|
INSTITUTUL
NAŢIONAL PENTRU |
ASOCIAŢIA EVREILOR
DIN |
|
STUDIEREA HOLOCAUSTULUI |
ROMÂNIA |
|
DIN ROMÂNIA
“ELIE WIESEL” |
VICTIME
ALE HOLOCAUSTULUI |
PROCESUL
GHETOURILOR DIN
NORDUL TRANSILVANIEI
Volumul II - MĂRTURII
Volum alcătuit de
OLIVER LUSTIG
Editura A E R V H
d e p o z i ţ i a
martorului Grosinger
Alexandru
antreprenor de şosele; etatea: 40 ani; domiciliul: Baia Mare
18 Octombrie 1945
[…………………………………………………………………………………………………….]
În anul 1944, pe la sfârşitul
lunii Aprilie, a sosit în Baia Mare subsecretarul de stat Laszlo Endre. Acesta
a convocat la o şedinţă pe subprimarul dr. Rosner Stefan care
conducea oraşul în lipsa titularului, dr. Nagy Jenő, şeful poliţiei,
comandantul legiunii de jandarmi, şi în afara de aceştia au mai
participat Vajay Alexandru şeful biroului militare al primăriei,
Gergely Iuliu, preşedintele partidului Nyilas pe întregul Ardeal şi
Horacsek Iosif, preşedintele Asociaţiei Baros.
Toţi au discutat
împreună măsurile de internare a evreilor în ghetou, precum şi
locul unde va fi fixat ghetoul. A mai fost de faţă şi un
comandant căpitan sau maior SS. La început, a fost destinată ca
ghetou strada Szombat însă, precum am auzit de la un prieten care a fost
informat de membrii care au luat parte la comisie, Horacsek Iosif, Nagy
Jenő şi cu Gergely s-au opus spunând că, pentru acest ghetou
este bună şi fabrica lui Bernat, adică locul viran de lângă
această fabrică. La această şedinţă, comandantul
formaţiunii SS a spus în faţa comisiei că au termen de opt zile
să termine ghetoul, însă Nagy Jenő cu Gergely Iuliu au spus
că ei vor termina internarea într-o singură zi. Numiţii s-au
şi ţinut de cuvânt căci, în noaptea de 2 spre 3 Mai, am
văzut cum se adunau evreii de către comisii formate din membrii
Nyilas şi levenţi înarmaţi de către poliţie, care
blocau câte o stradă întreagă. Eram în grupul de case de lângă
parc, unde am văzut că se dădea unor familii timp de 10 sau 20
minute pentru a-şi împacheta lucrurile şi dacă nu terminau
repede, îi luau cu forţa lovindu-i cu patul armei. Pe la ora 2 după
masa, operaţiunile de strângere au fost terminate pe întregul oraş.
Ghetoul a fost aşa de
strâmt, încât nu avea capacitate decât pentru maximum 250 de persoane şi
au fost înghesuiţi peste 3000 de persoane, iar cine nu a avut loc să
stea în şurile [şoproanele
- nn] cele neacoperite stăteau sub cerul liber.
Deoarece evreii stăteau
în aer liber, în ploaie, s-a cerut ca din depozitele de scânduri ale firmelor
evreieşti să se permită a se construi barăci. Însă primăria,
condusă atunci de bănuitul dr. Rosner Stefan împreună cu Nagy
Jenő au respins această cerere deşi s-au oferit de la compania
de lucru care staţiona în Baia Mare evrei concentraţi ca să
construiască aceste barăci. Timp de trei săptămâni, cei din
ghetou au stat sub cerul liber şi numai înainte de a-i îmbarca cu o
săptămână s-au construit ceva barăci.
Alimentaţia era foarte
proastă căci oraşul nu dădea nimic, nici Nagy Jenő nu
permitea să se introducă nimic înăuntru, ba mai mult, chiar
şi ce era a fost ridicat şi, văzându-se situaţia în care se
găseau, băieţii de la compania de lucru au oferit tot a doua zi
pâinea şi hrana lor care făcea 1000 bucăţi de pâini şi
un cazan de fiertură. Obţinând şi aprobarea comandantului lor,
aceste alimente au fost introduse o singură zi în ghetou, pe urmă
însă, şeful poliţiei Nagy Jenő a interzis transportul.
Amintesc că atât Horacsek
Iosif preşedintele asociaţiei BAROSS szővetség a cerut de la
căpitanul Berentés care era comandantul militar al uzinelor din Baia Mare,
prin luna iunie 1942, să-i dea lista tuturor evreilor angajaţi în
uzinele ungare. Această listă a fost dată şi în baza ei au
fost concentraţi şi trimişi în Ucraina la companii de lucru cu
destinaţia de a fi nimiciţi 100 băieţi. Din aceştia
s-a reîntors vreo 7 sau 8.
Când cei de la compania de
lucru ieşeau în oraş sau voiau să meargă – cu sau
fără voie în regulă – erau arestaţi de Nagy Jenő
şi internaţi în ghetou. Comandantul companiei de muncă a
intervenit cu forţa militară ca să-i scoată pe cei
internaţi în ghetou dintre băieţii concentraţi, însă a
fost oprit de organele poliţieneşti.
Altceva nu am de spus.
Citindu-i-se stăruie şi
semnează.
Preşedinte
Martor
Indescifrabil Gorsinger
Alexandru
d e p o z i ţ i a
martorului dr.
Gazda Akos
etatea: 46 ani; domiciliul: Baia Mare
[.........................................................................................................................................................]
În anul 1944, pe la
sfârşitul lunii Aprilie, a venit la Baia Mare fostul subsecretar de stat
Endre Laszlo care a convocat la o şedinţă pe toţi
conducătorii de atunci ai oraşului printre care erau subprimarul dr.
Rosner Ştefan care înlocuia pe primarul absent, Nagy Eugen [Jenö] şeful poliţiei Vajay Alexandru, fostul
şef de birou de mobilizare pe lângă Primărie şi comandantul
legiunii de jandarmi, un om cu mustăţi mici. Adunarea acestora,
după informaţiile ce le am la sediul partidului Nyilas fiind de
faţă şi Gergely Juliu şeful organizaţiei acestui
partid pe Ardeal. Aici în această şedinţă restrânsă
s-au luat măsurile privind înfiinţarea ghetoului pentru evreii din
Baia Mare şi jur [împrejurimi]
şi locul unde acesta va funcţiona. Toţi aceştia de mai sus
au ieşit pe teren şi au găsit că locul cel mai nimerit este
locul viran situat în apropierea fabricii Phöbus
[Phönix] şi au designat şi perimetrul. Toate acestea le-am
văzut fiind în Baia Mare şi chiar de faţă când au plecat
spre locul arătat cu trăsurile.
Subsecretarul de Stat Laszlo
Endre a stat în Baia Mare două zile cum am citit în ziarul local din Baia
Mare „ Nagybánya és vidéke”.
La o săptămână
sau mai bine după plecarea lui Laszlo Endre, s-au luat măsuri pentru
internarea evreilor în ghetou.
În tot acest interval de timp
autorităţile nu au luat nici o măsură pentru a asigura
convieţuirea şi viaţa în ghetou decât că au săpat
câteva gropi împrejmuite cu garduri primitive care erau destinate pentru
closete şi au împrejmuit ghetoul cu un şanţ. Nu a existat la
început nici apă în fântâni pentru asigurarea apei de băut. Timp de
trei săptămâni, toţi cei internaţi în număr de
aproximativ 3500 persoane, am fost nevoiţi ca să consumăm apa
murdară dintr-o fântână murdară. Din cauza acestei ape murdare
am avut cazuri infecţioase.
[
…………………………………………………………………………………………. ]
Omul de teroare al ghetoului
era un funcţionar de la Phönix cu numele [indescifrabil] Cornel,
împuternicitul Gestapoului care era veşnic în anturajul lui
[indescifrabil] şi numitul când sosea în ghetou, punea pe evreii mai
tineri să bată pe alţii mai slabi pentru simplul motiv că
nu stăteau în faţa lui în poziţie de drepţi. Personal am
văzut când acesta, pentru acelaşi motiv a lovit o femeie
bătrână cu piciorul în burtă.
El a fost acela care
împreună cu un alt membru al Gestapoului pe care nu-l cunosc, un om înalt,
blond, voinic, a adunat banii, bijuteriile şi verighetele sub
ameninţarea că, dacă nu va putea aduna o anumită sumă
de bani, va fi împuşcat din 10 în
10, fiecare evreu.
Bănuitul Orgovanyi Iosif
a fost şi el o spaimă a ghetoului însă numitul era specialist
mai ales în cercetările pe care le făcea într-o cameră
separată de ghetou împreună cu jandarmii îmbrăcaţi în civil
şi care prin diferite metode de tortură căutau să afle unde
şi-au ascuns evreii banii. Au fost bătute şi femeile evreilor
bogaţi, dintre care amintesc pe soţia avocatului, [indescifrabil],
soţia dlui dr. Barna. Din cauza tratamentului la care eram supuşi,
multe persoane s-au sinucis.
[.............................................................................................................................................]
Anexez şi o
declaraţie scrisă la maşină pe care o menţin.
Altceva nu am de declarat.
Citindu-i-se stăruie
şi semnează.
Acuzator public
Martor
Indescifrabil Dr.
Gazda Akos
d e p o z i ţ i a
martorului dr.
Alexandru Gros
primarul oraşului Baia Mare;
etatea: 41 ani; domiciliul: Baia Mare
13 Martie 1946
[…………………………………………………………………………………………………….]
În Aprilie 1944, eram
funcţionar la Primăria oraşului Baia Mare încredinţat cu
serviciul aprovizionării, şi am fost înlocuit fiind numit cu
serviciul industrial. Prin luna Aprilie a fost o conferinţă la Satu
Mare, convocată de subsecretarul de stat Endre László, unde au fost
chemaţi toţi şefii administrativi din judeţ în vederea
înfiinţării ghetoului. Din Baia Mare au participat primarul dr.
Tamaşi Carol, şeful poliţiei dr. Nagy Eugen [Jenö] şi căpitanul de jandarmi dr. Várhelyi
Tiberiu. După ce s-au întors de la conferinţă, primarul
Tamaşi, cunoscând ilegalitatea măsurilor rasiale luate contra
evreilor a simulat că este chemat de Minister la Budapesta, unde a mers
şi a stat până după înfiinţarea ghetoului când,
reîntorcându-se în Baia Mare, a fost mutat la Sighet.
Referitor la problemele
evreieşti, implicit ghetoul erau în sarcina primăriei şi cel mai
activ în această chestiune era Vajnai Alexandru.
Despre modul de tratare a
evreilor din ghetou, ştiu că au fost sortiţi să stea
fără mâncare, fără aşternut, fără closete,
fiind siliţi să-şi facă nevoile de-a valma bărbaţii
cu femeile, la un loc, în mijlocul ghetoului. Locul ghetoului a fost înconjurat
cu sârmă. La ridicarea de acasă şi la intrarea în ghetou au fost
percheziţionaţi şi li s-au confiscat lucrurile ce la aveau. În
ghetou nu li s-a dat de mâncare şi nu li s-a permis să ducă nici
ce aveau ei acasă. Auzind că evreii aveau o situaţie
deplorabilă în ghetou, am încercat să intervin pe [la] şeful serviciului aprovizionării de la
primărie, ca să le dea voie barem să le ducă alimentele
rămase în casele proprii, însă niciodată nu l-am găsit la
birou şi nici la locuinţă. Ulterior, situaţia s-a mai
ameliorat formându-se un sfat al evreilor, care s-a îngrijit de aprovizionare.
Menţionez că evreii
din plasă au fost internaţi la valea Burcatului în ferma Molocsányi,
unde comandant a fost căpitanul de jandarmi dr. Várhelyi Tiberiu; aici
erau în aceleaşi condiţii deplorabile ca şi în ghetoul din Baia
Mare.
Menţionez că Nagy
Jenö este în Szombathely, tot şef de poliţie.
Citindu-i-se depoziţia
şi declarând că este exactă, martorul semnează
Preşedinte
Martor
Indescifrabil Alexandru
Gros
d e p o z i ţ i a
martorei Lazarovici
Margareta
casnică; etatea: 21ani; domiciliul: Tăuţii de
Sus, jud Satu Mare
18 Octombrie 1945
[…………………………………………………………………………………………………….]
În luna Mai 1944, când s-a dat
dispoziţie de internare a evreilor în ghetou, am fost adunaţi
toţi la depoul din Baia Mare, unde s-a făcut fiecăruia
percheziţie corporală. Eu am fost percheziţionată de
moaşa Rogojan [Rogozsan] Baba
care s-a purtat cu mine foarte urât şi anume mi-a luat un inel din deget
deşi o rugasem stăruitor să mi-l lase întrucât îl păstrasem
ca amintire. Numita, drept răspuns la cererea mea, mi-a dat o palmă.
Când mi-a făcut examinarea organelor genitale dânsa a procedat igienic. Cu
ocazia percheziţiei am fost predată la o femeie, Paker Rozalia, tot
moaşă comunală care mi-a luat toate rochiile încât am rămas
cu o singură rochie. Ghetoul era făcut în loc liber, încât cinci zile
am stat cu toţii în ploaie, mai multe mii de persoane. Eu am ajuns într-o
cameră însă părinţii mei stăteau sub cerul liber
şi numai după trei săptămâni au putut să ajungă
într-o baracă primitivă.
Bătăile în ghetou se
ţineau lanţ în fiecare zi şi era, în afară, o cameră
anume destinată unde nişte detectivi străini, împreună cu
Orgovany Iosif, pe atunci în serviciul poliţiei Baia Mare, maltratau femei
şi bărbaţi internaţi pentru ca aceştia să
mărturisească locul unde şi-au ascuns averile.
Tatăl meu a fost şi
el introdus în această cameră de tortură unde a fost bătut
de Orgovany Iosif şi de ceilalţi străini.
Într-o zi de
Sâmbătă, cu o zi înainte de a fi îmbarcaţi în vagoane, s-a
făcut tuturora o percheziţie amănunţită şi s-a
luat la toţi toate alimentele hainele şi obiectele cu care au mai
rămas. La aceste percheziţii a luat parte şi moaşa Rogozsan
Baba.
Într-un vagon de marfă am
fost îmbarcaţi 75 de persoane amestecaţi, copii, bărbaţi
şi femei. În acest fel am fost duşi până în Polonia [ ..........
].
Altceva nu ştiu.
Citindu-i-se stăruie
şi semnează.
Acuzator public Martor
Indescifrabil Lazarovici
Margareta
d e p o z i ţ i a
martorului Brach
Eugen
comerciant; etatea: 28ani; domiciliul: Baia Mare
12 Octombrie 1945
[…………………………………………………………………………………………………….]
În ziua de 5 Aprilie 1944,
când autorităţile fasciste din Baia Mare au început să ia
măsuri de internare în ghetou împotriva evreilor, eu, familia mea
împreună cu 33 de persoane bărbaţi femei şi copii din Baia
Mare, ne-am ascuns în pădurea din jurul comunei Mireşul Mare pentru a
scăpa de grozăviile internării în ghetou. Unul dintre noi,
rătăcindu-se prin pădure a fost văzut de cineva şi
atunci, jandarmii mergând pe urmele ascunzătoarei noastre am fost
descoperiţi în ziua de 20 Mai 1944 şi internaţi cu toţii în
ghetoul din Baia Mare. La o zi după internarea noastră, am început
să fim audiaţi fiecare pe rând dintre cei care am fost
descoperiţi pentru a destăinui cine mai sunt ascunşi dintre noi
în pădure. Ascultările au decurs într-o cameră în apropierea
ghetoului; în fiecare cameră asculta unul din
detectivii de la poliţie. Eu am fost ascultat de detectivul Vajai de la
poliţia Baia Mare, care după ce m-a luat la întrebări pentru ce
m-am ascuns, dar nici nu am putut să răspund bine la întrebările
ce mi se puneau, căci mi-a dat jos ghetele şi mi-a aplicat mai multe
lovituri peste tălpi cu un baston de cauciuc.
Asemenea, numitul mi-a
împlântat sub unghiile degetelor de la mâini ace, pentru a mă tortura
astfel şi mai mult. A trebuit să pun degetele deasupra biroului
şi după ce mi-a legat mâinile de masă cu un dispozitiv anume
pregătit, a început să-mi vâre ace sub unghiile degetelor. Din cauza
acestor torturi mi-am pierdut cunoştinţa încât mai departe nu m-a
putut asculta şi am fost aruncat afară într-o cameră de lemn.
Aici am fost lăsat aproape o jumătate de zi până mi-am revenit,
după care am fost din nou dus în ghetou.
În camera de tortură am
fost ţinut aproape 2 ore.
După mine a fost introdus
la scurt timp comerciantul de lemne din Baia Mare, Fischer Nicolae, care a
murit între bolnavii de la Auschwitz. În momentul când a intrat numitul în
camera de tortură a ieşit de acolo detectivul Vajnai şi am auzit
cum se adresa bănuitului Orgovanyi care tocmai atunci sosise din oraş
cu următoarele cuvinte: “Vino că te aşteaptă şi pe
tine o amiază bogată”. Vajnai a ieşit atunci din camera unde am fost bătut şi a intrat în locul
său Orgovanyi. Am auzit glasuri de strigăte de ajutor şi dureri
de chinuri însă ce au făcut cu acel om înăuntru, nu am
văzut. Seara când am mers în ghetou l-am văzut pe cel amintit
adică pe Fischer că era căzut la pământ, cu capul umflat
şi trei vânătăi peste vârful capului. Era complet lipsit de
cunoştinţă. Când şi-a revenit puţin, l-am întrebat de
cine a fost bătut, mi-a răspuns că bănuitul [învinuitul] Orgovanyi, însă a fost mereu cu
febră astfel că mai amănunţit nu am putut vorbi cu el. În
această situaţie a fost dus în trenul în care ne-a îmbarcat pentru
Germania, sosind la Auschwitz în ziua de 2 Iunie 1944. Când am debarcat din
tren, cei care am fost sănătoşi am fost aruncaţi de partea
dreaptă iar cei bolnavi şi bătrâni de partea stângă,
şi comerciantul Fischer având încă febră a fost pus cu cei
infirmi şi dus la crematoriu. Sora mea, care a fost arsă în
crematoriu, a fost de asemenea bătută de bănuitul [învinuitul] Orgovanyi la tălpi cu acelaşi
sistem ca şi comerciantul amintit. Acesta, dacă nu suferea
bătăile de la bănuit, putea fi clasat ca bun pentru muncă
şi putea scăpa cu viaţă.
Altceva nu am de spus.
După citire
semnează.
Acuzator public Martor
Indescifrabil Brach Eugen
Proces – Verbal
întocmit la
secţia de reparaţii a
Comunităţii Democrate Evreieşti din Baia Mare
2 iulie 1945
[
………………………………………………………………………………………. ]
Dr. Gazda Akos declară
următoarele:
Din cauza atitudinii
răuvoitoare şi mentalităţii de dreapta a lui dr. Kenyeres
au pierit cu cel puţin 30% mai mulţi evrei deportaţi. Este
îndeobşte cunoscut că evreii din Baia Mare au fost duşi în
clădirile aflate în stare foarte proastă ale fabricii Bernat, acele
clădiri aflându-se într-o stare atât de proastă încât ploaia intra
tot mereu în ele şi în interiorul clădirilor era un noroi argilos.
Aici erau nevoiţi să se culce, înghesuiţi, cei bolnavi, copiii,
femeile, bărbaţii. În
primele zile eu mă ocupam de problemele medicale şi, când a venit dr.
Kenyeres, l-am rugat să declare locul necorespunzător din punct de
vedere sanitar, întrucât speram că în acest caz să fie desemnate
drept ghetou străzile Szombat şi Arany János; deci vom [putea nn] locui pe anumite străzi
la fel ca la Satu Mare, Oradea etc., în condiţii incomparabil mai bune.
La care el a răspuns: „asta le corespunde evreilor
comunişti” şi i-a încredinţat lui dr. Benedek Laszlo
îndatoririle medicale. Drept urmare evreii au ajuns la Auschwitz într-o
asemenea stare de slăbiciune încât la selecţie mult mai mulţi au
fost consideraţi inapţi pentru muncă şi drept
consecinţă trimişi în camerele de gazare, iar în cazul în care
dr. Kenyeres ar fi avut o atitudine
obiectivă ar fi fost cu 30% mai
puţini.
La indicaţiile
sale, în depozitul de lemne, unde se desfăşurau percheziţiile,
femeile erau examinate vaginal cu aceeaşi singură
mănuşă, drept urmare fiind expuse unor infectări.
De asemenea este tipic pentru mentalitatea sa de dreapta că, atunci când a fost arestat medicul dr. Kertesz Armin, operat cu câteva săptămâni în urmă de către chirurgul dr. Nyakas, asistat de dr. Szentmiklosi şi poliţia a condiţionat punerea lui în libertate de avizul chirurgului, acesta a răspuns într-un mod incompatibil cu conştiinţa de medic că „starea doctorului Kertesz permite internarea”. Din păcate, dr. Kertesz a şi murit la scurt timp după deportarea lui.
Referitor la reaua sa voinţă, mai menţionez că în pofida repetatelor noastre solicitări nu a fost dispus să permită aducerea în ghetou a medicamentelor şi că, pe cât a putut, a redus la minim internarea bătrânilor şi a bolnavilor în spitalul evreiesc.
După câte ştiu, cu toate acestea [dr. Kenyeres - nn] este medicul oraşului Ozd.
Dr. Gazda Akos
În faţa
noastră, ca martori:
2
semnături indescifrabile
SESIZARE
Uniunea
Evreilor din Baia Mare
10.IV.1945, Baia Mare
Către
Secţia Politică a
Poliţiei Populare B a i a M
a r e
În calitatea sa de organ de
reprezentare a intereselor personale şi a bunurilor evreilor
băimăreni şi din plasa Baia Mare absenţi, în interesul evreilor deportaţi în
străinătate şi al siguranţei statului, Uniunea Evreilor din
Baia Mare consideră de datoria sa să descrie activitatea
ruşinoasă, desfăşurată în spiritual
mentalităţii fasciste în timpul ghetoizării de către fostul
primar-supleant al oraşului judeţean Baia Mare, dr. Rosner Istvan. O
facem şi pentru că în calitate de reprezentanţi ai evreimii
devenite din nou egale în drepturi în România democratică, considerăm
de datoria noastră să venim în ajutorul secţiei politice a
Poliţiei populare în activitatea sa
de epurare, oferindu-i date corespunzătoare pentru a putea elimina
din societate elementele nepotrivite.
În aprilie 1944, primarul de
atunci din Baia Mare, dr. Tamasi nu se afla în oraş, sarcina
administrării acestuia revenindu-i exclusiv lui dr. Rosner Istvan.
Este cunoscut şi nu este nevoie să
detaliem faptul că executarea tehnică a ghetoizării evreilor
concentraţi în diferitele oraşe le revenea primarilor. Este cunoscut
şi faptul că, în Ungaria, s-au găsit pe alocuri primari care, contrar presiunii din partea ministerului de
Interne, s-au străduit să rezolve într-un mod mai omenesc plasarea
evreilor. Aşa s-a întâmplat la Satu Mare, Debreţin, Miskolc, Oradea,
Seghedin şi în mai multe alte oraşe mai mari.
La Baia Mare, situaţia
era alta. Iar că aici au putut avea loc ruşinoasele evenimente
cunoscute răspunderea le revine în mod exclusiv lui dr. Rosner Istvan
şi lui dr. Nagy Jenö, faimosul căpitan al poliţiei. Ştim că în sensul
instrucţiunilor date de Ministerul de Interne primarului, primul
funcţionar al administraţiei oraşului, evreii trebuiau
izolaţi de celelalte părţi ale oraşului prin garduri, în
străzi şi cartiere separate. Călăuzit de dorinţa de
răzbunare şi ură, dr. Rosner Istvan nu a considerat
satisfăcătoare această soluţie, deşi din partea
conducerii oraşului Baia Mare au existat propuneri ca evreii să fie plasaţi pe strada Szombat
şi uliţele adiacente. Împreună cu dr. Nagy au găsit un loc
unde nu încăpeau nici 100 de oameni. S-au deplasat la clădirile din
afara fabricii Bernat, nişte şandramale gata să se
prăbuşească, şi au hotărât să-i plaseze aici pe
cei 3.400 de evrei din Baia Mare. În acele localuri nu puteau fi
îngrămădiţi mai mult de 100 de persoane. Restul de 3.300 de
evrei au fost plasaţi în curtea fabricii, fără ca cineva să
se îngrijească de vreun acoperiş. La intervenţiile
locotenent-colonelului Reviczki, comandantul de atunci al batalionului, s-a
permis ca evreii care serveau la detaşamentul de muncă al
batalionului de la Baia Mare să construiască, în scurt timp,
barăci corespunzătoare prin folosirea stocului de scânduri aflat la
depozitul Kornreich.
Dr. Rosner şi Nagy Jenö
au refuzat categoric solicitarea. Este inutil să accentuăm că
detaşamentiştii puşi la dispoziţie de către
comandantul batalionului ar fi lucrat zi şi noapte pentru ameliorarea sorţii
coreligionarilor şi ar fi construit barăcile într-o zi – două.
Rosnerii ştiau asta foarte bine şi pentru a agrava suferinţele
evreilor aflaţi sub cerul liber au promis că vor construi ei
barăci. Însă, fireşte, au sabotat perfect promisiunea.
Construirea barăcilor a început la o dată, şi într-un ritm atât
de lent încât, barăcile pe jumătate gata nici nu au putut fi puse la
dispoziţia evreilor pentru a fi plasaţi în acestea întrucât, între
timp, au fost deportaţi peste graniţă. Menţionăm
că timp de patru săptămâni, pe vremea aspră din
primăvara trecută, omenii inapţi de muncă, bolnavi,
îmbătrâniţi, adolescenţii erau nevoiţi să stea sub
cerul liber. Ştim că, pentru
a se apăra împotriva pericolului pneumoniei şi pătrunderii de
frig, nenorociţii încercau să se apere înfăşurându-se în
păturile aduse cu ei.
Abuzând de puterea lor
oficială, în mod cu totul ilegal, căpitanul de poliţie şi
primarul au permis lepădăturilor din oraş - crucilor cu
săgeţi şi imrediştilor – ca la data ghetoizării, la transportarea evreilor în ghetou, la poarta
acestuia să percheziţioneze
şi să scotocească victimele. Cu această ocazie s-au produs
violenţe şi brutalizări groaznice. Dr. Rosner a permis,
respectiv a tolerat şi confiscarea de la evrei a alimentelor pe care
şi le luaseră cu ei. Nu s-au îngrijit deloc de alimentarea celor din
ghetou. Evreii din detaşamentele de muncă de la Baia Mare l-au rugat
pe comandantul batalionului să le permită să ducă alimente
în ghetou. Ei au oferit raţia lor de pâine din fiecare a doua zi pentru
cei aflaţi în ghetou. Doreau
să transporte pe teritoriul ghetoului în căldări şi cazane
mâncare gătită. Au reuşit să introducă în ghetou în
total un car încărcat cu alimente deoarece Rosnerii au interzis în modul
cel mai strict alimentarea din exterior.
Menţionăm că la
sosirea la Baia Mare, pentru inspectarea ghetoului, a secretarului de stat la Interne de atunci, Endre Lászlá,
renumit pentru ura sa împotriva evreilor şi mentalitatea
naţional-socialistă, acesta şi-a exprimat aprecierea maximă
faţă de situaţia de aici şi era atât de mulţumit de
dr. Rosner Istvan, încât i-a făcut „onoarea” de a locui la el.
Oamenii de bun simţ, cu sentimente democratice din Baia Mare, la vederea suferinţelor şi foametei îndurate de evrei, în mod spontan, fără să se fi apelat la ei, au intenţionat să le trimită alimente. Nagy Jenö şi dr. Rosner Istvan au împiedicat realizarea actului de omenie şi au dat ordin poliţiştilor care erau de gardă acolo să-i fotografieze pe creştinii aducători de alimente şi să-i ducă la poliţie unde urma să li se intenteze acţiunea de internare.
Delegaţii Gestapoului au
fixat un termen de 14 zile pentru strângerea şi plasarea în ghetou a
evreilor de la Baia Mare. În zelul lor, dr. Rosner şi complicii au redus termenul de 14
zile la 6 ore şi, în dimineaţa zilei
de 3 mai, între orele 6 – 12 au realizat în modul cel mai cumplit
şi brutal concentrarea evreilor luaţi prin surprindere.
În cursul interogării
sale, dr. Rosner Istvan degeaba se va referi la faptul că el a procedat
conform indicaţiilor superioare. Uniunea noastră a făcut
investigaţii şi în baza observaţiilor personale,
băimărenii, - fiind prezenţi în diferite oraşe în cadrul
detaşamentelor de muncă - pot certifica faptul că, în Ungaria,
au existat multe oraşe unde mutarea evreilor în ghetouri s-a
desfăşurat într-un mod mai omenos.
În mod evident dr. Rosner Istvan a abuzat total de puterea sa oficială şi şi-a dovedit mentalitatea de fascist orbit. Până când asemenea elemente se pot mişca liber şi pot otrăvi sufletul naţionalităţilor conlocuitoare în curs de împăcare, nu va exista linişte şi consolidare deplină. Asemenea bestii trebuie excluse odată şi pentru totdeauna din societate. Suntem convinşi că secţia politică a Poliţiei Populare, care şi până acum a depus o frumoasă activitate în domeniul epurării, va acorda o atenţie specială acestei persoane şi în scurt timp va face să ajungă acolo unde recent a fost dus prefectul judeţului Satu Mare, Endrödi, un coleg demn de el: în închisoarea Tribunalului Poporului din judeţul Satu Mare.
Am aşteptat cu înaintarea prezentului denunţ deoarece am dorit să strângem date prin care să certificăm obiectivitatea denunţului nostru şi veridicitatea dovezilor.
Baia Mare, 10.IV.1945
UNIUNEA
EVREILOR
Sigiliu
Semnătura indescifrabilă
d e p o z i ţ i a
martorului Izrael
Dezideriu
proprietar de moară; etatea: 29 ani; domiciliul: Mireşul Mare
27 Martie 1946
[…………………………………………………………………………………………………….]
În Mai 1944, după
strângerea evreilor, am fost internat împreună cu evreii din plasele
Şomcuţa şi Mănăştur în ghetoul din Valea
Borcului, lângă Baia Mare, fixat într-o fermă, necorespunzător
şi inaccesibil pentru un număr de cca 6440 evrei care nu
încăpeau sub acoperişul fermei. Cea
mai mare parte stătea afară sub cerul liber şi în vânt
şi ploaie.
[.......................................................................................................................................]
Alimentaţie nu ne-au dat
decât din alimentele noastre care erau confiscate. Evreii bănuiţi
că şi-au ascuns lucruri au fost supuşi anchetei şi torturii
de către nişte detectivi din Baia Mare, la care a luat parte şi
detectivii Vajai şi Orgoványi.
Despre inculpatul Losonczi
ştiu că a venit în ghetoul din Baia Mare şi a dat ordin închis
în plic, în care bănuiesc că erau listele cu evreii bănuiţi
că şi-au ascuns lucruri, care evrei au fost duşi şi
bătuţi în Baia Mare. În 28 Mai, s-a făcut transportarea evreilor
din ghetou. La transportare, ni s-au făcut percheziţii corporale
şi, luându-se de la noi absolut tot, afară de hainele ce le aveam
îmbrăcate pe noi. Pe când eram în ghetou, din ordinul comandantului
ghetoului au fost bătuţi conducătorul ghetoului din partea
evreilor, Spring Alexandru, dându-i-se câteva palme, nişte femei cu câte
25 de lovituri fiindcă au găsit la ele nişte lucruri, dna Lampel
fiindcă avea nişte morfină într-o sticlă pentru
bărbatul ei. În ghetou mai era moaşa Rogozsan Rosalia, care a
făcut percheziţii vaginale la femei şi a escrocat pe
internaţi luându-le bani sub pretext că le va aduce ţigări.
[.......................................................................................................................................]
Martorul: Susţin declaraţia
de mai sus.
Citindu-i-se depoziţia
şi declarând că este exactă, martorul semnează
Preşedinte
Martor
Indescifrabil Izrael Dezideriu
d e p o z i ţ i a
martorei Berger
Ileana
croitoreasă; etatea: 35 ani; domiciliul: Baia
Mare
18 Octombrie 1945
[…………………………………………………………………………………………………….]
Am fost şi eu
internată în ghetou şi, chiar la început, ni s-a făcut o percheziţie
corporală de către moaşa Rogozsan care a procedat cu multă
duritate, însă nu am fost bolnavă şi n-am avut nici o leziune,
dar eram umilite deoarece percheziţia femeilor se făcea în
prezenţa bărbaţilor. În ghetou au fost adunaţi aproape 4500
de persoane într-un spaţiu strâns şi {sub cerul} liber, pe un câmp
unde am fost înghesuiţi în nişte şuri descoperite, fiind
expuşi intemperiilor vremii şi ploilor. Ni s-au luat toate hainele,
astfel că a trebuit să dormim unii pe rădăcini adunate,
alţii pe paie sau pe câte o scândură, fiind pentru mai multe persoane
câte o pătură. Eu
am avut părinţi în vârstă de 75 ani şi nu ni s-a permis
să aducem pentru noi cel puţin o pernă.
În ghetou a venit foarte des
şeful poliţiei de atunci, Nagy Jenö precum şi trei detectivi
trimişi anume de la Cluj şi Orgovanyi Iosif.
Aceşti detectivi, împreună cu Orgovanyi Iosif, la ordinul lui Nagy Jenö introduceau în camere de tortură situate la poarta de intrare a ghetoului pe fiecare evreu în parte, îl băteau şi îl supuneau la chinurile cele mai groaznice pentru a stoarce de la ei declaraţii despre lucul unde şi-au depus valorile. Între cei bătuţi îl pot indica pe ceasornicarul Nussbecker din Baia Mare.
Mâncarea ne-o pregăteam singuri în ghetou din alimentele care se
aduceau din casele evreieşti din oraş, însă {fără a
respecta} nici o condiţie igienică; noaptea, nu aveam nici o lumină.
După cinci
săptămâni de şedere în ghetou, cei care au mai rămas în
viaţă - căci unii dintre cei internaţi s-au sinucis - au fost duşi la gară şi împinşi
ca vitele de la spate în vagoane de marfă deschise sau închise, câte 80 de
persoane într-un vagon. Bătrânii care nu puteau să parcurgă
drumul până la gară, au fost duşi sub escortă de oameni
înarmaţi.
Uşa vagoanelor era
închisă şi ferecată cu sârmă ghimpată. În aceste
vagoane nici [măcar] nu se putea
dormi nefiind spaţiu suficient şi am stat înghesuiţi ca
peştii.
La data îmbarcării în
vagoane ni s-a luat absolut tot ce ne mai rămăsese,
nelăsându-ni-se nici pătura.
Altceva nu am de declarat.
Citindu-i-se, stăruie şi semnează
Acuzator public Martor
Indescifrabil Berger Ileana
d e p o z i ţ i a
martorei Friedman
Şarlota
casnică; etatea: 44 ani; domiciliul: Baia Mare
18 Octombrie 1945
[…………………………………………………………………………………………………….]
În luna Mai 1944, a venit la locuinţa mea şeful serviciului de aprovizionare din
oraş, anume Gyalay împreună cu alţi agenţi şi mi-au
dat dispoziţie să strâng repede bagajele de trebuinţă,
pentru că voi fi internată împreună cu toată familia în
ghetou. Deşi eram prietenă cu numitul, acesta a început să
înjure spunând despre noi că suntem comunişti şi pe mine m-a
izbit de un perete. Înainte de a fi internată, mi s-a făcut
percheziţie corporală şi vaginală de către moaşa
Rogozsan Baba care s-a purtat cu mine cu o răutate excepţională,
spunând că organele noastre genitale sunt pline cu lucruri pe care voim
să le ascundem.
În ghetou, condiţiile de
alimentare au fost proaste, încât am flămânzit. Nu am avut unde să
stăm sub adăpost, căci la început am stat mai multe zile în
ploaie. Am fost mereu bătuţi într-o cameră de tortură,
situată în afara ghetoului, de către un agent şi de {către}
numitul Orgovany care era mereu printre noi. Înainte cu două zile de a fi
îmbarcaţi în tren pentru deportare, a venit în ghetou şeful poliţiei
Nagy Jenő; acesta a prins în interiorul ghetoului pe un băiat fugit
din compania de lucru. Pentru a se răzbuna, a dat ordin unui om puternic,
anume Fischer, ca să-i dea 25 de lovituri la partea dorsală. Deoarece
n-a fost mulţumit cu loviturile pe care acesta le-a dat, l-a pedepsit
şi pe acesta dând ordin unui soldat să-i aplice şi lui 25 de
lovituri, Acest Fischer a fost bătut în aşa hal, încât i s-au umflat
rinichii şi a rămas în stare de nesimţire. Ce s-a întâmplat cu
el nu ştiu, căci eu am plecat cu primul transport, însă precum
am auzit, a murit – nu ştiu dacă pe drum sau în ghetou.
Soţul meu a fost
bătut în sala (camera) de tortură unde erau în afară de
agenţi străini şi bănuitul
[învinuitul -nn] Orgovany Iosif.
În urma torturilor ce se
aplicau în această cameră şi în interiorul ghetoului, s-au
sinucis mai multe persoane căci fiecăruia îi era groază să
ajungă în acea cameră de tortură. Ştiu că, într-un
rând, s-au sinucis deodată.
Altceva nu am de declarat.
Citindu-i-se stăruie
şi semnează.
Preşedinte
Martor
Indescifrabil Friedman
Şarlota
d e c l a r a ţ i a
martorului Lampel
Ludovic
domiciliul: Baia Mare
[…………………………………………………………………………………………………….]
Subsemnatul Lampel Ludovic
prin prezenta declar următoarele contra lui Zeisberger N, călăul
lui Gergely, şeful nyilaşiştilor.
S-a întâmplat în timpul
ghetoului, când am venit în concediu acasă din detaşamentul de lucru
110/5. Familia îmi era în ghetou şi eu voiam să intru la ei,
să-mi văd soţia şi copii şi să le duc ceva de
mâncare.
Spre nenorocirea mea m-am
întâlnit cu banditul Zeisberger care m-a oprit şi m-a luat l-a
întrebări. După o bătaie straşnică ce am suferit de la
el, m-a alungat de acolo încât nu am putut să mă întâlnesc cu draga
mea familie.
Bătut şi cu lacrimi
în ochi, am părăsit oraşul fără să-mi văd
copiii şi, durere, nici n-am să-i văd în veci.
Cer autorităţilor în
drept să binevoiască să pedepsească pe deplin pe acest
nemernic după faptele ce le-a făcut.
Baia Mare, la 25
Octombrie 1945
Lampel Ludovic
Comisariatul de Poliţie
Baia - Mare
d ec l a r a ţ i a
martorului Klein
Adolf
domiciliul: Baia Mare
[…………………………………………………………………………………………………….]
Subsemnatul Klein Adolf prin
prezenta declar următoarele contra lui Zeisberger N, tovarăşul
lui Gergely, şeful nyilaşiştilor:
Am adus de mâncare pentru
copilul şi soţia mea şi a aflat Zeisberger, şi a luat
mâncarea din mâna copilului iar soţiei mele i-a dat palme până ce i-a
ieşit sângele pe nas.
Pe mine m-a dus de acolo
şi m-a băgat într-o cameră unde m-a bătut cu un par. Eu am
început să strig şi atunci a venit un poliţai prieten de-al lui
şi amândoi s-au apucat de mine.
M-au pălmuit, m-au
bătut cu un par peste cap, peste picioare, pe unde apucau. Tot corpul mi-a
fost vânăt şi în ziua de astăzi se văd urmele
bătăii ce am suferit. După toate acestea, mi-a luat banii
puţini ce-i aveam în buzunar şi un toc rezervor.
Acestea le-am suferit de la
banditul Zeisberger, dar mai mare durere am când mă gândesc cum a fost
chinuită soţia mea în faţa ochilor mei, tot de acest bandit!
Rog autorităţile în
drept să binevoiască a pedepsi pe acest nemernic.
Baia Mare, la 26 Octombrie
1945
Klein Adolf
Comisariatul de Poliţie
Baia - Mare
d e p o z i ţ i a
martorului Schwartz
Ecaterina
casnică; etatea: 24 ani; domiciliul: Baia
Sprie
16 Octombrie 1945
[…………………………………………………………………………………………………….]
În ziua de 3 Mai 1944 am fost
adunate la baia comunală toate fetele şi femeile evreice din Baia
Sprie, unde am fost supuse unei examinări corporale din ordinul
poliţiei condusă de Görög, în prezent în Budapesta. Eu am fost
examinată în baia comunală, într-o cabină de către
bănuita care, după ce m-am dezbrăcat, culcându-mă pe o
canapea s-a uitat în organul genital în care şi-a vârât mâna pentru a
vedea dacă avem sau nu valori ascunse. Bănuita a procedat cu
brutalitate deoarece am avut dureri timp de două săptămâni, nu
s-a spălat pe mâini după fiecare caz în parte, însă himenul nu
mi-a fost rupt. Bănuita a examinat şi copile până la vârsta de
10 ani.
Altceva nu am de spus.
Citindu-i-se stăruie
şi semnează.
Preşedinte Martor
Indescifrabil Schwartz Ecaterina
d e p o z i ţ i a
martorei Muscal
Gizela
muncitoare; etatea: 23 ani; domiciliul: Baia Mare
18 Octombrie 1945
[…………………………………………………………………………………………………….]
În dimineaţă din
luna Mai 1944, am fost ridicată de
acasă de către membrii partidului Nyilas şi dusă cu
alţi evrei la depoul fabricii Phonix. Aici am fost ţinută până
după masă la orele 3 când, femeile am fost percheziţionate de
moaşa comunală Rogozsan Buba, care cu ocazia examinării a pus pe
mâini mănuşi de cauciuc. Aici, după ce ni s-au examinat
bagajele, ne-au luat toată lenjeria mai bună, lăsând un singur
schimb; de asemenea ne-au fost luate toate hainele în
afară de cele cu care eram îmbrăcate. De asemenea ne-au luat
cearşafurile şi pernele astfel că, pentru o familie compusă
din mai mulţi membri nu au lăsat decât un singur cearşaf. În
prima săptămână ne-au lăsat şi perne, însă
după o săptămână, făcându-se o nouă
percheziţie, ni le-au luat şi pe acestea încât am dormit pe paie
aşezate pe pământul gol.
Timp de două zile am stat
toţi evreii internaţi pe câmpul liber, în ploaie şi, numai a
treia zi s-au adus ceva scânduri din care au construit câteva colibe primitive
conice, şi pe dedesubt cu lutul gol. Construirea acestora mergea cu atâta
încetineală încât, atunci când ploua, de abia puteau să fie
adăpostiţi copiii şi femeile. A trebuit să stăm unul
peste altul, înghesuiţi pentru a ne pune la adăpost de intemperii.
Volumul acestor colibe era de
patru metri şi ne înghesuiam în ele câte patru – cinci familii, adică
un număr de aproximativ 20 de persoane. Erau colibe şi mai mari,
însă, aici stăteau mai multe persoane.
Ghetoul era împrejmuit cu un
gard înalt de scânduri şi, când aveam lipsă de apă, trebuia
să cerem voie santinelei să ne dea drumul afară pentru a ne
aproviziona. Mâncarea, de asemenea era foarte slabă căci primeam
numai 20 deca de pâine pe zi de persoană şi fasole care se strângea
din oraş, întrucât nouă nu ni s-a permis, nici când am intrat şi
nici mai târziu, să ducem alimente cu noi.
La două
săptămâni, a venit în ghetou bănuitul
[învinuitul -nn] Orgovany, pe atunci detectiv la poliţia Baia Mare,
împreună cu doi membri din Gestapo şi au dat ordin ca toată
lumea să părăsească colibele. Atunci au procedat la
percheziţie şi au declarat că, dacă nu va ieşi ca
rezultat al percheziţiei suma de 5.000.000 pengő sau aşa ceva,
va fi împuşcată tot a zecea persoană. Au procedat cu toţii
la percheziţii individuale, atât personale cât şi prin colibe, unde
au răvăşit şi pământul pentru a vedea dacă nu
avem cumva valori ascunse, asemenea au luat de la fiecare inelele de
logodnă ce le-au mai rămas precum şi cerceii din urechi,
paltoanele şi banii, încât am
rămas cu nimic, adică complet despuiaţi, spunând că noi
nici aşa nu avem nevoie de nimic.
Orgovany, intrând în coliba
noastră, mi-a luat farfuria cu mâncare din mână, a aruncat-o jos
şi a răsturnat şi oala cu fasole pregătită, ca să
nu avem ce mânca; în plus, mi-a luat şi pardesiul de pe mână.
Eu, fiind săracă, nu
am fost torturată, însă evreii şi soţiile celor bogaţi
erau introduşi în camere de tortură instalate la intrarea în ghetou,
unde toţi aceştia erau chinuiţi şi bătuţi de bănuitul [învinuitul -nn] Orgovany
şi de către membrii de Gestapo, pe care nu-i cunosc, pentru a declara
locul unde şi-au ascuns valorile. Toţi care ieşeau din aceste
camere, prezentau urme de bătăi pe corp şi spuneau fiecare
că au fost groaznic în aceste camere de tortură încât pe drum, după
îmbarcarea în vagoane, au murit [ .... ].
Altceva nu am de spus.
Citindu-i-se stăruie
şi semnează.
Preşedinte
Martor
Indescifrabil Muscal
Gizela
U N I U N E A
E V R E I L O R D I N B A I A
M A R E
Z S I D ó
N É P K Ö Z Ö S S É G N A G Y B
Á N Y A
SOLICITARE
Baia Mare la 16 Nov 1945
Denunţul nostru,
făcut contra lui Feris Eugen, fost director al liceului de stat din
localitate – secţia maghiară – {îl}completăm {cu} următoarele:
Cu ocazia strângerii evreilor din Baia Mare în ghetou, la data de 3 Mai 1944, ştiut
fiind că, corpul didactic – profesorii liceului – n-au fost
obligaţi de a activa la această faptă bestială, Feris
Eugen, din propria lui iniţiativă a dat ordin şi a delegat pe profesori ai liceului la această
faptă criminală.
Avem cunoştinţă
de faptul acela, că lucrurile ridicate de la evrei, după strângerea
lor, au fost depozitate în magazia “Mercur” iar în luna Octombrie 1944, când deja era
ştiut că armata eliberatoare sovietică se apropia de oraşul
nostru, numitul Feris Eugen a dat ordin să fie deschisă magazia
“Mercur” şi astfel jefuită complet. Numitul, prin fapta
amintită, a făcut dovada mentalităţii lui antidemocratice, fiindcă n-a vrut ca
valorile acestea strânse să fie păzite de autorităţile
democratice.
Pe baza celor de mai sus,
socotim că numitul F e r i s E u g
e n este hotărât criminal de
război, rugându-vă să binevoiţi a dispune cele necesare.
COMITETUL DEMOCRAT EVREIESC
DIN
BAIA MARE
U N I U N E A
E V R E I L O R D I N B A I A
M A R E
Z S I D Ó
N É P K Ö Z Ö S S É G N A G Y B
Á N Y A
SOLICITARE
Către
P o l i ţ i a O r a ş u l u i
B a i a M a r e
Cu onoare vă remitem în
original procesul verbal dresat în contra lui Orgoványi deţinut la Dvs
cercetări.
Baia Mare la 28 Sept 1946
Cu stimă:
GRUPAREA
DEMOCRATICĂ A EVREILOR DIN
BAIA MARE
P r o c e
s V e r b a l
Subsemnatul Brach Eugen, locuitor din Baia Mare, cu onoare declar următoarele:
Cu ocazia internării
evreilor în ghetoul din Baia Mare, subsemnatul cu familia mea şi cu
comerciantul Fischer Nicolae, am fost ascunşi în pădure. Descoperind
jandarmii unguri ascunzătoarea noastră, am fost aduşi la Baia
Mare. Cu ocazia aceasta, Orgoványi l-a bătut pe numitul Fischer Nicolae în
aşa mod, încât capul numitului s-a umflat şi el a căzut în
nesimţire. Din cauza bătăii primite, Fischer Nicolae n-a mai
putut fi audiat niciodată şi nici în vagon nu s-a putut restabili.
Tot din cauza bătăii primite, Fischer Nicloae a pierdut vederea unui
ochi. La sosirea noastră la locul de deportare AUSCHWITZ, pe numitul
Fischer Nicloae - fiind bolnav din cauza [arătată] mai sus – imediat
a fost selectat între bolnavi şi
exterminat. Astfel Orgoványi a
cauzat moartea lui Fischer Nicloae.
Numitul Orgoványi, tot cu
ocazia aducerii noastre din pădure, a bătut-o şi pe sora mea
Brach Olga la tălpi în aşa fel încât, nici după 8 zile n-a putut
să stea în picioare. Aceste bestialităţi, Orgoványi le-a
făcut fără nici o justificare, fiindcă sora mea era o
femeie săracă, şi neavând nici bărbat a căzut
victimă fasciştilor.
Declaraţia am
făcut-o pentru a veni în ajutorul autorităţilor, în
cercetările efectuate în contra susnumitului Orgoványi.
Despre cele declarate sunt dispus să prestez jurământ în faţa oricărei autorităţi.
Brach Eugen
GRUPAREA DEMOCRATICĂ A
EVREILOR
DIN BAIA MARE
Prin prezenta adeverim
că, Brach Eugen a semnat
prezentul proces verbal
în faţa noastră
Semnătura
indescifrabilă