din aceştia s-a reîntors vreo 7 sau 8.

Când cei de la compania de lucru ieşeau în oraş sau voiau să meargă – cu sau fără voie în regulă – erau arestaţi de Nagy Jenő şi internaţi în ghetou. Comandantul companiei de muncă a intervenit cu forţa militară ca să-i scoată pe cei internaţi în ghetou dintre băieţii concentraţi, însă a fost oprit de organele poliţieneşti.

Altceva nu am de spus.

Citindu-i-se stăruie şi semnează.

 

Preşedinte                                                                                                   Martor

Indescifrabil                                                                                          Gorsinger Alexandru

 

 

 


d e p o z i ţ i a

 

martorului dr. Gazda Akos

etatea: 46 ani; domiciliul: Baia Mare

 

[.........................................................................................................................................................]

În anul 1944, pe la sfârşitul lunii Aprilie, a venit la Baia Mare fostul subsecretar de stat Endre Laszlo care a convocat la o şedinţă pe toţi conducătorii de atunci ai oraşului printre care erau subprimarul dr. Rosner Ştefan care înlocuia pe primarul absent, Nagy Eugen [Jenö] şeful poliţiei Vajay Alexandru, fostul şef de birou de mobilizare pe lângă Primărie şi comandantul legiunii de jandarmi, un om cu mustăţi mici. Adunarea acestora, după informaţiile ce le am la sediul partidului Nyilas fiind de faţă şi Gergely Juliu şeful organizaţiei acestui partid pe Ardeal. Aici în această şedinţă restrânsă s-au luat măsurile privind înfiinţarea ghetoului pentru evreii din Baia Mare şi jur [împrejurimi] şi locul unde acesta va funcţiona. Toţi aceştia de mai sus au ieşit pe teren şi au găsit că locul cel mai nimerit este locul viran situat în apropierea fabricii Phöbus [Phönix] şi au designat şi perimetrul. Toate acestea le-am văzut fiind în Baia Mare şi chiar de faţă când au plecat spre locul arătat cu trăsurile.

Subsecretarul de Stat Laszlo Endre a stat în Baia Mare două zile cum am citit în ziarul local din Baia Mare „ Nagybánya és vidéke”.

La o săptămână sau mai bine după plecarea lui Laszlo Endre, s-au luat măsuri pentru internarea evreilor în ghetou.

În tot acest interval de timp autorităţile nu au luat nici o măsură pentru a asigura convieţuirea şi viaţa în ghetou decât că au săpat câteva gropi împrejmuite cu garduri primitive care erau destinate pentru closete şi au împrejmuit ghetoul cu un şanţ. Nu a existat la început nici apă în fântâni pentru asigurarea apei de băut. Timp de trei săptămâni, toţi cei internaţi în număr de aproximativ 3500 persoane, am fost nevoiţi ca să consumăm apa murdară dintr-o fântână murdară. Din cauza acestei ape murdare am avut cazuri infecţioase.

[ …………………………………………………………………………………………. ]

Omul de teroare al ghetoului era un funcţionar de la Phönix cu numele [indescifrabil] Cornel, împuternicitul Gestapoului care era veşnic în anturajul lui [indescifrabil] şi numitul când sosea în ghetou, punea pe evreii mai tineri să bată pe alţii mai slabi pentru simplul motiv că nu stăteau în faţa lui în poziţie de drepţi. Personal am văzut când acesta, pentru acelaşi motiv a lovit o femeie bătrână cu piciorul în burtă.

El a fost acela care împreună cu un alt membru al Gestapoului pe care nu-l cunosc, un om înalt, blond, voinic, a adunat banii, bijuteriile şi verighetele sub ameninţarea că, dacă nu va putea aduna o anumită sumă de bani, va fi împuşcat  din 10 în 10, fiecare evreu.

Bănuitul Orgovanyi Iosif a fost şi el o spaimă a ghetoului însă numitul era specialist mai ales în cercetările pe care le făcea într-o cameră separată de ghetou împreună cu jandarmii îmbrăcaţi în civil şi care prin diferite metode de tortură căutau să afle unde şi-au ascuns evreii banii. Au fost bătute şi femeile evreilor bogaţi, dintre care amintesc pe soţia avocatului, [indescifrabil], soţia dlui dr. Barna. Din cauza tratamentului la care eram supuşi, multe persoane s-au sinucis.

[.............................................................................................................................................]

Anexez şi o declaraţie scrisă la maşină pe care o menţin.

Altceva nu am de declarat.

Citindu-i-se stăruie şi semnează.

 

 

Acuzator public                                                                                          Martor

Indescifrabil                                                                                          Dr. Gazda Akos

 

 

 

 


d e p o z i ţ i a

 

martorului dr. Alexandru Gros

primarul oraşului Baia Mare; etatea: 41 ani; domiciliul: Baia Mare

13 Martie 1946

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

În Aprilie 1944, eram funcţionar la Primăria oraşului Baia Mare încredinţat cu serviciul aprovizionării, şi am fost înlocuit fiind numit cu serviciul industrial. Prin luna Aprilie a fost o conferinţă la Satu Mare, convocată de subsecretarul de stat Endre László, unde au fost chemaţi toţi şefii administrativi din judeţ în vederea înfiinţării ghetoului. Din Baia Mare au participat primarul dr. Tamaşi Carol, şeful poliţiei dr. Nagy Eugen [Jenö] şi căpitanul de jandarmi dr. Várhelyi Tiberiu. După ce s-au întors de la conferinţă, primarul Tamaşi, cunoscând ilegalitatea măsurilor rasiale luate contra evreilor a simulat că este chemat de Minister la Budapesta, unde a mers şi a stat până după înfiinţarea ghetoului când, reîntorcându-se în Baia Mare, a fost mutat la Sighet.

Referitor la problemele evreieşti, implicit ghetoul erau în sarcina primăriei şi cel mai activ în această chestiune era Vajnai Alexandru.

Despre modul de tratare a evreilor din ghetou, ştiu că au fost sortiţi să stea fără mâncare, fără aşternut, fără closete, fiind siliţi să-şi facă nevoile de-a valma bărbaţii cu femeile, la un loc, în mijlocul ghetoului. Locul ghetoului a fost înconjurat cu sârmă. La ridicarea de acasă şi la intrarea în ghetou au fost percheziţionaţi şi li s-au confiscat lucrurile ce la aveau. În ghetou nu li s-a dat de mâncare şi nu li s-a permis să ducă nici ce aveau ei acasă. Auzind că evreii aveau o situaţie deplorabilă în ghetou, am încercat să intervin pe [la] şeful serviciului aprovizionării de la primărie, ca să le dea voie barem să le ducă alimentele rămase în casele proprii, însă niciodată nu l-am găsit la birou şi nici la locuinţă. Ulterior, situaţia s-a mai ameliorat formându-se un sfat al evreilor, care s-a îngrijit de aprovizionare.

Menţionez că evreii din plasă au fost internaţi la valea Burcatului în ferma Molocsányi, unde comandant a fost căpitanul de jandarmi dr. Várhelyi Tiberiu; aici erau în aceleaşi condiţii deplorabile ca şi în ghetoul din Baia Mare.

Menţionez că Nagy Jenö este în Szombathely, tot şef de poliţie.

Citindu-i-se depoziţia şi declarând că este exactă, martorul semnează

 

Preşedinte                                                                                                   Martor

Indescifrabil                                                                                          Alexandru Gros


d e p o z i ţ i a

 

martorei Lazarovici Margareta

casnică; etatea: 21ani; domiciliul: Tăuţii de Sus, jud Satu Mare

18 Octombrie 1945

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

În luna Mai 1944, când s-a dat dispoziţie de internare a evreilor în ghetou, am fost adunaţi toţi la depoul din Baia Mare, unde s-a făcut fiecăruia percheziţie corporală. Eu am fost percheziţionată de moaşa Rogojan [Rogozsan] Baba care s-a purtat cu mine foarte urât şi anume mi-a luat un inel din deget deşi o rugasem stăruitor să mi-l lase întrucât îl păstrasem ca amintire. Numita, drept răspuns la cererea mea, mi-a dat o palmă. Când mi-a făcut examinarea organelor genitale dânsa a procedat igienic. Cu ocazia percheziţiei am fost predată la o femeie, Paker Rozalia, tot moaşă comunală care mi-a luat toate rochiile încât am rămas cu o singură rochie. Ghetoul era făcut în loc liber, încât cinci zile am stat cu toţii în ploaie, mai multe mii de persoane. Eu am ajuns într-o cameră însă părinţii mei stăteau sub cerul liber şi numai după trei săptămâni au putut să ajungă într-o baracă primitivă.

Bătăile în ghetou se ţineau lanţ în fiecare zi şi era, în afară, o cameră anume destinată unde nişte detectivi străini, împreună cu Orgovany Iosif, pe atunci în serviciul poliţiei Baia Mare, maltratau femei şi bărbaţi internaţi pentru ca aceştia să mărturisească locul unde şi-au ascuns averile.

Tatăl meu a fost şi el introdus în această cameră de tortură unde a fost bătut de Orgovany Iosif şi de ceilalţi străini.

Într-o zi de Sâmbătă, cu o zi înainte de a fi îmbarcaţi în vagoane, s-a făcut tuturora o percheziţie amănunţită şi s-a luat la toţi toate alimentele hainele şi obiectele cu care au mai rămas. La aceste percheziţii a luat parte şi moaşa Rogozsan Baba.

Într-un vagon de marfă am fost îmbarcaţi 75 de persoane amestecaţi, copii, bărbaţi şi femei. În acest fel am fost duşi până în Polonia [ .......... ].

Altceva nu ştiu.

Citindu-i-se stăruie şi semnează.

 

Acuzator public                                                                                               Martor

Indescifrabil                                                                                          Lazarovici Margareta

 

 

 


d e p o z i ţ i a

 

martorului Brach Eugen

comerciant; etatea: 28ani; domiciliul: Baia Mare

12 Octombrie 1945

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

În ziua de 5 Aprilie 1944, când autorităţile fasciste din Baia Mare au început să ia măsuri de internare în ghetou împotriva evreilor, eu, familia mea împreună cu 33 de persoane bărbaţi femei şi copii din Baia Mare, ne-am ascuns în pădurea din jurul comunei Mireşul Mare pentru a scăpa de grozăviile internării în ghetou. Unul dintre noi, rătăcindu-se prin pădure a fost văzut de cineva şi atunci, jandarmii mergând pe urmele ascunzătoarei noastre am fost descoperiţi în ziua de 20 Mai 1944 şi internaţi cu toţii în ghetoul din Baia Mare. La o zi după internarea noastră, am început să fim audiaţi fiecare pe rând dintre cei care am fost descoperiţi pentru a destăinui cine mai sunt ascunşi dintre noi în pădure. Ascultările au decurs într-o cameră în apropierea ghetoului; în fiecare cameră asculta unul din detectivii de la poliţie. Eu am fost ascultat de detectivul Vajai de la poliţia Baia Mare, care după ce m-a luat la întrebări pentru ce m-am ascuns, dar nici nu am putut să răspund bine la întrebările ce mi se puneau, căci mi-a dat jos ghetele şi mi-a aplicat mai multe lovituri peste tălpi cu un baston de cauciuc.

Asemenea, numitul mi-a împlântat sub unghiile degetelor de la mâini ace, pentru a mă tortura astfel şi mai mult. A trebuit să pun degetele deasupra biroului şi după ce mi-a legat mâinile de masă cu un dispozitiv anume pregătit, a început să-mi vâre ace sub unghiile degetelor. Din cauza acestor torturi mi-am pierdut cunoştinţa încât mai departe nu m-a putut asculta şi am fost aruncat afară într-o cameră de lemn. Aici am fost lăsat aproape o jumătate de zi până mi-am revenit, după care am fost din nou dus în ghetou.

În camera de tortură am fost ţinut aproape 2 ore.

După mine a fost introdus la scurt timp comerciantul de lemne din Baia Mare, Fischer Nicolae, care a murit între bolnavii de la Auschwitz. În momentul când a intrat numitul în camera de tortură a ieşit de acolo detectivul Vajnai şi am auzit cum se adresa bănuitului Orgovanyi care tocmai atunci sosise din oraş cu următoarele cuvinte: “Vino că te aşteaptă şi pe tine o amiază bogată”. Vajnai a ieşit atunci din camera unde am fost bătut şi a intrat în locul său Orgovanyi. Am auzit glasuri de strigăte de ajutor şi dureri de chinuri însă ce au făcut cu acel om înăuntru, nu am văzut. Seara când am mers în ghetou l-am văzut pe cel amintit adică pe Fischer că era căzut la pământ, cu capul umflat şi trei vânătăi peste vârful capului. Era complet lipsit de cunoştinţă. Când şi-a revenit puţin, l-am întrebat de cine a fost bătut, mi-a răspuns că bănuitul [învinuitul] Orgovanyi, însă a fost mereu cu febră astfel că mai amănunţit nu am putut vorbi cu el. În această situaţie a fost dus în trenul în care ne-a îmbarcat pentru Germania, sosind la Auschwitz în ziua de 2 Iunie 1944. Când am debarcat din tren, cei care am fost sănătoşi am fost aruncaţi de partea dreaptă iar cei bolnavi şi bătrâni de partea stângă, şi comerciantul Fischer având încă febră a fost pus cu cei infirmi şi dus la crematoriu. Sora mea, care a fost arsă în crematoriu, a fost de asemenea bătută de bănuitul [învinuitul] Orgovanyi la tălpi cu acelaşi sistem ca şi comerciantul amintit. Acesta, dacă nu suferea bătăile de la bănuit, putea fi clasat ca bun pentru muncă şi putea scăpa cu viaţă.

Altceva nu am de spus.

După citire semnează.

 

Acuzator public                                                                                               Martor

Indescifrabil                                                                                                 Brach Eugen

 


Proces – Verbal

 

întocmit la

secţia de reparaţii a Comunităţii Democrate Evreieşti din Baia Mare

2 iulie 1945

 

[ ………………………………………………………………………………………. ]

Dr. Gazda Akos declară următoarele:

Din cauza atitudinii răuvoitoare şi mentalităţii de dreapta a lui dr. Kenyeres au pierit cu cel puţin 30% mai mulţi evrei deportaţi. Este îndeobşte cunoscut că evreii din Baia Mare au fost duşi în clădirile aflate în stare foarte proastă ale fabricii Bernat, acele clădiri aflându-se într-o stare atât de proastă încât ploaia intra tot mereu în ele şi în interiorul clădirilor era un noroi argilos. Aici erau nevoiţi să se culce, înghesuiţi, cei bolnavi, copiii, femeile, bărbaţii. În primele zile eu mă ocupam de problemele medicale şi, când a venit dr. Kenyeres, l-am rugat să declare locul necorespunzător din punct de vedere sanitar, întrucât speram că în acest caz să fie desemnate drept ghetou străzile Szombat şi Arany János; deci vom [putea nn] locui pe anumite străzi la fel ca la Satu Mare, Oradea etc., în condiţii incomparabil mai bune.

La care el a răspuns: „asta le corespunde evreilor comunişti” şi i-a încredinţat lui dr. Benedek Laszlo îndatoririle medicale. Drept urmare evreii au ajuns la Auschwitz într-o asemenea stare de slăbiciune încât la selecţie mult mai mulţi au fost consideraţi inapţi pentru muncă şi drept consecinţă trimişi în camerele de gazare, iar în cazul în care dr. Kenyeres ar fi avut o atitudine obiectivă ar fi fost cu 30%  mai puţini.

La indicaţiile sale, în depozitul de lemne, unde se desfăşurau percheziţiile, femeile erau examinate vaginal cu aceeaşi singură mănuşă, drept urmare fiind expuse unor infectări.

De asemenea este tipic pentru mentalitatea sa de dreapta că, atunci când a fost arestat medicul dr. Kertesz Armin, operat cu câteva săptămâni în urmă de către chirurgul dr. Nyakas, asistat de dr. Szentmiklosi şi poliţia a condiţionat punerea lui în libertate de avizul chirurgului, acesta a răspuns într-un mod incompatibil cu conştiinţa de medic că „starea doctorului Kertesz permite internarea”. Din păcate, dr. Kertesz a şi murit la scurt timp după deportarea lui.

Referitor la reaua sa voinţă, mai menţionez că în pofida repetatelor noastre solicitări nu a fost dispus să permită aducerea în ghetou a medicamentelor şi că, pe cât a putut, a redus la minim internarea bătrânilor şi a bolnavilor în spitalul evreiesc.

După câte ştiu, cu toate acestea [dr. Kenyeres - nn] este medicul oraşului Ozd.

 

Dr. Gazda Akos

În faţa noastră, ca martori:

2 semnături indescifrabile


SESIZARE

Uniunea Evreilor din Baia Mare

                                                            10.IV.1945, Baia Mare

Către

Secţia Politică a Poliţiei Populare                                                                                      B a i a  M a r e

 

În calitatea sa de organ de reprezentare a intereselor personale şi a bunurilor evreilor băimăreni şi din plasa Baia Mare absenţi,  în interesul evreilor deportaţi în străinătate şi al siguranţei statului, Uniunea Evreilor din Baia Mare consideră de datoria sa să descrie activitatea ruşinoasă, desfăşurată în spiritual mentalităţii fasciste în timpul ghetoizării de către fostul primar-supleant al oraşului judeţean Baia Mare, dr. Rosner Istvan. O facem şi pentru că în calitate de reprezentanţi ai evreimii devenite din nou egale în drepturi în România democratică, considerăm de datoria noastră să venim în ajutorul secţiei politice a Poliţiei populare în activitatea sa  de epurare, oferindu-i date corespunzătoare pentru a putea elimina din societate elementele nepotrivite.

În aprilie 1944, primarul de atunci din Baia Mare, dr. Tamasi nu se afla în oraş, sarcina administrării acestuia revenindu-i exclusiv lui dr. Rosner Istvan.

Este cunoscut şi nu este nevoie să detaliem faptul că executarea tehnică a ghetoizării evreilor concentraţi în diferitele oraşe le revenea primarilor. Este cunoscut şi faptul că, în Ungaria, s-au găsit pe alocuri primari care,  contrar presiunii din partea ministerului de Interne, s-au străduit să rezolve într-un mod mai omenesc plasarea evreilor. Aşa s-a întâmplat la Satu Mare, Debreţin, Miskolc, Oradea, Seghedin şi în mai multe alte oraşe mai mari.

La Baia Mare, situaţia era alta. Iar că aici au putut avea loc ruşinoasele evenimente cunoscute răspunderea le revine în mod exclusiv lui dr. Rosner Istvan şi lui dr. Nagy Jenö, faimosul căpitan  al poliţiei. Ştim că în sensul instrucţiunilor date de Ministerul de Interne primarului, primul funcţionar al administraţiei oraşului, evreii trebuiau izolaţi de celelalte părţi ale oraşului prin garduri, în străzi şi cartiere separate. Călăuzit de dorinţa de răzbunare şi ură, dr. Rosner Istvan nu a considerat satisfăcătoare această soluţie, deşi din partea conducerii oraşului Baia Mare au existat propuneri ca evreii  să fie plasaţi pe strada Szombat şi uliţele adiacente. Împreună cu dr. Nagy au găsit un loc unde nu încăpeau nici 100 de oameni. S-au deplasat la clădirile din afara fabricii Bernat, nişte şandramale gata să se prăbuşească, şi au hotărât să-i plaseze aici pe cei 3.400 de evrei din Baia Mare. În acele localuri nu puteau fi îngrămădiţi mai mult de 100 de persoane. Restul de 3.300 de evrei au fost plasaţi în curtea fabricii, fără ca cineva să se îngrijească de vreun acoperiş. La intervenţiile locotenent-colonelului Reviczki, comandantul de atunci al batalionului, s-a permis ca evreii care serveau la detaşamentul de muncă al batalionului de la Baia Mare să construiască, în scurt timp, barăci corespunzătoare prin folosirea stocului de scânduri aflat la depozitul Kornreich.

Dr. Rosner şi Nagy Jenö au refuzat categoric solicitarea. Este inutil să accentuăm că detaşamentiştii puşi la dispoziţie de către comandantul batalionului ar fi lucrat zi şi noapte pentru ameliorarea sorţii coreligionarilor şi ar fi construit barăcile într-o zi – două. Rosnerii ştiau asta foarte bine şi pentru a agrava suferinţele evreilor aflaţi sub cerul liber au promis că vor construi ei barăci. Însă, fireşte, au sabotat perfect promisiunea. Construirea barăcilor a început la o dată, şi într-un ritm atât de lent încât, barăcile pe jumătate gata nici nu au putut fi puse la dispoziţia evreilor pentru a fi plasaţi în acestea întrucât, între timp, au fost deportaţi peste graniţă. Menţionăm că timp de patru săptămâni, pe vremea aspră din primăvara trecută, omenii inapţi de muncă, bolnavi, îmbătrâniţi, adolescenţii erau nevoiţi să stea sub cerul liber. Ştim că,  pentru a se apăra împotriva pericolului pneumoniei şi pătrunderii de frig, nenorociţii încercau să se apere înfăşurându-se în păturile aduse cu ei.

Abuzând de puterea lor oficială, în mod cu totul ilegal, căpitanul de poliţie şi primarul au permis lepădăturilor din oraş - crucilor cu săgeţi şi imrediştilor – ca la data ghetoizării, la  transportarea evreilor în ghetou, la poarta acestuia să  percheziţioneze şi să scotocească victimele. Cu această ocazie s-au produs violenţe şi brutalizări groaznice. Dr. Rosner a permis, respectiv a tolerat şi confiscarea de la evrei a alimentelor pe care şi le luaseră cu ei. Nu s-au îngrijit deloc de alimentarea celor din ghetou. Evreii din detaşamentele de muncă de la Baia Mare l-au rugat pe comandantul batalionului să le permită să ducă alimente în ghetou. Ei au oferit raţia lor de pâine din fiecare a doua zi pentru cei aflaţi în ghetou.  Doreau să transporte pe teritoriul ghetoului în căldări şi cazane mâncare gătită. Au reuşit să introducă în ghetou în total un car încărcat cu alimente deoarece Rosnerii au interzis în modul cel mai strict alimentarea din exterior.

Menţionăm că la sosirea la Baia Mare, pentru inspectarea ghetoului,  a secretarului de stat la Interne de atunci, Endre Lászlá, renumit pentru ura sa împotriva evreilor şi mentalitatea naţional-socialistă, acesta şi-a exprimat aprecierea maximă faţă de situaţia de aici şi era atât de mulţumit de dr. Rosner Istvan, încât i-a făcut „onoarea” de a locui la el.

Oamenii de bun simţ, cu sentimente democratice din Baia Mare, la vederea suferinţelor şi foametei îndurate de evrei, în mod spontan, fără să se fi apelat la ei, au intenţionat să le trimită alimente. Nagy Jenö şi dr. Rosner Istvan au împiedicat realizarea actului de omenie şi au dat ordin poliţiştilor care erau de gardă acolo să-i fotografieze pe creştinii aducători de alimente şi să-i ducă la poliţie unde urma să li se intenteze acţiunea de internare.

Delegaţii Gestapoului au fixat un termen de 14 zile pentru strângerea şi plasarea în ghetou a evreilor de la Baia Mare. În zelul lor, dr. Rosner şi complicii au redus termenul de 14 zile la 6 ore şi, în dimineaţa zilei  de 3 mai, între orele 6 – 12 au realizat în modul cel mai cumplit şi brutal concentrarea evreilor luaţi prin surprindere.

În cursul interogării sale, dr. Rosner Istvan degeaba se va referi la faptul că el a procedat conform indicaţiilor superioare. Uniunea noastră a făcut investigaţii şi în baza observaţiilor personale, băimărenii, - fiind prezenţi în diferite oraşe în cadrul detaşamentelor de muncă - pot certifica faptul că, în Ungaria, au existat multe oraşe unde mutarea evreilor în ghetouri s-a desfăşurat într-un mod mai omenos.

În mod evident dr. Rosner Istvan a abuzat total de puterea sa oficială şi şi-a dovedit mentalitatea de fascist orbit. Până când asemenea elemente se pot mişca liber şi pot otrăvi sufletul naţionalităţilor conlocuitoare în curs de împăcare, nu va exista linişte şi consolidare deplină. Asemenea bestii trebuie excluse odată şi pentru totdeauna din societate. Suntem convinşi că secţia politică a Poliţiei Populare, care şi până acum a depus o frumoasă activitate în domeniul  epurării, va acorda o atenţie specială acestei persoane şi în scurt timp va face să ajungă acolo unde recent a fost dus prefectul judeţului Satu Mare, Endrödi, un coleg demn de el: în închisoarea Tribunalului Poporului din judeţul Satu Mare.

Am aşteptat cu înaintarea prezentului denunţ deoarece am dorit să strângem date prin care să certificăm obiectivitatea denunţului nostru şi veridicitatea dovezilor.

 

Baia Mare, 10.IV.1945

                                                                             UNIUNEA EVREILOR

                                                                                                            Sigiliu

Semnătura indescifrabilă

 


d e p o z i ţ i a

 

martorului Izrael Dezideriu

proprietar de moară; etatea: 29 ani; domiciliul: Mireşul Mare

27 Martie 1946

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

În Mai 1944, după strângerea evreilor, am fost internat împreună cu evreii din plasele Şomcuţa şi Mănăştur în ghetoul din Valea Borcului, lângă Baia Mare, fixat într-o fermă, necorespunzător şi inaccesibil pentru un număr de cca 6440 evrei care nu încăpeau sub acoperişul fermei. Cea  mai mare parte stătea afară sub cerul liber şi în vânt şi ploaie.

[.......................................................................................................................................]

Alimentaţie nu ne-au dat decât din alimentele noastre care erau confiscate. Evreii bănuiţi că şi-au ascuns lucruri au fost supuşi anchetei şi torturii de către nişte detectivi din Baia Mare, la care a luat parte şi detectivii Vajai şi Orgoványi.

Despre inculpatul Losonczi ştiu că a venit în ghetoul din Baia Mare şi a dat ordin închis în plic, în care bănuiesc că erau listele cu evreii bănuiţi că şi-au ascuns lucruri, care evrei au fost duşi şi bătuţi în Baia Mare. În 28 Mai, s-a făcut transportarea evreilor din ghetou. La transportare, ni s-au făcut percheziţii corporale şi, luându-se de la noi absolut tot, afară de hainele ce le aveam îmbrăcate pe noi. Pe când eram în ghetou, din ordinul comandantului ghetoului au fost bătuţi conducătorul ghetoului din partea evreilor, Spring Alexandru, dându-i-se câteva palme, nişte femei cu câte 25 de lovituri fiindcă au găsit la ele nişte lucruri, dna Lampel fiindcă avea nişte morfină într-o sticlă pentru bărbatul ei. În ghetou mai era moaşa Rogozsan Rosalia, care a făcut percheziţii vaginale la femei şi a escrocat pe internaţi luându-le bani sub pretext că le va aduce ţigări.

[.......................................................................................................................................]

Martorul: Susţin declaraţia de mai sus.

Citindu-i-se depoziţia şi declarând că este exactă, martorul semnează

 

Preşedinte                                                                                                  Martor

Indescifrabil                                                                                          Izrael Dezideriu


d e p o z i ţ i a

 

martorei Berger Ileana

croitoreasă; etatea: 35 ani; domiciliul: Baia Mare

18 Octombrie 1945

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

Am fost şi eu internată în ghetou şi, chiar la început, ni s-a făcut o percheziţie corporală de către moaşa Rogozsan care a procedat cu multă duritate, însă nu am fost bolnavă şi n-am avut nici o leziune, dar eram umilite deoarece percheziţia femeilor se făcea în prezenţa bărbaţilor. În ghetou au fost adunaţi aproape 4500 de persoane într-un spaţiu strâns şi {sub cerul} liber, pe un câmp unde am fost înghesuiţi în nişte şuri descoperite, fiind expuşi intemperiilor vremii şi ploilor. Ni s-au luat toate hainele, astfel că a trebuit să dormim unii pe rădăcini adunate, alţii pe paie sau pe câte o scândură, fiind pentru mai multe persoane câte o pătură. Eu am avut părinţi în vârstă de 75 ani şi nu ni s-a permis să aducem pentru noi cel puţin o pernă.

În ghetou a venit foarte des şeful poliţiei de atunci, Nagy Jenö precum şi trei detectivi trimişi anume de la Cluj şi Orgovanyi Iosif.

Aceşti detectivi, împreună cu Orgovanyi Iosif, la ordinul lui Nagy Jenö introduceau în camere de tortură situate la poarta de intrare a ghetoului pe fiecare evreu în parte, îl băteau şi îl supuneau la chinurile cele mai groaznice pentru a stoarce de la ei declaraţii despre lucul unde şi-au depus valorile. Între cei bătuţi îl pot indica pe ceasornicarul Nussbecker din Baia Mare.

Mâncarea ne-o pregăteam singuri în ghetou din alimentele care se aduceau din casele evreieşti din oraş, însă {fără a respecta} nici o condiţie igienică; noaptea, nu aveam nici o lumină.

După cinci săptămâni de şedere în ghetou, cei care au mai rămas în viaţă - căci unii dintre cei internaţi s-au sinucis -  au fost duşi la gară şi împinşi ca vitele de la spate în vagoane de marfă deschise sau închise, câte 80 de persoane într-un vagon. Bătrânii care nu puteau să parcurgă drumul până la gară, au fost duşi sub escortă de oameni înarmaţi.

Uşa vagoanelor era închisă şi ferecată cu sârmă ghimpată. În aceste vagoane nici [măcar] nu se putea dormi nefiind spaţiu suficient şi am stat înghesuiţi ca peştii.

La data îmbarcării în vagoane ni s-a luat absolut tot ce ne mai rămăsese, nelăsându-ni-se nici pătura.

Altceva nu am de declarat.

Citindu-i-se, stăruie şi semnează

 

Acuzator public                                                                                               Martor

Indescifrabil                                                                                                Berger Ileana


d e p o z i ţ i a

 

martorei Friedman Şarlota

casnică; etatea: 44 ani; domiciliul: Baia Mare

18 Octombrie 1945

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

În luna  Mai 1944, a venit la locuinţa mea  şeful serviciului de aprovizionare din oraş, anume Gyalay împreună cu alţi agenţi şi mi-au dat dispoziţie să strâng repede bagajele de trebuinţă, pentru că voi fi internată împreună cu toată familia în ghetou. Deşi eram prietenă cu numitul, acesta a început să înjure spunând despre noi că suntem comunişti şi pe mine m-a izbit de un perete. Înainte de a fi internată, mi s-a făcut percheziţie corporală şi vaginală de către moaşa Rogozsan Baba care s-a purtat cu mine cu o răutate excepţională, spunând că organele noastre genitale sunt pline cu lucruri pe care voim să le ascundem.

În ghetou, condiţiile de alimentare au fost proaste, încât am flămânzit. Nu am avut unde să stăm sub adăpost, căci la început am stat mai multe zile în ploaie. Am fost mereu bătuţi într-o cameră de tortură, situată în afara ghetoului, de către un agent şi de {către} numitul Orgovany care era mereu printre noi. Înainte cu două zile de a fi îmbarcaţi în tren pentru deportare, a venit în ghetou şeful poliţiei Nagy Jenő; acesta a prins în interiorul ghetoului pe un băiat fugit din compania de lucru. Pentru a se răzbuna, a dat ordin unui om puternic, anume Fischer, ca să-i dea 25 de lovituri la partea dorsală. Deoarece n-a fost mulţumit cu loviturile pe care acesta le-a dat, l-a pedepsit şi pe acesta dând ordin unui soldat să-i aplice şi lui 25 de lovituri, Acest Fischer a fost bătut în aşa hal, încât i s-au umflat rinichii şi a rămas în stare de nesimţire. Ce s-a întâmplat cu el nu ştiu, căci eu am plecat cu primul transport, însă precum am auzit, a murit – nu ştiu dacă pe drum sau în ghetou.

Soţul meu a fost bătut în sala (camera) de tortură unde erau în afară de agenţi străini şi bănuitul [învinuitul -nn] Orgovany Iosif.

În urma torturilor ce se aplicau în această cameră şi în interiorul ghetoului, s-au sinucis mai multe persoane căci fiecăruia îi era groază să ajungă în acea cameră de tortură. Ştiu că, într-un rând, s-au sinucis deodată.

Altceva nu am de declarat.

Citindu-i-se stăruie şi semnează.

 

Preşedinte                                                                                                   Martor

Indescifrabil                                                                                          Friedman Şarlota

 


d e c l a r a ţ i a

 

martorului Lampel Ludovic

domiciliul: Baia Mare

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

Subsemnatul Lampel Ludovic prin prezenta declar următoarele contra lui Zeisberger N, călăul lui Gergely, şeful nyilaşiştilor.

S-a întâmplat în timpul ghetoului, când am venit în concediu acasă din detaşamentul de lucru 110/5. Familia îmi era în ghetou şi eu voiam să intru la ei, să-mi văd soţia şi copii şi să le duc ceva de mâncare.

Spre nenorocirea mea m-am întâlnit cu banditul Zeisberger care m-a oprit şi m-a luat l-a întrebări. După o bătaie straşnică ce am suferit de la el, m-a alungat de acolo încât nu am putut să mă întâlnesc cu draga mea familie.

Bătut şi cu lacrimi în ochi, am părăsit oraşul fără să-mi văd copiii şi, durere, nici n-am să-i văd în veci.

Cer autorităţilor în drept să binevoiască să pedepsească pe deplin pe acest nemernic după faptele ce le-a făcut.

 

Baia Mare, la 25 Octombrie 1945

 

                                                                                                      Lampel Ludovic

 

Comisariatul de Poliţie

          Baia - Mare

 


d ec l a r a ţ i a

 

martorului Klein Adolf

domiciliul: Baia Mare

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

Subsemnatul Klein Adolf prin prezenta declar următoarele contra lui Zeisberger N, tovarăşul lui Gergely, şeful nyilaşiştilor:

Am adus de mâncare pentru copilul şi soţia mea şi a aflat Zeisberger, şi a luat mâncarea din mâna copilului iar soţiei mele i-a dat palme până ce i-a ieşit sângele pe nas.

Pe mine m-a dus de acolo şi m-a băgat într-o cameră unde m-a bătut cu un par. Eu am început să strig şi atunci a venit un poliţai prieten de-al lui şi amândoi s-au apucat de mine.

M-au pălmuit, m-au bătut cu un par peste cap, peste picioare, pe unde apucau. Tot corpul mi-a fost vânăt şi în ziua de astăzi se văd urmele bătăii ce am suferit. După toate acestea, mi-a luat banii puţini ce-i aveam în buzunar şi un toc rezervor.

Acestea le-am suferit de la banditul Zeisberger, dar mai mare durere am când mă gândesc cum a fost chinuită soţia mea în faţa ochilor mei, tot de acest bandit!

Rog autorităţile în drept să binevoiască a pedepsi pe acest nemernic.

 

Baia Mare, la 26 Octombrie 1945

 

 

                                                                                                      Klein Adolf

Comisariatul de Poliţie

          Baia - Mare

 


d e p o z i ţ i a

 

martorului Schwartz Ecaterina

casnică; etatea: 24 ani; domiciliul: Baia Sprie

16 Octombrie 1945

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

În ziua de 3 Mai 1944 am fost adunate la baia comunală toate fetele şi femeile evreice din Baia Sprie, unde am fost supuse unei examinări corporale din ordinul poliţiei condusă de Görög, în prezent în Budapesta. Eu am fost examinată în baia comunală, într-o cabină de către bănuita care, după ce m-am dezbrăcat, culcându-mă pe o canapea s-a uitat în organul genital în care şi-a vârât mâna pentru a vedea dacă avem sau nu valori ascunse. Bănuita a procedat cu brutalitate deoarece am avut dureri timp de două săptămâni, nu s-a spălat pe mâini după fiecare caz în parte, însă himenul nu mi-a fost rupt. Bănuita a examinat şi copile până la vârsta de 10 ani.

Altceva nu am de spus.

Citindu-i-se stăruie şi semnează.

 

Preşedinte                                                                                            Martor

Indescifrabil                                                                              Schwartz Ecaterina

 


d e p o z i ţ i a

 

martorei Muscal Gizela

muncitoare; etatea: 23 ani; domiciliul: Baia Mare

18 Octombrie 1945

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

În dimineaţă din luna  Mai 1944, am fost ridicată de acasă de către membrii partidului Nyilas şi dusă cu alţi evrei la depoul fabricii Phonix. Aici am fost ţinută până după masă la orele 3 când, femeile am fost percheziţionate de moaşa comunală Rogozsan Buba, care cu ocazia examinării a pus pe mâini mănuşi de cauciuc. Aici, după ce ni s-au examinat bagajele, ne-au luat toată lenjeria mai bună, lăsând un singur schimb; de asemenea ne-au fost luate toate hainele în afară de cele cu care eram îmbrăcate. De asemenea ne-au luat cearşafurile şi pernele astfel că, pentru o familie compusă din mai mulţi membri nu au lăsat decât un singur cearşaf. În prima săptămână ne-au lăsat şi perne, însă după o săptămână, făcându-se o nouă percheziţie, ni le-au luat şi pe acestea încât am dormit pe paie aşezate pe pământul gol.

Timp de două zile am stat toţi evreii internaţi pe câmpul liber, în ploaie şi, numai a treia zi s-au adus ceva scânduri din care au construit câteva colibe primitive conice, şi pe dedesubt cu lutul gol. Construirea acestora mergea cu atâta încetineală încât, atunci când ploua, de abia puteau să fie adăpostiţi copiii şi femeile. A trebuit să stăm unul peste altul, înghesuiţi pentru a ne pune la adăpost de intemperii.

Volumul acestor colibe era de patru metri şi ne înghesuiam în ele câte patru – cinci familii, adică un număr de aproximativ 20 de persoane. Erau colibe şi mai mari, însă, aici stăteau mai multe persoane.

Ghetoul era împrejmuit cu un gard înalt de scânduri şi, când aveam lipsă de apă, trebuia să cerem voie santinelei să ne dea drumul afară pentru a ne aproviziona. Mâncarea, de asemenea era foarte slabă căci primeam numai 20 deca de pâine pe zi de persoană şi fasole care se strângea din oraş, întrucât nouă nu ni s-a permis, nici când am intrat şi nici mai târziu, să ducem alimente cu noi.

La două săptămâni, a venit în ghetou bănuitul [învinuitul -nn] Orgovany, pe atunci detectiv la poliţia Baia Mare, împreună cu doi membri din Gestapo şi au dat ordin ca toată lumea să părăsească colibele. Atunci au procedat la percheziţie şi au declarat că, dacă nu va ieşi ca rezultat al percheziţiei suma de 5.000.000 pengő sau aşa ceva, va fi împuşcată tot a zecea persoană. Au procedat cu toţii la percheziţii individuale, atât personale cât şi prin colibe, unde au răvăşit şi pământul pentru a vedea dacă nu avem cumva valori ascunse, asemenea au luat de la fiecare inelele de logodnă ce le-au mai rămas precum şi cerceii din urechi, paltoanele şi banii,  încât am rămas cu nimic, adică complet despuiaţi, spunând că noi nici aşa nu avem nevoie de nimic.

Orgovany, intrând în coliba noastră, mi-a luat farfuria cu mâncare din mână, a aruncat-o jos şi a răsturnat şi oala cu fasole pregătită, ca să nu avem ce mânca; în plus, mi-a luat şi pardesiul de pe mână.

Eu, fiind săracă, nu am fost torturată, însă evreii şi soţiile celor bogaţi erau introduşi în camere de tortură instalate la intrarea în ghetou, unde toţi aceştia erau chinuiţi şi bătuţi de bănuitul [învinuitul -nn] Orgovany şi de către membrii de Gestapo, pe care nu-i cunosc, pentru a declara locul unde şi-au ascuns valorile. Toţi care ieşeau din aceste camere, prezentau urme de bătăi pe corp şi spuneau fiecare că au fost groaznic în aceste camere de tortură încât pe drum, după îmbarcarea în vagoane, au murit [ .... ].

Altceva nu am de spus.

Citindu-i-se stăruie şi semnează.

 

Preşedinte                                                                                                   Martor

Indescifrabil                                                                                          Muscal Gizela

 

 

 


 

U N I U N E A   E V R E I L O R   D I N   B A I A  M A R E

Z S I D ó   N É P K Ö Z Ö S S É G   N A G Y B Á N Y A

 

 

 

 

SOLICITARE

Baia Mare la 16 Nov 1945

 

 

Denunţul nostru, făcut contra lui Feris Eugen, fost director al liceului de stat din localitate – secţia maghiară – {îl}completăm {cu} următoarele:

 

Cu ocazia strângerii evreilor din Baia Mare în ghetou, la data de 3 Mai 1944, ştiut fiind că, corpul didactic – profesorii liceului – n-au fost obligaţi de a activa la această faptă bestială, Feris Eugen, din propria lui iniţiativă a dat  ordin şi a delegat pe profesori ai liceului la această faptă criminală.

 

Avem cunoştinţă de faptul acela, că lucrurile ridicate de la evrei, după strângerea lor, au fost depozitate în magazia “Mercur” iar în luna Octombrie 1944, când deja era ştiut că armata eliberatoare sovietică se apropia de oraşul nostru, numitul Feris Eugen a dat ordin să fie deschisă magazia “Mercur” şi astfel jefuită complet. Numitul, prin fapta amintită, a făcut dovada mentalităţii lui antidemocratice, fiindcă n-a vrut ca valorile acestea strânse să fie păzite de autorităţile democratice.

 

Pe baza celor de mai sus, socotim că numitul F e r i s  E u g e n  este hotărât criminal de război, rugându-vă să binevoiţi a dispune cele necesare.

 

COMITETUL DEMOCRAT EVREIESC DIN

BAIA MARE

 


 

U N I U N E A   E V R E I L O R   D I N   B A I A  M A R E

Z S I D Ó   N É P K Ö Z Ö S S É G   N A G Y B Á N Y A

 

 

SOLICITARE

 

Către

P o l i ţ i a  O r a ş u l u i

B a i a  M a r e

 

Cu onoare vă remitem în original procesul verbal dresat în contra lui Orgoványi deţinut la Dvs cercetări.

Baia Mare la 28 Sept 1946

Cu stimă:

GRUPAREA DEMOCRATICĂ A EVREILOR DIN

BAIA MARE

 

P r o c e s  V e r b a l

Subsemnatul Brach Eugen, locuitor din Baia Mare, cu onoare declar următoarele:

Cu ocazia internării evreilor în ghetoul din Baia Mare, subsemnatul cu familia mea şi cu comerciantul Fischer Nicolae, am fost ascunşi în pădure. Descoperind jandarmii unguri ascunzătoarea noastră, am fost aduşi la Baia Mare. Cu ocazia aceasta, Orgoványi l-a bătut pe numitul Fischer Nicolae în aşa mod, încât capul numitului s-a umflat şi el a căzut în nesimţire. Din cauza bătăii primite, Fischer Nicolae n-a mai putut fi audiat niciodată şi nici în vagon nu s-a putut restabili. Tot din cauza bătăii primite, Fischer Nicloae a pierdut vederea unui ochi. La sosirea noastră la locul de deportare AUSCHWITZ, pe numitul Fischer Nicloae - fiind bolnav din cauza [arătată] mai sus – imediat a fost selectat între bolnavi  şi exterminat. Astfel Orgoványi  a cauzat moartea lui Fischer Nicloae.

Numitul Orgoványi, tot cu ocazia aducerii noastre din pădure, a bătut-o şi pe sora mea Brach Olga la tălpi în aşa fel încât, nici după 8 zile n-a putut să stea în picioare. Aceste bestialităţi, Orgoványi le-a făcut fără nici o justificare, fiindcă sora mea era o femeie săracă, şi neavând nici bărbat a căzut victimă fasciştilor.

Declaraţia am făcut-o pentru a veni în ajutorul autorităţilor, în cercetările efectuate în contra susnumitului Orgoványi.

Despre cele declarate sunt dispus să prestez jurământ în faţa oricărei autorităţi.

Brach Eugen

GRUPAREA DEMOCRATICĂ  A  EVREILOR

DIN BAIA MARE

Prin prezenta adeverim că, Brach Eugen a semnat

prezentul proces verbal în faţa noastră

Semnătura indescifrabilă